Albumul mamelor si tatilor singuri
Raspunsuri - Pagina 10
lorellay spune:
Hop si noi!
Tot singuri!Codrin are 3 luni si taticul lui nu-l vrea deloc!
Dar nu mai plang.Ba l-a vrut ba nu l-a vrut.Codrin e bucuria vietii mele si cea mai mare realizare!
Felicitari celo care ati avut curajul pe care l-am avut eu.
Nu am fost casatoriti, nu ne-am inteless. Dar nu m-am gandit o clipa sa renunt la sarcina!
Asa sunt unii barbati: iresponsabili. Dar nimeni nu pleaca de pe lumea asta fara sa isi plateasca datoriile!
Fruntea sus!Lorellay si Codrin
Where there's a will there's a way!
a2p spune:
Deseori ma infior la ce pot sa aud sau sa citesc...
quote:
"Codrin are 3 luni si taticul lui nu-l vrea deloc"
Cum se poate asa ceva? Cunosc multe multe, mult prea multe povesti de genul asta...
Fetita mea de sase ani acum, Mica, s-a nascut la mine in brate, cum mama ei a trebuit sa faca cezariana si era deci sub anestezie...
Si in afara de alaptat, am facut absolut totul pentru ea mica fiind, si pe masura ce a crescut... ma uit inapoi si toate sint cele mai minunate momente din viata mea, de la baitza la biberon si adormit in leagan, de la statul cu ea acasa pina sa mearga la gradinita pina la mersul in parc de 2-3 ori pe zi, de la citit si (pre-)scris zilnic citeva ore la teme si muzee, excursii, jocuri continue din orice, sau pur si simplu numai stat de vorba despre nimicuri cotidiene sau barbie.com... (deh, copii inalt tehnologizati din ziua de azi...)
Mai mult decit atit... daca sint ceea ce sint astazi in cea mai mare parte i se datoreste ei, lui Mica, pentru ca fara ea nu prea aveam un tel sau forta sa il urmez sistematic, cu efort dar mai ales cu bucuria clipa de clipa ce mi-a dat-o si mi-o da a aea-o pe Mica... Valabil pentru trecut, prezent si desigur viitor...
...da, renuntari la optiuni in cariera au fost, si nu am de ce sa le regret, au trecut si nu mai putem intoarce timpul... dar copiii cred eu ca ramin motorul in viata al oricarui parinte... mama _sau_ tata...
asa ca nu pot sa inteleg... ce fel de monstrii naste societatea? sau ii ajutam si noi cite putin sa ramina/devina monstrii? tatal lui Codrin desigur va incepe sa simta asta si se va bucura la un moment dat cu siguranta de Codrin... nu cred ca se poate altfel... nu pot sa cred...
... daca chiar asa este, cum se poate explica oare?
Oricum... bafta tuturor celor de pe forum intr-o atare situatie in a gasi intelepciunea si puterea luptelor fiecaruia in a face copiilor viata intru separarea parintilor cit mai frumoasa si plina de dragoste... pentru ca copiii nostrii merita acest efort... si pentru ca parintii din noi pot sa faca asta...
Doar doi centii mei...
lorellay spune:
Frumos a2p!
Dar nu e cum vrem noi!
Viata e plina de surprize!Placute si neplacute!
Iti doresc sa nu ai niciodata parte de cele neplacute, mai ales in ce priveste copiii!
Lorellay si bb Codrin
Where there's a will there's a way!
a2p spune:
quote:
Originally posted by lorellay
Frumos a2p!
Dar nu e cum vrem noi!
Viata e plina de surprize!Placute si neplacute!
Iti doresc sa nu ai niciodata parte de cele neplacute, mai ales in ce priveste copiii!
Lorellay si bb Codrin
Where there's a will there's a way!
Multumesc, Lorellay, si eu iti doresc tie si doresc tuturor la fel. Insa chiar surprizele cele mai neplacute au o componenta pozitiva, e doar o chestie de atitudine. Deseori insa in miezul actiunii nu o vedem, ci o putem din pacate observa numai mai tirziu (daca reusim)uitindu-ne in urma. Sau nu, nu o vedem nci atunci...
Cred ca e sau mai degraba poate fi cum vrem noi, pentru ca noi luam decizii in viata noastra, nimeni altii pentru noi...
Nimeni niciodata nu ne forteaza sa raspundem la rau (perceput) cu rau, la durere cu durere, la critica cu critica etc. (Astfel nereusind sa vedem lucrurile in perspectiva... durerea provocata indirect sau direct copiilor de astfel de raspunsuri e nemasurata si inadmisibila...)
Doar doi centii mei,
A2p
minialex spune:
Felicitari tuturor pentru curaj, sinceritate si tarie de caracter!
Si noi suntem singuri, dar nu ne inscriem acum, ci putin mai tirziu sa mai creasca bb.
Bravo Lorellay si Codrin! Bravo a2p ca esti un tata adevarat!
Bafta multa si mai mult curaj taticilor singuri sa se inscrie!
minialex spune:
Tot eu sunt, vrem si noi niste povesti cu happy-end despre mamici si tatici care s-au lipit asa sau alt fel. Vrem sa vedem ca se poate, vrem sa ne inspiram si noi si sa ne bucuram pentru ei.
brendamitran spune:
Buna,tuturor!
Nu prea ma simt in largul meu,deoarece vad ca majoritatea dintre voi sinteti mamici de copii mici(Sau relativ mici). Sint Brenda,divortata de 4 ani,am o fetita,Diana,care a implinit acum 2 luni,10 ani!
Sper sa ne ajute destinul sa razbim in viata si sa le putem oferi copiilor nostri aproape tot ce le-a furat viata prin ghinionul (sau uneori norocul) de a creste fara tata......
"Sa nu te descurajeze nimic,cit timp mai poti iubi..."
BRENDA
emy2001 spune:
buna fetelor 
Ma alatur si eu ,si va pot spun ca sunteti intradevar luptatoare.Si eu sunt singura de cind eram in 4 1/2 luni si tot singura am fost cind am nascut.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca am un copil sanatos si frumos.Acum are 4 ani si 3 luni ,dar imi este f.f. greu sa-l cresc singura. Tatal lui nici macar n-a vrut sa-l recunoasa asa ca nici pensie alimentara nu primeste.
M-as bucura daca mi-ati da un sfat .Ce sa-i spun despre el cind o sa ma intrebe? Ca traiesete si nici nu-i pasa de el sau ca a murit?. Cum este mai bine pt. copil?
Va multumesc si va doresc sanatate si putere sa va cresteti puiutii.
Ioana Sora spune:
emy2001, eu cred ca cel mai bine e sa spui adevarul, nu e bine sa minti copilul. Bunicul copilului meu venise cu ideea sa-i spun fetei mele ca tatal ei e plecat la munca, in strainatate. Nu ! Ma doare sufletul si imi vine sa plang cand o aud ca ii spune "tati" fratelui meu ( il aude pe el cum ii spune bebeului lui "hai la tati" si de aici... ) si, uneori, bunicului ei. Cand va incepe sa ma intrebe si sa inteleaga, o sa incep sa-i spun realitatea. Ca mami si tati nu locuiesc impreuna, ca sunt multe familii unde mami si tati nu stau impreuna... ca mami o iubeste foarte mult si ca tati vine la ea in vizita cand poate. Desi ultima oara trecusera sase luni de cand n-o mai vazuse !
Oricum, nu pot spune cu exactitate, ea are acum aproape doi ani. Nu stiu care va fi situatia peste un an, doi, cand va intreba unde e tati... Voi vedea in acea clipa, insa nu vreau s-o mint. Nici s-o indoctrinez impotriva aceluia care se numeste "tata". Cand va fi suficient de mare, va judeca singura. Eu ii voi spune doar fapte, fara comentariile personale. Mi-e teama de gradi, unde sigur va auzi de mami si de tati. :((
Ioana Sora spune:
Brenda, bine ai venit ! Dupla ploaie iese mereu soarele, chiar daca uneori avem senzatia ca norii nu se mai duc. :)
Sa te bucuri de fata ta si sa-ti aduca numai fericire... iar copiii nostri sa nu treaca prin ce trecem noi...