Cu ce ma imbrac azi ?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

elena d spune:

multumesc !
mai vreti ? ceva "povesti" ?
la 17 ani de experienta cu odorul meu nu prea am avut parte de "faze" si "figuri" ca cele descrise de voi. am avut grija de mine , ce credeti ? mila mi-e de tine, Alex, da' mai mila mi-e de mine, mama ! adica eu
asa ca am schimbat radical metoda, exact din momentul in care fata mea a ajuns cam egala la statura cu mine. eu am 1,65 m, si, prin cls. a 4-a sau a 5-a, nu mai stiu, odorul a crescut atat de rapid, cu vreo 15 cm in juma' de an (nu exagerez)incat atitudinea si tonul cu ocazia conversatiilor cotidiene au avut de suferit. ce legatura are una cu alta ? pai are, ghiciti din ce cauza ? f. simplu de explicat: Alex era tot copilul mic, mic, si fara nici un cuvant de spus, tot ce vorbeam era ca ptr. mine, nu bagam in seama prea mult ce zicea, oricum parerea ei mai putin conta, mai ales la chestiuni f.f. importante ptr ea - imbracaminte, incaltaminte si detalii la acestea. ba chiar le cumparam fara ea.
asa ca vedeam nervi, botisor alungit, comentarii si ochi dati peste cap etc., pina mi-am dat seama brusc ca SURSA tuturor nemultumirilor si conversatiilor in contradictoriu sunt EU, mama cea bine intentionata ! am reflectat f. putin si am schimbat total tonul, adica am fost f. impaciuitoare, ascultatoare la propriu - adica hai, zi Alex ce vrei - cu atentie, nu asa, hai vorbeste ca te ascult eu, zi-i tu inainte.
asta a fost faza decisiva cu care am captat atentia copilului, si prima lectie ptr. mine, sper si ptr. voi mamici disperate - lo.more - CU ATENTIE, FARA COMENTARII.
a doua lectie e, dupa ce ati ascultat, vorbiti pe un ton normal, CA PTR. UN ADULT. dati importanta conversatiei, ca si cum ati vorbi cu un adult, copii sunt f. nedreptatiti atunci cind li se vorbeste in graba, cu neglijenta, adica problemele lor sa fie f. importante ptr. voi chiar daca ii acordati 2 minute cu raspunsul: sa fie clar, politicos mai ales, si pe ton de egalitate, fara sa va dati voi, parintii, importanta, sa faceti copilul sa simta ca sunteti superiori si hotariti ptr. ei in problema lor arzatoare.
atentie, nu faceti comentarii inutile, lasati hotarirea pe seama odorului, o manipulati putin daca nu aveti solutie convenabila, dar sa fie comunicata ferm, nu cu lalaieli de genul "lasa ca a inteles mami ce am vrut sa zic"

... si apoi sa vedeti voi cum se schimba atitudinea copilului, poate nu chiar de la prima conversatie. azi o chestie, un raspuns, maine altceva, saptamina viitoare ii dati de gindit inainte sa deschida gura.
daca nu percepe mesajul "subversiv" adica iti vorbesc pe picior de egalitate, ii atrageti atentia frumos, hei, ia asculta, eu iti vorbesc frumos, te tratez cu importanta si tu ce faci ? dai ochii peste cap ?

hai ca m-am intins la peltea, m-a luat valul, e tarziu ptr. mine acum si trebuie sa plec acasa, sa trezesc odoarele din somn - Alex si pisica - si sper ca va este de folos cu ceva.
pofta buna la cina
Elena

Dandanescu spune:

Bag de seama ca fetele cu numele de ANCA sunt cu...belea.ANCA mea nu e chiar fata mea dar cum eu am crescut-o de pe la vreo 10 ani[inplineste 18 pe 11 iulie]eu o simt ca si fata mea.Fetelor CATIR mai CATIR ca ANCA mea nu ati vazut.Cea mai eficienta metoda care merge cit de cit la noi a fost exact cea povestita de ELENA.E greu de dat un sfat minune.Rabdare, rabdare ,rabdare ...la anul face 19 si gata nu mai sunt probleme...poate la 20...sigur la 25.

Sa fiti iubiti !
Mamica Daniela si Minunea ei, Dania (Melitza)
Vezi pozele noastre aici : http://community.webshots.com/user/dandanescu

lorelei_19 spune:

elena,
Esti o dulce! sigur ca mai am nevoie de sfaturi dintr-astea. Ma regasesc in atitudinea mea visavis de Malina si iti dau dreptate in ceea ce priveste faptul ca intai EU trebuie sa ma schimb. Fiica-mea a ajuns si ea acum la inaltimea mea, deci e cazul sa purced la treaba
Ai vreo idee, cum s-o fac sa-mi povesteasca ce i se intampla? nu-mi spune nici lucururile esentiale, pentru ca nu-i obisnuita, nu-i place, dar cand totushi o conving (greu), vad ca-i face bine sa vorbeasca. Ea a locuit multa vreme la bunici- eu lucram in Bucuresti si nu puteam s-o iau cu mine. A fost inconjurata de foarte multa dragoste si ii iubeste pe bunici extraordinar de mult, dar chiar si cu ei a fost mai inchisa. Culmea e ca vecina mea imi spune ca n-a mai vazut copil asha deschis, si ca povesteste orice.

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

Samsara7 spune:

Lulu, mi-am permis sa vorbesc cu Ruxi despre Anca si am tras-o de limba sa aflu ceva legat de obsesia Anutei. Ea mi-a spus ca isi aminteste de o observatie a fetei tale ca nu vrea sa poarte nimic scurt , dar fara sa se dezvolte subiectul! I-a spus doar ca i se pare ca are picioarele prea groase.
Ruxandra e convinsa ca Anca e obsedata de o vorba auzita printre colegi, de o observatie facuta privitoare la picioarele ideale. Stii tu, de genul "mie nu imi plac picioarele asa si pe dincolo" si o alta colega care intareste "nici mie, e oribil". Sau chiar de o rautate care a atins-o vreodata.
Tot fiica-mea mi-a marturisit acum ca si ea a avut aceeasi problema, si tot legata de picioare (desi si burta bombata era un inamic, de unde refuzul de a manca dulciuri).! E drept ca intr-o perioada nu am putut sa o scot din pantaloni, mereu aceeasi. Bluzita cumparata cu entuziasm de la Orchestra, si cu sacrificii, a fost dificil sa aflu de ce nu a imbracat-o decat de doua ori. Pentru ca avea 3 floricele atasate pe piept in triunghi, si cineva i-a spus in gluma "trei tzatze". Asa se face ca bluzita cea frumoasa a ajuns la Crucea Rosie. Am incercat sa ii explic, m-am enervat, dar degeaba, a ramasa pe pozitia "magarului".
Pana la urma am lasat-o in pace, dar de fiecare data cand vedeam o fetita in fustita scurta, sau in rochita ii spuneam cat de mult imi place, si ce rau imi pare ca eu nu mai pot sa port mini, etc, etc! Bate saua sa priceapa.....
De putina vreme am avut ocazia sa ne plimbam printr-un magain si si-a exprimat dorinta de a-si cumpara o fustita scurta. Surpriza! Incet incet si-a depasit obsesiile, si am inteles ca la scoala este o nebunie: toata lumea imita pe toata lumea! daca colegele vin in pantaloni e musai sa faca toate la fel (nici vorba de jena fata de baieti, e vorba de spiritul de turma).
Si daca stau sa ma gandesc bine :cand eram scolarita, imi amintesc ca ma suceam pe toate fetele in oglinda si nu imi placeau sosetele cum se potriveau cu pantofiorii mai chic, pe la varsta de 13 ani! dar nici prin gand nu imi trecea sa fac ce imi zice simtul meu estetic, ci faceam exact ca celelalte scolarite din jurul meu.
Cum necum, sotul meu a poreclit-o de curand "Fotocopia", exasperat de frazele de genul "colegele la scoala nici una nu poarta asta", "fetele din clasa au zis ca e urat". Absoarbe ca o sugativa tot ce fac, ce zic, stilul de a vorbi, grimasele altor fete pe care le admira.Refuza sa imi explice mie anumite lucruri, sa ma lamureasca, in schimb se deschide cu incredere indata ce sunt in vizita pe la prietenele mele, dar vizavi de ele nu de mine!
M-am interesat ce zic specialistii si se pare ca este o perioada trecatoare, normala. Nu este vorba de lipsa de originalitate, de lipsa de personalitate sau mai stiu eu ce, ci de faptul ca isi cauta reperele, un model care sa li se potriveasca.Uneori poate fi vorba de o impotrivire inconstienta impotriva dorintelor parintilor. Ce este interesant de stiut este faptul ca au nevoie la varsta pubertatii sau pre-adolescentei, si pana la parasirea caminului parintesc, de aceste impotriviri, de mici rebeliuni. Daca nu o vor face devreme, o vor face mai tarziu, daca nu o vor face in cele mici, o vor face in cele mari. Am fost uimita sa aflu ca au nevoie de aceste portite pe care ni le trantesc in nas, pentru a-si gasii identitatea. Si pentru a taia cordonul ombilical intr-un fel, pt a spune ca nu mai sunt mici, ca au propriile pareri, ca tind spre independenta.Bineinteles totul e in subconstient, nu o fac cu intentie! Insa NU-urile copiilor, faptul de a ne contrazice, de a ne refuza, pot sa insemne pur si simplu ca au dezvoltare normala, si ca...ei, da, cresc!Nu sunt prea abila in a explica toate acestea.In orice caz nu astazi.
Poate ca Anca va reincepe sa poarte pantaloni scurti, indata ce va prinde incredere in ea! Si dupa ce tu te vei face ca uiti de piciorusele ei, si nu o vei mai indemna (nici macar intreba) o vreme, sa isi schimbe vestimentatia. Nici sa o convingi ca are picioare frumoase.
Ruxi imi tranteste de fiecare data fraza "Doar esti mama mea, normal ca ma vezi cea mai frumoasa! " sinonim cu "Nu te cred!".

Michaela

lu.more spune:

Michaela, iti multumesc!
Maine cred ca Anca-si va pune pantalonii scurti pe care i-am cumparat ieri! I-a ales, i-a probat, s-a invartit in fata oglinzii si a zis "ii vreau"! Marturisesc ca a fost o usurare. Daca nu vrea sa-i ia maine la scoala, am inteles, o las in pace.
Ba, ieri am cumparat si o rochie, nu vreo minunatie, ci una simpla de tot (asta i-a placut, si mie dealtfel...)
Dar cu rochiile a fost categorica si am inteles de ce: la scoala se joaca mai mult cu baietii, alearga mult si a spus ca o rochie sau o fusta ar impiedica-o sa iasa prima cand fac intreceri!

O seara buna!
Lulu

« C’est une grande folie que de vouloir être sage tout seul. »
La Rochefoucauld

chatonel spune:

ei, cum ii sta Ancai in pantalonasi scurti?

Toulouse, la ville rose

lu.more spune:

quote:
Originally posted by chatonel

ei, cum ii sta Ancai in pantalonasi scurti?

... nu stiu, ca pana la urma tot nu i-a luat !!!

« C’est une grande folie que de vouloir être sage tout seul. »
La Rochefoucauld

chatonel spune:

imbraca-i tu ca sa-i faci in ciuda ;)

Toulouse, la ville rose

maria m m spune:

Vechea problema.......CU CE MA IMBRAC AZI?
Intrebarea aceasta la noi e nelipsita......doar ca la fica-mea intrebarea se pune altfel(ceea ce ma ingrozeste)cu me ma imbrac azi?dar maine?si poimaine?si cum ma duc la scoala raspoimaine?
Oricum orice decizie luata este bine analizata si schimbata de zeci de ori.
Cam asa e viata la pubertate........nu ai ce sa-i faci!

maria, de Paula si Miruna