Luptand cu depresia

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Diane spune:

Ma bucur enorm pentru tine, Scarmanus, ca ai reusit sa simti ca vrei sa gusti din placerile vietii.... Totul o sa revina la normal treptat, daca ai incredere in tine. Fruntea sus!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns scarmanus spune:

Dragele mele,

Ma simt mai bine, chit ca am pus pe mine ceva kilograme ce ma deranjeaza, insa poate o sa vina iar vremea lor candva. Psihicul meu se stabilizeaza sa zicem, incep sa vad mai clar si ce vad ma sperie. Ma sperie lipsa sentimentelor ce le aveam cand m-am casatorit, ma sperie lipsa dorintei pentru el, ma sperie ca mi-e bine cand nu e cu mine...El asteapta, nu stiu ce, probabil pe mine ca sa redevin disponibila si deschisa dialogului intim, insa eu nu-mi doresc nimic de la el. Mi-am pierdut increderea, nici cu dragostea nu prea stiu unde stau...Nu lupt pentru nimic, atata tot ca ma aflu aici, insa nu fac nici un efort de regasire. Asta pentru ca imi lipseste dragostea si increderea ce am avut-o pentru el, adica benzina ca sa fiu iar cu toate panzele sus. Ma duc la plaja si nu ma stresez de nimic, e drept, insa as vrea sa-mi regasesc directia in viata. O prietena m-a sfatuit sa-mi caut o bursa de studii undeva, unde sa fiu departe de toata presiunea sociala si de care o mai fi, sa-mi pot clarifica pe deplin sentimentele, sa vedem daca intr-adevar imi lipseste si sunt gata sa-l accept asa cum este si sa-l iubesc pentru ce-mi ofera si pentru ce nu-mi ofera in egala masura. Cam asta ar fi definitia dragostei, nu? In rest sunt abonata la veterinar, Suzi are febra de 3 zile, aialalta mai mica are si ea probleme cu codita care-i e rupta, ii curge puroi, i-a aparut si un abces pe burtica din cauza asta, una peste alta cam asta e viata mea, sterila.
Va imbratisez ca-mi sunteti alaturi si va ganditi la mine.

Cu mult drag,

scarmanus

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amuleta spune:

Scarmanus, trebuie sa te resincronizezi cu partenerul, altfel asta este doar linistea dinaintea furtunii. Doi parteneri nu pot rezista daca sint in contratimp.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adela2 spune:

As vrea sa te rog sa-mi spui daca la atenuarea starii tale crezi ca au contribuit si medicamentele sau nu.Ai luat numai la indrumarea medicului sau ailuat si singura din farmacie?Este adevarat ca medicamentele antidepresive dau stari de somn?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Danelutza spune:

Daca simtzi ca te-ai pus cit de cit pe picioare, psihic vorbind, incearca sa portzi o discutzie cu el, nu va ascundetzi unul de altul si nu evitatzi la infinit aceasta situatzie. Stii cum se spune boala lunga moarte sigura, ma refer la sentimentele voastre.
Cred ca de fapt aici, ar fi trebuit sa scrie el , sa ceara sfaturi cum sa se comporte cu tine si cum sa salveze casnicia voastra.
Ma bucur ca esti din nou printre noi si te simtzi bine.
Sanatate si pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns scarmanus spune:

Dragele mele,

Voi imi povestiti de sincronizare cu partenerul, de discutii cu el, etc., etc., astea-s problemele cheie din casnicia mea, mai ales prima. Nu mai am nici o discutie de purtat, am insa decizii de luat. Iar astea le pot lua numai cand voi simti ca judecata nu-mi este alterata de medicamente. Am hotarat sa duc tratamentul pana la capat, daca tot l-am inceput.
Mi-e greu sa cred ca voi regasi vreodata sentimentele ce le-am avut pentru el la inceput, este o rana deschisa in mine ce nu ma lasa la fiu relaxata, mai ales ca il vad acum cu alti ochi si stiu ca este un tip introvertit si nespontan, chibzuit in luarea deciziilor pana te ucide atata chibzuiala, adica exact opusul a ce sunt eu. De ce sincronizare sa mai vorbim aici? Decizii, cum am spus, eu trebuie sa iau, el asteapta, nu a cerut nici un fel de ajutor de la nimeni, nu a discutat cu absolut nimeni despre ce probleme avem, sau ma rog, are, caci evident are. Eu trebuie sa hotarasc daca-mi pot continua viata alaturi de el asa cum este, ca viata-i lunga, cum zice tata, si cu multe greutati, iar daca noi nu suntem in stare sa rezolvam efectiv primul hop, la ce sa ma astept, ce incredere sa am in viitor?
Adela2, nu fac tratament dupa ureche, in nici un caz, mi-a fost prescris de un psihiatru. Nu luati calmante si prostii din auzite, singurul lucru pe care l-am incercat inainte sa ajung la medicamente au fost tincturile naturale de la Dacia Plant. M-au ajutat in stadiul incipient al problemei mele, dar a fost nevoie sa recurg la un specialist. Antidepresivele nu trebuie sa creeze stari de somnolenta, altfel cred ca nu e dozajul corect, insa dau o stare de liniste, de "miserupe", adica exact ce voiam.
Va imbratisez cu drag,

scarmanus

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sperantza nu moare spune:

Draga Scarmanus,

Ma bucur ca ti-a priit excursia acasa si ca ai ajuns in aceasta stare oarecum mai echilibrata – ca nu mai suferi. Nu stiu ce, dar de la inceput – din felul tau de a scrie, din ce se poate intrezari printre randuri – mi-ai inspirat incredere si am dedus ca esti o persoana puternica, hotarata. Stiu ca m-ai contrazis, si poate o vei face si acum, dar faptul ca deja te apropii de liman imi spune ca nu ma insel. Oricum eu am incredere in persoana ta, ca vei gasi taria de a pune propria persoana pe primul plan, si in sansa ta ca vei fi fericita, vei vedea….
Am facut si eu intr-un moment mai critic, la recomandarea unei doctorite de la urgenta, o cura de calmante si de magneziu – care se pare face minuni; (m-am dus cu dureri de inima, palpitatii, dureri de cap si nervi sa bat pe toata lumea - mi-a spus ca am lipsa de calciu, dar mi-a recomandat si un control endocrin). A trecut aproape un an de atunci, si multumesc Celui de Sus ca am trecut peste toate si starea de atunci de “mi se rupe” a schimbat ceva in mine, nu prea reusesc sa definesc ce, dar sunt alt om, cu picioarele mai pe pamant, sau cu capul mai pe umeri (sau si una si alta).

In ceea ce-l priveste pe sotul tau, n-as vrea sa spun nimic….. dar ca sta si asteapta sa se intample ceva – nu pot sa tac si ma repet, fara sa vreau sa te supar in nici un fel, nu cred ca este ce-ti trebuie tie; unui asemenea om ii trebuie o femeie obisnuita sa conduca, mai dictatoare putin (asa sunt parintii mei din pacate). Vei gasi fericirea negresit, trebuie sa crezi asta!

important e ca esti pe drumul cel bun, cu drag

Sperantza nu moare

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cl spune:

Scarmanus, ma bucur ca incepi sa te simti bine. O sa vezi ca, incetul cu incetul, lucrurile se vor aranja. Este bine ca esti mai optimista. Se vede asta din activitatea ta de pe DC.
Toate cele bune si sa iasa cum vrei tu!

Claudia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns scarmanus spune:

Dragele mele,

Va multumesc ca mi-ati fost si imi sunteti alaturi. E timpul sa tragem cortina, sa continuu lupta in culise. Mi-ati fost de un ajutor nepretuit prin vorbele voastre pline de intelegere si caldura, care vor constitui subiect de meditatie inca mult timp de aici incolo. Va voi da de stire despre orice decizii ce voi lua, cand va veni itmpul. Pana atunci viata e frumoasa, totusi, haideti sa ne bucuram de ea.
Moderatorii pot inchide subiectul si chiar efectua operatia Greenpeace.

Cu mult drag,

scarmanus

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buburutza spune:

Draga mea,
Vad ca ai ajuns intr-un moment in care nu mai ai nevoie de sfaturi dar da-mi voie sa iti scriu si eu.
Am trecut prin ce treci, am rezistat eroic (trei ani) langa un barbat care nu ma mai dorea fizic, desi fusesem a lui 10 ani.
Sansa mea sa supravietuiesc sau sa nu ma dezechilibrez, puterea mea de a ma rupe a fost....un alt barbat.
Deci sfatul meu este ....deschide ochii si priveste in jur... alt barbat este fericirea ta.....rupete de trecut.....este singura rezolvare a problemelor tale.
Ma rog la Dumnezeu pentru tine sa intalnesti un barbat care sa te faca fericita asa cum meriti!

Mergi la inceput