Albumul mamelor si tatilor singuri
Raspunsuri - Pagina 11
brendamitran spune:
Ioana,te salut!
Sper din toata inimaca ingerasii astia mici sa nu cunoasca nefericirea singuratatii.
Pt voi intr-un fel e bine,copilul creste cu ideea de absenta a tatalui(desi nu cred ca "bine" e un cuvint fericit pt starea asta de fapt).Diana a crescut linga tatal ei pina la 6 ani si a suferit foarte mult dupa el.Poate ca ar fi trecut si peste despartirea noastra,dar faptul ca nu o cauta decit de ziua ei (si nici asta in fiecare an),faptul ca nu se intereseaza de ea si ca nu-l simte linga ea sufleteste,cred ca e cel mai dureros pt ea.E,probabil,ca atunci cind esti parasit ,cu diferenta ca suferinta e infinit mai mare.Sper doar ca intr-o buna zi sa constientizeze ca acest om nu merita nici macar sa o mai vada,dar sa mai si sufere pt el.
Hai sa fim tari,sa speram,sa zimbim si sa credem ca poate e mai bine asa....
Va pup,mai scrieti-mi!
BRENDA
ra_mata spune:
Eu am divortat acum cateva luni, insa m-am despartit de sotul meu cand avea Matei o luna. Si-a jucat apartamentul la cazino, la ruleta, si m-a invitat sa stau cu copilul la parintii mei. Am divortat urgent de el, mi-era teama de camatarii care il cautau si mi-am dorit sa imi iau un apartamnet in rate din care sa nu ma dea nimeni afara.
Acum suntem doar noi 2, eu si Matei, avem un apartament mic de 2 camere si lumea noastra: bona, Mara kinetoterapeuta (baiatul meu are un retard neuro-motor, insa se descurca foarte bine)si parintii mei din cand in cand. Fostul sot vine foarte des pt ca vrea sa isi vada copilul si din pacate eu am nevoie de banii de la el pentru a supravietui. Insa il urasc atat de mult incat mi-as dori sa pot sa ii spun sa ne lase in pace. Mi-a daramat toata viata, increderea in oameni (in barbati in special) si m-a aruncat intr-o neagra depresie.
Nu am foarte multe poze digitale, insa le-am pus intr-un album. Pt ca sunt o mamica singura nu are cine sa imi faca poze cu baiatul meu, nu am nici camera digitala. M-am descurcat, insa poze multe am cu Matei nu cu mine.
http://photos.yahoo.com/ra_mata
ra_mata
brendamitran spune:
Ra-mata,nu stiu de fapt care e numele tau,sa-ti traiasca puiutul,e o frumusete de copil,dar sa nu mai spui niciodata ca esti singura,nu esti singura,il ai pe el si el te are pe tine,si cred ca asta e cel mai important...
In ce priveste "barbatul" care ti-a facut figura,o sa vezi ca o sa-ti treaca,poate mai repede decit speri,e adevarat ca e greu singura cu un copil,insa trebuie sa te gindesti ca e mai bine asa pt copil,in primul rind,poate ca nu ar fi avut de invatat nimic bun de la tatal lui....Eu am divortat de 4 ani si mi se parea imposibil sa ma impac cu ideea,insa pe parcurs m-am rupt total de el si chiar si de banii pe care ii obtineam dupa zeci de telefoane date(niste sume mizerabile,dealtfel,care nu ma ajutau cu nimic)
E adevarat,am intrat putin in panica,au trecut 4 ani si eu nu am mai cunoscut pe nimeni,sint tot singura si ma intreb daca nu cumva voi fi asa mereu,insa,de ce sa mint? Inca mai sper.....
Fii tare,gindeste-te ca,atitta timp cit sintei doi,nimic nu va poate dobori!
Succes!
Fetelor,dar sinteti cam "puturoase" la scris,nu mai dati nici o veste?
BRENDA
alinaxeni spune:
Buna, sint Alina mamica de Ancuta (13 ani)
Eu sint o fosta mamica singura,asta ca sa va ridic moralul.Povestea mea e trista dar cu final fericit.
M-am indragostit, m_am maritat si curind a venit Ancuta, fericire mare,dar cum nici o minune nu tine mult am constatat ca proaspatul tatic isi traia viata din plin si fara cap. L-am tot iertat(deh, tinara fara minte) pina am mai facut un baietel, dar lucrurile s-au inrautatit.
Cin baiatul a implinit 3 luni s-a intimplat nenorocirea si a murit. Dupa inmormintare, sotul meu a vrut sa se intoarca acasa. Nici nu am vrut sa aud. Consecinta: m-a pedepsit luindu-mi si fata. 5 ani i-am cautat disperata pina intr-o zi cind a venit sa-mi ceara pensie alimentara, la indicatia noii lui concubine. Am zis atunci ca nu-mi mai scapa el usor si efectiv l-am vinat (cu complicitatea familiei lui care m-a ajutat tare mult)
Am reusit sa o iau, am inscris-o la scoala, dar acum ma vina el pe mine. Au fost doi ani de teroare si pt. mine si pt. fetita mea care plingea tot timpul ca "vine tati si ma ia si ma duce la femeia aia rea care ma bate"
La un moment dat m-a sunat si mi-a spus ca e deacord sa-mi dea tutela fara nici o conditie, eram in culmea fericirii.
A venit, a mers la tribunal, am vb. cu un avocat si urma sa deschidem procesul, dar a doua zi primesc un telefon ca a murit.
Nu stiam ce sa mai cred, ori isi batea joc de nervii mei ori era adevarat.
Asa s-a sfirsit tragedia mea si a urmat fericirea cind l-am cunoscut pe actualul meu prieten care este o minune de om si pe care Ancuta il iubeste ca pe ochii ei din cap, de fap e reciproca dragostea asta,parca ar fi tata si fiica. Cred ca D-zeu s-a induratde suferinta noastra si acum a compensat prin noul tatic.
Deeeci, soarele poate rasarii pe orice strada si cind te astepti mai putin.
Asa ca deschideti ochii si priviti in jur...exista oameni minunati care merita increderea noastra
alina
micaela_ro spune:
Servus tuturor, sunt Mihaela si sunt o mama singura, cred. Am o fetita , Olgutza, care face peste 2 zile 3 luni si pe care o iubesc mai mult decat pot exprima in cuvinte.
Povestea mea....? E tare greu de explicat. Acum cativa ani, vreo 4, am cunoscut un barbat, singurul de pana atunci, cu care mi-am dorit sa am un copil. Dupa 4 ani, minunea s-a intamplat si acum avem o frumusete de fetita. E un om deosebit, sensibil, atent, are grija de noi si pe Olgutza o iubeste tare mult, dar are un singur defect : nu poate fi fidel, iar eu peste asta nu pot sa trec. Probabil ca indragostita pana peste cap am crezut ca timpul il va schimba, sau poate ca copilul il va potoli, dar nu a fost sa fie. Ne vedem in fiecare zi, asta pentru ca lucram impreuna, ne ajuta material foarte mult, isi iubeste copilul si vrea sa fie langa ea in fiecare zi, dar nu vrea sa fie cu mine.
Asa ca deocamdata Olgutza mea ne are pe amandoi, dar separat. Nici nu stiu daca se poate spune ca sunt o mama singura, dar cu tot ajutorul pe care ni-l da eu tot asa ma simt.
Momentan, ma rog sa ne dea Dumnezeu sanatate pentru copilul meu si puterea sa trec peste iubirea pe care o simt inca pentru tatal copilului si sa-mi vad mai departe de viata mea.
Va pup dulce pe toti.
brendamitran spune:
Mihaela,esti cum nu se poate de singura! Fara suparare,nu vreau sa-ti jignesc iubitul,dar cred ca nu te merita nici pe tine si mai ales pe copil.....
Nu cumva e casatorit si tu nu stii?
Naspa,oricum......
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
Doamna Bibi spune:
Buna, desi sunt despartita de ceva timp de sotul meu (din mai a.c.) inca nu m-am obisnuit cu situatia si inca mi-e foarte greu sa accept ce s-a intamplat.
Sa va spun pe scurt...ne-am casatorit de tineri (eu avem 22 ani, el 24),a fost dragoste mare...nu stiu de unde a inceput totul, dar dupa 7 ani d ecasatorie,dupa nasterea copilului ne-am despartit.N-a stiut sa ma inteleaga in perioada sarcinii,s-a speriat...chiar nu stiu, dar dupa 6 luni de la nastere ne-am despartit.
Nu am avut probleme grave,doar ca nu ne potrivim,sunt 2 personalitati puternice care nu stim sa cedam cand trebuie...si de aici scanteile permanente dintre noi.Si mai mult de toate cred ca si-a dorit libertate,nu ca nu i-as fi acordat,munca lui necesita multa flexibilitate in program,dar asta e...acum o are din plin.
Referitor la copil nu am ce sa-i reprosez,ii ofera tot ce poate (bine ca are si posibilitati...),m-a ajutat sa-mi cumpar un apartament,imi da bani pentru copil,vine foarte des sa-l vada,iar in ultima vreme chiar sta cu el cat sunt plecata eu la servici si cand nu poate sta mama cu el.Il iubeste ca pe ochii din cap,asta e clar.
Am momente cand imi doresc sa fim din nou impreuna,dar se pare ca nu suntem pe aceeasi lungime de unde,nu ne intelegem deloc...
Sper sa pot trece peste aceste momente grele,de fapt sunt convinsa ca in momentul in care unul din cei 2 fosti parteneri isi gaseste alta pereche aceste lucruri dispar de la sine...problema este sa te poti apropia de altcineva si sa poti accepta o alta persoana langa tine...
Monica si minunea mea Bogdan zis si Bobo
http://community.webshots.com/user/monicaotelea
Ioana Sora spune:
Doamna Bibi, am deja un an si cateva luni de cand am divortat. Inca nu m-am obisnuit cu situatia si mai ales cu faptul ca sunt singura. Insa imi aduc aminte cum eram anul trecut pe vremea asta... Acum macar sunt mai optimista si imi spun ca nu accept inca pe nimeni langa mine pentru ca pur si simplu nu am gasit persoana potrivita, asta ca sa-mi ridic moralul. Uneori motivatia asta tine, alteori, nu. Daca e sa analizez totul la rece... cred ca eu nu sunt inca dispusa sa fac vreun compromis si toti au un cusur. Nu pot sa-ti dau sfaturi despre cum sa te apropii de altcineva, pentru ca eu n-am reusit inca asta. Dar presupun ca asta se va intampla cand toate ranile vor fi vindecate si cand chiar vei fi dispusa sa-ti refaci viata. Cat despre a fi din nou cu fostul tau sot... sunt de parere ca ciorba reincalzita nu merge, dar tu stii cel mai bine daca intre voi ar mai putea fi o relatie.
Icoana, eu n-as fi asa de sigura de faptul ca o sa fie iubit de copilul lui. Copiii sunt cei mai aspri judecatori. Oricum, daca el tot vine rar in vizita si tu crezi ca e mai bine ca fetita ta sa nu fie foarte atasata de tatal lui, nu insista ca el sa vina s-o vada, nu-i vorbi ei despre el si oricum timpul va rezolva aceasta problema.
Micaela, parerea mea din afara e ca, daca pana acum nu a dorit sa fiti o familie, mai ales dupa ce a vazut cat de mult inseamna un copil (am inteles ca se implica in viata bebe-ului), nu va vrea nici de acum incolo.
brendamitran spune:
Acum macar sunt mai optimista si imi spun ca nu accept inca pe nimeni langa mine pentru ca pur si simplu nu am gasit persoana potrivita, asta ca sa-mi ridic moralul. Uneori motivatia asta tine, alteori, nu. Daca e sa analizez totul la rece... cred ca eu nu sunt inca dispusa sa fac vreun compromis si toti au un cusur.
Ioana Sora,parca m-ai descris pe mine......
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
jayx spune:
Buna fetelor
Si eu am o poveste asemanatoare . Taticul ne-a parasit can eram insarcinata in 2.5 luni .Dupa ce am oscilat intre disperare si speranta si o gramada de intrebari mi-am focalizat atentia pe minunea din burtica mea ... fetelor habar nu au ce pierd ! Am o minune de fetitza , dulcica tare si va mai spun ceva cineva acolo sus ma iubeste ! suntem linistite si viata a intrat in normal .
numai bine!