Albumul mamelor si tatilor singuri
Raspunsuri - Pagina 21
Pantherutza spune:
Revenisi.Povestea mea nu ar fi foarte lunga.Acum un an pe 7 martie m-a sunat sotul meu(Italia),sa-mi spuna ca nu merit sa fiu mintita..si asa a durat ceva pana s-a hotarat..ca este de ceva timp cu o alta femeie,s-a indragostit si..m-a parasit.Barbatul pe care-l consideram jumatatea mea de 11 ani si sot de 9 ani,cu care am un ingeras de fetita de 6 ani si cu care ma tineam de mana cand ieseam din casa..m-a TRADAT.Am trecut prin momente groaznice,i-mi era frica, la un moment dat, sa nu o iau razna,sa nu ajung sa vorbesc cu peretii,dar am scapat,multumita Roxanei si finei mele.Aveam impresia ca sunt cea mai proasta femeie,suna aiurea ,dar asta simteam,aveam impresia ca toti de pe strada se uita la mine si-mi era rusine sa ma uit in ochii lumii,PARASITA parca scria pe fruntea mea.Mult a mai plans sufletul meu.Fetitei mele i-am spus cam la o saptamana adevarul,am dus-o cu ma doare capul,burta..dar nu mai mergea,ptr. ca ma bufnea plansul de cate ori o imbracam de gradi,de cate ori ma ruga sa ne jucam,de cate ori vroia sa dansam...si eu nu mai eram in stare de nimic.Noi suntem f apropiate, deoarece tatal ei a plecat la munca in Italia de cand avea Roxy 7 luni si daca nu aveam cu cine sa discut.;))i-am vorbit fetei mele de toate.Dar vad ca am intrat in detalii in care e f usor sa te pierzi,mai ales cand e vorba de suflet..asa se intampla.In mare ar fi asa:ne-am casatorit..eu 22-el18..parintii mei nu deacord,noi dragoste mare,au urmat doua nunti(1-Moldova;2-Romania)toate bune si frumoase,s-au impacat si parintii cu gandul,au vazut ca fata lor e iubita si respectata.La 25 ani nascut ingerasul.Am incercat sa deschidem si noi o afacere..nu a mers..datorii..ca sa scapam plecat Italia.Eu am ramas cu socrii in apartament(care urma sa fie al nostru,strangeam bani sa cump o garson.ptr ei).A gasit munca relativ repede,trimitea bani si cu primii bani dupa ce am scapat de datorii m-am operat(ca sa-mi iau de-o grija)tiroida dar..cancer.Si uite-asa si-au gasit loc banii..
nu l-am stresat cu boala mea.Da 5 ani sa stai departe de familie e ff mult dar soarta parca nu a vrut sa fim impreuna.Eu moldoveanca fara cetatenie nu puteam sa plec dupa el(decat cu multi bani)si dupa ce am desc boala eram legata de Bucuresti nu vroiam sa riscam,la un moment dat am incercat si cu viza;chemare;reintregirea familiei urma sa se finalizeze inainte sa ma paraseasca(realizase atunci ca e aproape clipa venirii noastre la el si nu putea renunta la "aia")De multe ori am spus sa vina acasa sa fim impreuna ca nu mai pot singura si lui ii era greu dar mereu ajungeam la bani(de care aveam mare nevoie ptr tratamente si doctori(stiti si voi cum e)Si mereu zicea:"nu te ineca ca tiganul la mal"ca intradevar eram intr-o lupta continua..nustiu cand au trecut anii astia.Exact cand sa spunem hop..si financiar era mai bine,aveam sperante ca si boala e spre bine..
Deja cred ca v-am plictisit(poate pe unele)ca eu am citit toate povestile cu sufletul la gura si cred ca si pe a mea o s-o cititi.Eu sunt bucuroasa ca am dat de voi si voi fi o membra activa,atat cat i-mi permite timpul va poop dulce pe toate, toti si ingerasii vostrii
Viata merita traita,sunt mandra ca sunt FEMEIE si MAMA
Pantherutza
Ameera spune:
Pantherutza, bine ai venit pe forum! E foarte trista povestea ta, insa iti admir curajul si felul in care privesti lucrurile.
Ameera si 
Sara
"Only when the last tree has died and the last river been poisoned and the last fish been caught will we realise we cannot eat money." (Cree Indian Proverb)
dananova spune:
Dragi mamici/tatici singuri,
Iata ca a venit si randul nostru sa ne inscriem pe aceasta lista. Suntem mamu Dana si fetita Teodora de un anisor si doua luni si aceasta este declaratia noastra de independenta dupa mai bine de doi ani mizerabili petrecuti cu un barbat care nu a fost in stare sa fie sot pentru mine si tata pentru Teodora.
Nu chiar pe scurt: l-am intalnit pe tatal copilului intr-un club. Ne-am placut la prima vedere si am avut o aventura ce s-a transformat intr-o relatie care a durat cateva luni. Ne-am mutat impreuna (pe atunci locuiam singura) si am trait una din cele mai frumoase perioade, devenisem o mica familie. Mai apoi m-a cerut in casatorie, dar acesta a fost inceputul sfarsitului. A devenit mai rece si mai indiferent, a inceput sa se poarte urat, a devenit invidios pentru ca aveam o situatie sociala si materiala mai buna decat a lui. Cunoscandu-ne mai bine si devenind apropiati, au inceput sa iasa in evidenta diferentele mari de educatie si mediu care in loc sa ne uneasca au generat discutii in contradictoriu si in consecinta la prima cearta serioasa a plecat (ce-i drept, si eu am limba ascutita). La putin timp dupa plecarea lui am aflat ca sunt insarcinata si am decis sa pastrez copilul. Consideram atunci ca si acum ca asa este drept ca un copil conceput are dreptul la viata. El nu a fost de acord, dar nu a indraznit sa-mi propuna sa renunt. "Eu nu vreau acest copil", mi-a spus el. "Eu am crescut fara tata si stiu cum e", a adaugat. "Daca tu ai crescut fara tata, nu inseamna ca si acest copil va avea aceeasi soarta", a fost argumentul meu. "Am o singura pretentie: sa-l recunosti pentru ca este al tau". Si n-am mai auzit nimic de el vreo cinci luni. Apoi s-a intors. Spunea ca a vrut sa uite, dar n-a putut. Nu l-a lasat constiinta. Si s-a hotarat sa se intoarca. Totusi, ar mai fi fost o problema: nu putea recunoaste copilul pentru ca ii expira buletinul, asadar daca vroiam un tata pentru copilul meu trebuia sa-i fac buletin de Bucuresti, pe adresa mea ... In dimineata in care mergeam la politie sa-l iau in spatiu, il si cauta la telefon zana care il daduse disparut in noaptea precedenta. A doua zi dupa ce si-a luat noul buletin si-a depus la banca dosarul pentru a obtine un credit, ca avea nevoie de bani sa-si plateasca datoriile. Eu eram gravida in opt luni si regret pana in ziua de azi ca nu l-am dat pe usa afara inca de atunci ...
M-am mutat impreuna cu mama, am nascut o fetita superba (dar cam mofturoasa) si am incercat sa merg mai departe. Ne-am promis ca vom pastra o relatie decenta de dragul copilului. Cand a trebuit sa plece din apartamentul in care locuia, s-a mutat cu noi "ca sa fie langa fata". Nu mai spun ca atat cat am locuit impreuna nu ne-a ajutat mai deloc, nici moral nici material, nu s-a deranjat vreodata noaptea cand plangea copilul "ca doar eu stateam acasa", etc. Apoi a renuntat la serviciu ca sa intre in CIC (cu acordul meu, bineinteles). Alt motiv ca sa nu contribuie cu bani la cheltuielile casei. Botezul fetei - din nou probleme ... de data asta a luat bani cu imprumut de la tigani "ca-i scoate dupa botez" ... bineinteles ca nu i-a scos. In casa era mereu nemultumit. Dupa ce nascusem trupul meu se schimbase. Ramasesem cu kilograme in plus, aveam cearcane, eram vesnic obosita si nervoasa. Si trista. "Vezi, tata? Mama nebuna", ii spunea el copilului cand ma vedea asa sfarsita. Intr-o zi l-am intrebat ce are sa-mi reproseze. "Nimic" "Atunci de ce imi vorbesti asa?" "Ei, e un fel de a glumi ..."
Au urmat o alta cearta serioasa, o alta plecare si o revenire si mai dezastruasa (de data asta vroia sa-i platesc datoriile pe care le facuse cat fusesem despartiti), si apoi alta impacare si alta despartire ...
Picatura care a umplut paharul a fost cand l-am rugat sa ramana o zi cu copilul (bona era bolnava, iar eu nu puteam lipsi de la serviciu). A refuzat (ca are si el serviciu, si lumea se bazeaza pe el) dar motivul real era ca eu am refuzat sa duc copila la tara la sora lui unde ar fi stat intr-o mizerie de nedescris (probabil sora lui s-a oferit s-o creasca - ca doar eu eram mama nebuna). Colac peste pupaza una dintre amicele mele mi-a confirmat ca l-a vazut cu altcineva in acelasi club in care ne-am cunoscut, si nu numai o data ... Il suna un prieten si il intreaba unde este. "Sunt in Bucuresti, am venit sa vad fata". Vad negru in fata ochilor. Cu putin inainte venise, se jucase un pic cu Tea, isi facuse baie, se ferchezuise, si urma sa se aseze la masa, apoi sa doarma si sa-si petreaca a doua zi motaind la televizor dupa care sa plece si sa revina in urmatorul weekend - totul pregatit, curat, ca pentru oaspeti. Fara griji, fara obligatii. "Ai venit sa vezi fata?" "Da" "Si ai vazut-o?" A inteles ca eram suparata si s-a si grabit sa plece. Dupa ce a plecat i-am pregatit bocceluta la usa, exact asa cum a venit acum un an cand s-a mutat la noi.
As minti daca as spune ca tot timpul petrecut impreuna cu el a fost atat de jalnic - au fost si momente mai bune, momente in care ne-a ajutat, dar atat de putine au fost ... Trecand peste toate mizeriile pe care mi le-a facut, ma doare faptul ca relatia noastra compromisa o va afecta pe Tea care in curand va merge la cresa (sper) si va veni in contact cu alti copii. Sper doar sa gasim resursele de a merge mai departe si fim suficient de puternice ca sa depasim cu bine aceasta perioada.
Darinna spune:
Buna ziua tuturor...
Ne alaturam si noi familiei voastre. Noi, adica mami, Maria(2 ani si patru luni) si bebe Ioan din burtica-39 de saptamani...Noi asteptam sa ne nastem curand...poate azi, poate maine, cand va vrea Cel Bun..
Povestea mea e asta: la 12 ani m-am indragostit de un baiat din cartier, I. care avea 24 de ani si spunea ca ma creste ca sa se insoare cu mine....:) L-am iubit cu devotiune in cel mai curat si platonic mod cu putinta si impotriva parintilor pana la saptesprezece ani cand l-am cunoscut pe C., coleg de liceu, in clase paralele...Eram amandoi in clasa a unsprezecea, eu am plecat apoi in alt oras la facultate, am facut naveta in orasul nostru sase ani si asa am ramas impreuna sapte ani.
Dupa sapte ani am ramas gravida cu Maria,ne-am casatorit si cand Maria a implinit doua saptamani el a plecat la mamicuta lui si la o luna dupa aceea a introdus actiune de divort.
Nu are sens sa povestesc despre umilinte, injuraturi, imbranceli si alte bunatati primite de la iubitul meu C. in timpul sarcinii si inainte...sunt date uitarii deja.
Au urmat doi ani de procese pentru dreptul de a vizita copilul-mamicuta lui isi vrea acum nepotica....
In urma cu unsprezece luni, am primit un telefon de la EL, I.....marea mea iubire din copilarie cu care ma intalneam mereu fugitiv pe strada si ne vorbeam din priviri. Se intorsese din strainatate si voia sa iesim la un suc. Ma mai invitase de multe ori dupa divort dar il refuzasem, cu speranta ca mai e ceva de salvat intre mine si C....
Asadar, pe 29 iulie m-a invitat in oras, am acceptat, si am trait cele mai frumoase doua luni din viata ...pentru prima oara in viata mea m-am simtit si eu ca o femeie, am simtit ca sunt iubita si respectata...era sufletul meu pereche, se purta minunat cu copilul meu, ma accepta divortata si cu un copil....
Dupa prima luna de "teste",in care mi-am dat seama ca e un om deosebit....am acceptat sa ma culc cu el. "Dar daca raman gravida?
L-am intrebat cand a refuzat sa ne protejam... -Daca ramai gravida, eu as fi cel mai fericit om din lume, ce, crezi ca ma sperie pe mine asta?"Inca o luna, am dormit o noapte la ai mei, o noapte la ai lui...suntem vecini de bloc....
Deja famiia lui facea planuri de nunta...se gandeau ca are 38 de ani si ca a venit momentul sa ne asezam la casa noastra, mai ales daca ne intelegem asa de bine.
Cand mi-a intarziat ciclul, am realizat ca sunt gravida...asa mi se intamplase si cu Maria, se pare ca provin dintr-un neam de femei fertile care raman gravide dupa prima noapte fara protectie...
Am stat de vorba o noapte intreaga.I-am spus ca sunt gravida si a cazut pe ganduri...L-am intrebat ce are, daca nu se bucura...a tacut. Apoi l-am intrebat daca are de gand sa fie tata pentru copilul asta...si a spus"sigur ca da, dar nu acum, sa mai asteptam...."
"-Mai omule, pentru copilul asta,nu pentru altul??? "
"-Dar milioane de femei fac avort, mi-a replicat."
Imi pare rau...dar convingerile mele religioase ma impiedica sa fac asta. Avortul este o crima. Am gresit ca nu m-am protejat. Era,pana la urma, un om pe care il cunosteam pentru prima oara, chiar daca il pastram in suflet de paisprezece ani drept"barbatul care sunt sigura ca nu ar fi fost niciodata in stare sa imi faca rau..."As fi putut sa ma imbolnavesc de SIDA sau de sifilis sau orice altceva...Am fost naiva.
A doua zi i-am dat un mesaj si i-am spus ca e clar pentru mine ca el nu e hotarat sa fie cu mine, ca eu nu pot sa fac avort, si ca ii las libertatea sa isi caute o femeie mai buna.
Nu mi-a raspuns nimic.
Peste o saptamana l-am sunat si i-am spus sa vina sa isi ia lucrurile de la mine...mi-a spus ca, daca eu iau decizii de una singura, pe el sa il mai caut la vara....
I-am mai dat cateva mesaje, cam unul pe luna, vreo trei luni dupa aceea....tacere totala. Asa ca am renuntat.
Ultimul mesaj i l-am trimis in ianuarie, dupa ce m-am intors de la ecograf, cu textul "E baiat." Atat. Imi jurasem ca nu ii mai scriu, dar simteam nevoia sa ii impartasesc bucuria mea.
Din nou...tacere.
Singurul lucru pe care l-am remarcat a fost ca nu a mai plecat in afara...a stat si s-a invartit prin cartier, opt luni de zile, fara sa dea insa nici un semn. De vreo doua ori, ne-am intalnit in oras si a facut o fata vesela ca si cum ne-am fi despartit ieri, dupa o gluma buna...dar i-am intors spatele si l-am ignorat complet. Nu a venit dupa mine.
Iar acum...acum, a plecat in strainatate, de cateva saptamani. Sobolanul s-a ascuns...Probabil ca se teme sa nu fie luat de guler si dus cu forta sa isi recunoasca baiatul...de parca eu vreodata m-as mai umili in fata vreunui barbat???
Asa ca ma pregatesc de pe acum si trag linii pe caiete de caligrafie :)) , exersez pentru momentul solemn cand voi cere femeii de la Starea Civila sa ma lase sa trag cu mana mea linia din dreptul tatalui.
Fetelor, nu avem nevoie de nici un nenorocit in viata noastra. Copiii nostri merita mult mai mult decat niste indivizi falsi si interesati care tot ce urmaresc este placerea de moment.
Eu una nu mai am nevoie de acum incolo de nici un barbat in viata mea. Sunt o femeie tanara, frumoasa si independenta financiar si mi-am castigat dreptul de a fi respectata si de a taia macaroana oricarui indvid care ma calca pe coada. In viata mea nu o sa mai fac frumos in fata unui barbat doar pentru a ma numi "maritata" sau pentru a avea pe cineva alaturi.
Vad atatea femei in jurul meu care renunta la viata lor personala, la prieteni, la familie, la demnitatea lor, numai pentru a fi pe placul unui barbat pe care oricum il tin in spinare poate cu bani, ii fac menajul si ii accepta hachitele.Eu am avut asa ceva si nu mai vreau.
Sunt fericita si astept cu nerabdare sa se nasca Ioan al meu...al nostru, al meu si al Mariei.
Ma rog doar Celui Bun sa ma tina puternica si sanatoasa, sa imi pot creste copiii si sa pot mereu sa tin capul sus si sa zambesc in fata celor care dau din cap si ma compatimesc.
Asta e tot....rugati-va pentru mine sa nasc repede si fara probleme....poate fi azi , maine...sau peste o saptamana.
In ceea ce il priveste pe sobolan....cu el mai am eu o mica rafuiala daca vreodata va iesi din ascunzatoare sa vina si sa intrebe despre baiatul lui.....o sa ii spun ca tot ce a fost al lui din copilul asta a fost avortat acum noua luni, la cererea lui. Tot ce a ramas este numai al meu.
Dar pun pariu ca nu va veni. E prea las sa o faca.
Va pup dulce si tineti-mi pumnii...
Darinna.
annnna35 spune:
M-ai impresionat, Darrina, intr-un mod extrem de placut, cu povestea ta! Toata admiratia mea! Iti doresc nastere usoara si sanatate pt a avea grija de copiii tai! Astept vesti bune!
Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.
Ameera spune:
Darinna, nastere usoara si un bebe sanatos!
Ameera si Sara
"Only when the last tree has died and the last river been poisoned and the last fish been caught will we realise we cannot eat money." (Cree Indian Proverb)
Darinna spune:
Va multumesc mult, fetelor. Cand bebe se va naste o sa va anunt.
Anacondax spune:
Am incercat sa trimit poza cu noi pe mail si nu a mers.
Ma primiti in club?
Mami 30 de ani,cu fetita 'acusic' de 6 anisori.Singurele cred ca am fost mai mereu dar de 3 ani aproape, nu mai stim nimic de 'dady'.
De cand am decis ca este mai bine pentru copil sa creasca intr-un mediu linistit si fara certuri.
Povestea pe scurt:
Nu am fost casatoriti dar am fost 'impreuna' 10 ani.Serviciul lui era in Anglia, eu aici in Romania sa ma ocup de o firma.Dupa 7 ani am reusit sa am un copil pe care l-a recunoscut.Hotarati sa ramanem impreuna, renuntam la tot in Romania, iau fetita si plec in Anglia.Promisiuni ca acolo vom depune acte sa fim in regula...
Aveam viza doar de 6luni si eu si printesa mea.Dupa 4 luni de zile imi spune ca ar fi mai bine sa ma intorc in Romania caci nu este pregatit sa ne casatorim.
"Pif paf din pistoale"- m-am tot gandit,si in fine... am ajuns sa pun lucrurile intr-o masina, copilul... si pe aici ti-e drumu'!
In primele luni a incercat sa mai faca ceva promisiuni prin telefon.Acum suna maxim de doua ori pe an... si cam atat!
Suntem si noi singurele dar 'ne tinem bine'.Ne primiti in club?
Pantherutza spune:
Anacondax..cum sa nu te primim..bine ai venit in clubul nostru 
O fi nascut Darinna? 
Poate revine ea cu amanunte...va pupik pe toate 
mari_paun spune:
buna fetele,
am citit povesti de viata, am trait si eu una ca a voastra( e scrisa undeva pe aici, pierduta printre sute de astfel de povesti)...concluzia: femeia este responsabila, barbatul nu cunoaste termenul (din pacate...kiar daca ii arati DEX-ul , tot nu pricepe...)
in fine, va imbratisez si va doresc o viata linistita si frumoasa in continuare.
www.help-ema.puls-il.ro
ajutati la terapia pt Ema
Mari, mami de Ema
http://kittyland.dyndns.org:8180/ema/
bijuteriile printesei Ema