Iisus si casnicia de azi (2)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 6

crism spune:

Cleo, nu sunt sigura de ceea ce cauti, dar in Marc 10 primele 10 11 versete, Isus face referiri la casatorie... Am sa il intreb pe sotul meu daca stie mai multe, ca pastor, el stie Biblia mai bine ca mine...

Cristina, sotia minunatului Sean, mamica la doi pitici frumosi, Connor Ryan 3 ani si Elena Maria 1 an.

Cleomax spune:

cris, multumesc
da, tocmai m-am uitat unde m-ai trimis tu, dar mie mi se pare ca are mai mult de-a face cu divortul, desi e vorba si despre parasirea parintilor si alipirea sotilor intr-unul. poate stie sotul tau mai multe fiind pastor, mi se pare ciudat ca Isus sa nu fi vorbit mai mult despre relatia in casatorie. de fapt cred ca titlul topicului m-a facut sa cred ca ar fi mai mult.

antoioana spune:

Fetelor, eu zic mai cu smerenie si teama la interpretarea bibliei de capul nostru...ca iese dracul gol.

"Au doara toti sunt apostoli? Au doara toti sunt prooroci? Au doara toti sunt talcuitori? Ce te faci pe tine pastor, oaie fiind? Ce te faci cap, picior fiind? Ce te apuci a comanda osti, fiind randuit intre soldati?" (Corinteni, 12, 29-30)"Cum vor propovadui daca nu sunt trimisi?" (Romani 10, 15)

Numai bine.
anto

Cleomax spune:

anto, vin' sa te ca meriti

la mine in corinteni 12:29-30 citatul e diferit de ce-ai dat tu, nu spune nic de pastor si oaie, asa ca am continuat sa citesc si am ajuns exact acolo de unde intelelesem eu (incalcit, stiu) randuielile lasate de Dumnezeu.( 1 Cor.14:34-36). ei bine, aici am eu o problema, cum adica femeia n-are voie sa vorbeasca in biserica? sa fie vorba doar de interpretarea pe care au dat-o oamenii? in versiunea mea(NIV) la explicatii se sugereaza ca de fapt apostolul Paul ar fi dorit ca femeile sa vorbeasca insa "in an orderly way". despre copii nu scrie, da' stiu eu sigur ca trebuie sa fie altundeva.
asadar eu cred ca nu trebuie sa ne temem sa cautam raspunsuri, Dumnezeu nu se poate decat bucura cand numele Lui este pomenit de un grup de oameni, fie si virtual, iar "al' gol" n-are ce cauta printre noi.

conchita spune:

quote:
Originally posted by antoioana

Fetelor, eu zic mai cu smerenie si teama la interpretarea bibliei de capul nostru...ca iese dracul gol.

"Au doara toti sunt apostoli? Au doara toti sunt prooroci? Au doara toti sunt talcuitori? Ce te faci pe tine pastor, oaie fiind? Ce te faci cap, picior fiind? Ce te apuci a comanda osti, fiind randuit intre soldati?" (Corinteni, 12, 29-30)"Cum vor propovadui daca nu sunt trimisi?" (Romani 10, 15)

Numai bine.
anto

si eu te pup, na sac! pentru ca pastor e unul singur si numai El poate, are dreptul si dreptatea sa puna in inimile noastre Legea si sa ne arate Calea. nu sotzul cu ciorapii lui, nu vecinele la radiosant, nimeni altcineva. inteleg sa il preamaresc cu prietenele atunci cand suntem toate egale dintru inceput in ochii lui ca ipoteza de discutie, asta, e drept, pentru ca sunt cam rebela de felul meu. oare mai putin crestina, numai pentru atata lucru?

Authority Zero

conchita spune:

quote:
Originally posted by antoioana
Bineinteles ca asa trebuie sa fie. Eu n-as putea iubi daca un pumn m-ar tine la pamant. Gasesc un acord perfect intre Cantarea Cantarilor si ceea ce spune Iisus despre cum trebuie sa se iubeasca sotii. Eu nu vad nimic rau in a fi femeia supusa barbatului, atata timp cat asta inseamna smerenie (care oricum ni se cere tuturor)si modestie. (Pun in paranteze fiindca e pe langa subiect: ce te faci cu trupurile atator sfinti, asediate de intemperiile lumesti si-n care totusi salasluiau suflete libere si pline de Adevar? Nu e o libertate in sclavie?)

noi doua gandim la fel, chiar daca tu nu ai ajuns inca la concluzia asta si ai impresia ca ne contrazicem cumva :)) smerenie, okay,perfect de acord. dar supusenia de care se vorbea in mesajul care m-a facut sa raspund la topic era subordonare de-aia de sa nu cracnesti si sa te impaci cu situatia, atitudine total impotriva cuvantului divin, caci, spune tu, ce Tata isi incurajeaza copilul sa se risipeasca in van? or, eu cred in lider si sefie, pe competenta si merit. l-a pus Dumnezeu pe sotz in capul mesei, okay, acolo il las, cu tot respectul si toata dragostea. daca insa taraste merindele cu tot cu fatza de masa dupa el ca devine zbir si asa intelege el cuvintele biblice, eu chiar am datoria crestina sa nu raman in preajma "nebunului" ca e ca si cum l-as ispiti pe Domnul (e din pilde). ca sa arunc si eu o confesiune, la noi in familie nu au fost, nu sunt si sper ca nu vor fi discutii sau conflicte legate de maruntisuri ca treburile casnice. tocmai de aceea atunci cand fac una-alta, eu cant nu pentru ca asa canta invinsul, sa-si aline amarul, ci pentru ca o fac din toata inima. nu am ajuns la smerenie dupa lupte seculare- poate sunt o exceptie, no- asa am intrat in casnicie, smerita.

ce ma tulbura pe mine in discutia de fata, la modul profund-si de aceea tot revin, ca poate imi clarific-, este opinia majoritara legata de standarde. nu contestam standardul moral continut de Biblie si de legea lasata de Domnul, ci de matrita comportamentala uniformizatoare care se impune, oarecum, prin "predicile" de pe topic. eu inteleg asa: Dumnezeu este Tatal, noi suntem copiii lui. copilul X este mai zvapaiat, Y tare cumintel si linistit, Z cam pierdut pe cararile vietii...oare ne va cere Dumnezeu tuturor sa ne comportam dupa calapod asa cum sugereaza Emilia si Cris? nu ne iubeste el si ne daruieste in functie de nimicnicia fiecaruia si dupa inima fiecaruia? mie, ca sunt mai "rebela" cum fusei acuzata, poate mi-a rezervat anumite lectii pe calea spre El, sper ca El stie ca "supusenia" asa cum o interpreteaza unii mi-ar taia elanul definitiv, sunt convinsa ca El mi-a dat sotul pe care il am tocmai pentru ca n-as fi fost capabila nici taiata sa culeg gunoaiele in urma lui fara sa cracnesc, de exemplu. sper ca am fost mai clara. Dumnezeu e Dragostea Parinteasca, iar cei care au copii pot intelege mai bine la ce ma refer cand vorbesc de "diferenta" impotriva "uniformizarii, standardizarii".

quote:
Emilia, ai intitulat subiectul Iisus si casnicia de de azi...la care eu interpretez asa: il primim pe Iisus si el face ceva acolo in casa la noi. De la cel mai abscons pana la cel mai concret mod posibil. Daca se intampla ceva bun, se intampla cu amandoi sotii? Cum? Ce?...

Numai bine.
anto

foarte interesanta intrebarea, verific daca e gata cina si incerc sa raspund si eu, dupa mintea mea. :))

Authority Zero

Emilia B. spune:

"De unde luam "mierea" aia ca sa o putem oferi in permanenta? numai din aprecierea continua a sotului?! asta presupune ca relatia maritala ideala e unilaterala. unul daruieste mereu, altul primeste mereu, iar singura problema apare numai cand primitorul uita sa spuna "multumesc"?!"
aici imi dau seama ca as fi vrut sa mai adaug ceva.

Repetand din urma, fiindca nevoile mele cele mai profunde imi sunt implinite in Dumnezeu, in El imi gasesc izvorul din care imi iau puteri sa daruiesc si eu mai departe dragoste neconditionata.
Reusesc sa continui in daruirea mea nu fiindca sunt stimulata de "multumescul" partenerului, desi asta mi-ar implini dorintele ca sotie, dar nu ar fi decisive pentru continuitatea Daruirii mele.
Sunt chemata sa iubesc asa cum a iubit si Dumnezeu. Fericirea mea este ca mi se raspunde la dragoste. Mai bine zis eu am inceput sa raspund la Dragostea sotului meu asa cum trebuie...
Dar Dumnezeu ne iubeste si ne-a iubit "pe cand eram noi inca pacatosi" (Romani parca, ma scuzati dar memoria nu e un capitol forte la mine, deocamdata, o sa ma antrenez mai bine), deic indiferent de raspunsul nostru la un moment sau altul al vietii, El a Decis sa iubeasca. Si faptul ca Isus, fiind si om, la un moment dat, inaintea momentului Crucificarii, a vrut sa dea inapoi, dar in cele din urma a spus "Totusi voia Ta, Tata, sa se faca, nu a mea"), imi demonstreaza ca pentru El a fost mai important sa-si implineasca Menirea Daruindu-se pentru altii, deci sa-i puna pe ceilalti mai presus de El.

Emilia B. spune:

"in casnicia binecuvantata cu dragostea aceea care tinde spre agape, "supusenia" devine "umar langa umar"...asa mi se arata mie, ce pot sa fac?"

tot asa mi se pare si mie, Conchita, si cred ca m-am lamurit un pic deja cand am mai descirs ulterior cate ceva din felul nostru de a trai, si o s-o mai fac si acum:

Cam in urma cu 5 ani, cand sotul meu incerca sa imi spuna ca fustele alea ale mele pana in dreptul genunchiului si mulate erau un pic cam... mult, mai ales cand le imbracam la pantofii aia cu toc inalt...am tinut mai mult la parerea mea, sa fiu si eu la moda, sa ma simt chipurile bine in pielea mea, si il ignoram.
ulterior, am fost atragatoare altora, si pe fondul timpului scurt petrecut impreuna, comunicarii fortat reduse, nevoii mele de a auzi complimente, (pe care sotul meu acum incet-incet a inceput sa invete sa le faca), m-au dus in punctul de a pica in plasa altuia!
Si am vazut ca sotul meu avusese dreptate...pentru ca el era barbat, si stia cum functioneaza mintea barbatilor.
e doar un exemplu, din multe altele, care mi-au demonstrat ca e un om mult mai intelept decat mine, si mie mi-a fost foarte usor sa ma hotarasc sa ma supun unui astfel de om, stiind ca va fi capabil de a lua hotarari bune in toate privintele.

Alt exemplu:
am ajuns amandoi la hotarerea ca cheltuielile care depasesc cca. 50 de Euro, pentru computer, fie vreun soft nou, fie vreo componenta, sa le discutam, sa vedem impreuna utilitatea, si daca e o prioritate, si va fi util si pentru noi, ca familie, ceva care va aduce mancare pe masa, atunci poate sa le cumpere. Daca e ceva mai mult de divertisment, sau doar o preferinta, fara un uz anume, mai poate astepta. Si le va cumpara, sau si le-a cumparat (dupa caz), cand am avut ceva bani mai multi.

Sau alt ex., care le-a lasat impresia unor prieteni ca eu sunt Cocosul din casa care canta pe gard! De Revelion, s-au organizat artificii foarte faine aici, in oraselul nostru. Desi prima noastra micuta avea doar 8 luni atunci, si afara picura, eu aveam o pofta nebuna sa ies din casa, sa le vad. Erau si prietenii astia la noi, si desi sotul meu era obosit mort, ca lucrase si in ziua aia, a fost de acord pana la urma sa iesim, si a mai si carat-o pe Lavinia in brate...

Oare de ce v-ati facut ideea aia asa de trista despre Supunere?

Un verset mai sus, unde am scris despre supunere din Efeseni, mai spune si ca cei doi soti trebuie sa se supuna unul celuilalt. Asa imi demonstreaza si mie sotul meu ca ma iubeste cum a iubit Hristos Biserica, punandu-ma si el pe mine deasupra preferintelor lui de cele mai multe ori. (zic de cele mai multe ori, pentru ca repet, suntem inca imperfecti, si nici eu nu sunt supusa mereu, pentru ca firea pamantesca se mai zbate uneori, si zvacneste, si mai vrea si sa-si mai faca de cap, si cateodata taaare ma mai satur sa ma apuc de cina, cand imi vine sa stau tolanita, pe canapea, si sa nu mai fac nimic...
Si o fac, sa stiti, si se multumeste saracutul meu sotior numai cu rosii si branza... hai si-un cremwursti...

miau-miau spune:

quote:
Originally posted by Emilia B.

Cam in urma cu 5 ani, cand sotul meu incerca sa imi spuna ca fustele alea ale mele pana in dreptul genunchiului si mulate erau un pic cam... mult, mai ales cand le imbracam la pantofii aia cu toc inalt...am tinut mai mult la parerea mea, sa fiu si eu la moda, sa ma simt chipurile bine in pielea mea, si il ignoram.
ulterior, am fost atragatoare altora, si pe fondul timpului scurt petrecut impreuna, comunicarii fortat reduse, nevoii mele de a auzi complimente, (pe care sotul meu acum incet-incet a inceput sa invete sa le faca), m-au dus in punctul de a pica in plasa altuia!

Citatul biblic potrivit aici ar fi :"Caile Domnului sint ascunse"? Sau in limbaj de zi cu zi"de unde pornesti si unde ajungi..."?