Cu ce ma imbrac azi ?

... cum cu ce? Cu pantalonii negri sau cu blugii, bineinteles!

Anca are 10 ani, dar pun mesajul meu aici, fiindca o consider mai aproape de 12 ani decat de 8: pe zi ce trece se indeparteaza tot mai mult de varsta copilariei, este acum in perioada pre-adolescentei si se simte, mama-mama ce se mai simte!

De catva timp nu mai vrea sa-si puna pantaloni scurti. Motivul? Crede ca are picioarele prea "pline". Si, Doamne, ce frumoasa e!
In concluzie, nu vrea sa-si puna pantaloni scurti, nici macar 3 sferturi, cand merge la scoala! Toate prietenele ei vin in sort, doar ea are pantaloni lungi, si e o caldura!!!!

De unde obsesia asta? Nu stiu!
Cum s-o fac sa-i scot asta din cap? Nu stiu!

Am impresia ca, cu cat ii vorbesc mai mult, cu atat se incapataneaza mai tare.
Pana la urma n-ar fi vorba de temperatura de afara, si stiu ca e normal sa se preocupe de felul in care arata, doar ca exagereaza si nu-si da seama (e intr-adevar foarte bine facuta, ce n-as da eu sa am picioare frumoase ca ale ei... ).

Ce ma fac, fetelor? Nu vreau s-o vad in blugi toata vara! (cu chiu cu vai isi pune pantaloni scurti in week-end, dar doar daca mergem la plaja!!!)



« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld

descintec spune:

nu cred ca ai ce face pana cand iese din pasa asta..eventual inlocuieste blugii cu pantaloni subtiri si largi din matase, in..

poate poti afla de unde ideea ca picioarele ei nu-s in regula..trebuie sa fie ceva rautati de prin clasa..si ar putea ajuta povesti care sa demitizeze imaginea perfecta promovata de media..si despre cat de puternic esti cand iti accepti defectele, reale sau imaginare :), povesti nu cu printese, ca e mare..ci despre persoane..de exemplu, uite, colega mea si-a facut operatie la nas si ce probleme a avut apoi, ce slab caracter, sa o sacaie atata lucru, oricum nu e deloc mai destepta si era mult mai simpatica cu nasul original, avea personalitate..oricum, eu cred ca e numai o faza

ohhh, si fetitele se iubesc mai usor cand sunt apreciate la maxim de catre tatici..daca de acolo vine ploaie de complimente si priviri pline de dragoste si admiratie, se echilibreaza balanta

D.

Adela99 spune:

Daca tin bine minte Anca a facut gimnastica de elita, de unde picioare frumoase. Ma gandesc sa nu-i fi spus cineva cu rautate (copiii la varsta asta pot fi si rautaciosi si invidiosi - n-o spun cu rautate)ca are picioare prea musculoase, sau mai stiu eu ce ... pe de alta parte ... la varsta asta incep si nemultumirile cu propriul corp. Cred ca nu trebuie dato o importanta prea mare ci lasata o vreme in apele ei.

Fara nici o legatura cu Anca ... mi-am amintit ca o data i-am facut un compliment fetitei prietenei mele(15-16 ani) , care a inceput sa ... planga si a fugit in camera ei. Am ramas perplexa si desi in general stiu sa rezolv "problemele" pe loc n-am stiut ce sa fac. Mama ei mi-a spus ca nu suporta complimentele, pentru ca ea crede ca nimic nu sta bine pe ea, samd. Si va spun ca nu avea absolut nici un motiv. Acum i-a trecut, doar soldurile o mai deranjeaza. Dupa ce si-a revenit a venit si si-a cerut scuze (ceea ce nu era necesar) si am vorbit si glumit despre noi si ale noastre demne de admirat parti ale corpului. Am intrebat-o daca e mandra de vreo parte a corpului (intrebare periculoasa!) ... si incetul cu incetul a gasit destule.

lu.more spune:

Va multumesc, fetelor!
O iau pe rand:
Descantec, sa o imbrac in pantalon larg de matase (sau altceva) e absolut imposibil, fiindca nu are! Iar daca nu are, e pentru ca nu vrea!
Ma credeti ca e un chin cand mergem sa-si cumpere haine? E in stare sa se uite 2 ore si sa nu aleaga nimic! Pe de alta parte, e capabila sa se imbrace cu acelasi pantalon toata saptamana, fiindca nu-i place altceva. Ca sa fiu mai clara, in acest moment are doar 2 (!) perechi de pantaloni pe care-i poarta: unii negri din bumbac subtire + lycra si o pereche de blugi, atat!!
Omultimee haine pe care nu le-a purtat NICIODATA le ducem in Romania fiindca Anca nu vrea sa le poarte (le-am cumparat eu singura, de capul meu, in speranta ce la-o purta vreodata).
Discutii inscopul demitizarii imaginii femeii cu corp perfect am avut, si sincer, intre "idolii" ei nu se numara (in mare) fotomodele sau artiste!

Adela, cand Anca a incetat sa mai faca gimnastica, a schimbat si scoala, si-a facut noi prieteni care NICIODATA nu i-au vazut picioarele!!! La orele de sport are un pantalon lung, bineinteles!
Stiu ca la varsta aceasta copiii sunt foarte rautaciosi, cruzi chiar, si se poate sa fi fost vreodata discutii pe la scoala.

In fine, intrebarea mea se referea la ce sa fac, cum sa-i vorbesc, ce sa-i mai spun, ca nu mai stiu!!!

Mai pe scurt: Puneti-va, va rog, in situatia mea: voi ce-ati face? (concret)
Multumesc.

« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld

lorelei_19 spune:

Si eu sunt de parerea Adelei, cineva i-a spus ca-i grasa sau ceva de genul asta. Poate o fi facut vreo gluma si pentru ea e un adevar din care n-o scoate nimeni. Si eu zic s-o lasi in pace ca n-ai ce sa-i faci. Exact ca Malina: ea e slaba - doar pielea si os si inalta de 163 cm. Ei, ne-am dus sa-i cumpar pantaloni si dupa o ora de probari s-a hotarat asupra unei perechi pentru ca "astia ma fac slaba". Am crezut ca n-aud bine. Si crede-ma, are 39 kg, e schelet, nu alta.

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

elena d spune:

trebuie sa ai rabdare, dar nu prea mult timp... adica nu lasa sa treaca vara ! acum depinde de f. multe chestii si sa va explic.

un ex.: Alexandra mea are 17 ani si incearca sa poarte si fusta, la scoala, se tot roaga dirigul de fete sa vina imbracate in fuste, doar vor arata mai bine decat in vesnicii pantaloni negri (blugi nu prea au voie sa poarte), dar sunt observatii obraznice din partea unor colegi de clasa si decit sa-i auda... mai bine cu pantaloni.

Alex nu are complexe privind forma si aspectul picioarelor, e o frumusete de fata la 1,72 m si 55 kg, dar asculta cu atentie sfaturile mele, ce sa poarte si cum sa combine piesele de imbracamine. mai mult, chiar are sugestii bune ptr. colege si prietene.

dar sa revenim, e f. important cum se abordeaza problema, mai ales atunci cand vrea sa incerce sau sa cumpere (sa ceara) ceva care ar putea fi nepotrivit.
mai intai i-am dat exemple de tinuta vestimentara, pe strada, genul: vezi pustoaica aia, uite ce bluza mulata de poliester tarcata asortata la blugi lalai si cu turul cazut etc. si nu numai de astea, in egala masura am rugat-o sa priveasca persoane mai tinere sau mai mature, imbracate normal , cu bun gust, tinute de zi, de scoala, de distractie. calitatea hainelor e importanta, materialul folosit, chiar daca nu dispunem de bani destui uneori.

am atras atentia asupra machiajului - e f. tentant ptr. domnisoare - si accesoriilor - curele, genti, plus podoabe.
si am rugat-o sa-mi spuna ce si-ar dori, daca ea s-ar vedea ca fata aia de pe strada sau ca nu stiu ce prietena admirata sau criticata.

am rugat-o si am invatat-o mereu sa fie un observator, dar pertinent, sa analizeze putin persoana in ansamblu si sa-si inchipuie ce i s-ar potrivi mai bine. si asta se face cit mai devreme, de pe la varsta de 10-12 ani, cel putin ptr.fetite.

recunosc ca e un copil cuminte, ascultator, dar face si comentarii multe, uneori e guraliva si argumenteaza minute in sir cind isi doreste ceva anume. face gura mare numai cind simte si stie ca are dreptate si eu mai gasesc ceva observatii la propunerea ei.
si inca ceva, copilul meu nu-si cumpara niciodata singur obiectele de imbracaminte si incaltaminte, stam intr-un complex comercial, face ture pe la magazine cu prietenele sau singura, apoi vine acasa, face descrierea si propunerea si ma duce la magazin la punct fix.

in stadiul asta se ajunge cu ceva rabdare si tact, depinde f. mult cit de apropiata sunteti de copil si cum percepe sfaturile si observatiile. este important si faptul ca nu dispunem de bani intotdeauna cind vedem cite ceva frumos si calitativ, si de multe ori renuntam in favoarea altor obiecte sau chiar a alimentelor de zi cu zi.
si aspectul asta e f. important, creeaza o responsabilitate extinsa asupra problemelor familiei, atunci cind deschide gura odorul sa nu ma deranjeze cu cererea, adica sa gindeasca, si in plus sa intuiasca momentul potrivit, in nici un caz dupa toanele parintilor. hai ca asta deja trece la alt capitol.

si in legatura cu blugii: cei mai indicati sunt cei din material f. subtire, moi si catifelati, cad greu, se simt ca o matase pe picioare, atentie, nu sunt din matase ci din bumbac, adica blugi din bumbac subtiri, am o pereche, sunt nemaipomeniti, acum vrea si Alex a mea.
dar, blugii ar putea fi cumparati numai cu un mic santaj tot in legatura cu imbracamintea, sau cu atitudinea sau comportamentul in diverse ocazii, asa poate va pretui mai mult disponibilitatea la dialog a mamei. la mine a functionat perfect, de nenumarate ori, in variate ocazii, am fost o maestra a manipularii reactiilor copilului, cu efecte instantanee. si toata lumea a fost fericita

sa auzim numai de bine

Adela99 spune:

quote:

---

Originally posted by lu.more

In fine, intrebarea mea se referea la ce sa fac, cum sa-i vorbesc, ce sa-i mai spun, ca nu mai stiu!!!

Mai pe scurt: Puneti-va, va rog, in situatia mea: voi ce-ati face? (concret)
Multumesc.

---

Eu nu trebuie sa ma pun in situatia ta, ca o am pe a mea George isi cumpara singur hainele, cateodata prefera sa-l insotesc si in ultima vreme si-a cumparat doar haine negre. Duminica fiind vreme frumoasa a facut o criza de nervi ca nu are decat haine negre si afara e cald... si ... I-am replicat ca singur si le-a ales, asa ca ori merge in oras si-si cumpara ceva deschis la culoare, ori umbla imbracat in negru ... si-a cumparat acum alb, beije si albastru. Da' macar n-a avut pe cine da vina. Nu stiu daca ar fi o solutie pentru voi. La noi n-a ajutat cand i-am spus sa-si cumpere si alte culori, pana la urma a ajuns singur la o concluzie (dar nu i-am spus: ce ti-am spus eu?)
Deci nu prea am sfaturi concrete, eu l-am lasat de capul lui, cum s-ar zice

Adela99 spune:

Ca sa nu mai vorbesc despre incaltaminte! Refuza cu incapatanare sa poarte pantofi-pantofi, sandale sau orice altceva inafara de adidasi si pantofii/adidasii astia cu talpa groasa si un pic de lac pe ici pe colo (nu arata rau si sunt de calitate si comozi), dar ma intreb cum rezista si in mod sigur ii fierb picioarele in ele ... dar el spune ca ii plac si se simte bine in ei. Nici macar nu mai incerc sa-l conving, ii mai arat prin magazine: da' de asta ce zici si primesc niste priviri si ochi dati peste cap... i-a veni vremea si pentru pantofi "ca lumea", ca doar n-a umbla la 30 ani doar in adidasi

Adela99 spune:

Scuze lu.more, eu ti-am povestit cam ce fac eu si prin cate trecem noi, dar nu-mi permit sa-ti dau sfatul sa faci ca mine.

lorelei_19 spune:

elena, ideea ta e excelenta! am si aplicat-o aseara cu fiica-mea si m-am mirat pur si simplu de rezultate!!! mie nu mi-ar fi trecut prin cap una ca asta! am discutat de o colega de-a ei care se imbraca oribil, de o alta care se imbraca cu gust, am lasat-o sa traga concluziile si mi-a placut ce am auzit.
va pup si o zi minunata tuturor

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

lu.more spune:

Ce-mi mai place sa citesc ce scrieti! Va multumesc!
Incet-incet imi fac o idee despre cum sa abordez problema, azi dimineata iar am vorbit cu Anca si de data asta nu mi s-a mai parut atat de categorica!
Nu trebuie sa ma astept ca maine gata, va alege pantalonii scurti sau altceva, dar (aveti dreptate) n-o s-o mai presez, o s-o las in pace.
Stiti ce mi-a zis adineauri? Ca i-ar placea - eventual - sa se imbrace cu o rochie! De 3 ani nu am vazut-o in rochie sau in fustita! Desi e atat de frumoasa (si) in pantaloni, ce n-as da s-o vad putin mai cocheta!!!
Va pup!

« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld