Isus si casnicia de azi

Emilia B. spune:

Mai intai, Catalina, nu confunda mesajele. Nu eu sunt cea care te-a sfatuit sa vorbesti cu un preot. Ma rog... nu c-ar fi asa de important.
Apoi Rachel, contextul din Deuteronom, unde Dumnezeu porunceste Israelitilor sa nu se casatoreasca cu cei din alte popoare era un pic diferit de ceea ce vedem noi azi. Erau Evreii, care se inchinau lui Dumnezeul Creator, si restul lumii, care se inchinau la fel si fel de zei, idolatrizau statui si faceau tot feul de jetrfe de copii si alte chestii false, obscure, paganesti. Deci e vorba de distinctia clara intre cei care care cred intr-un Dumnezeu personal care i-a scos din necazurile cu Egiptul, din sclavie, si alti dumnezei falsi.
Modul in care ai putea aplica azi versetul asta ar fi sa te feresti de budhisti, musulmani, sau altele de genul asta.
Dar sa nu confundam religiile cu denominatiile. In cadrul Crestinismului sunt mai multe ramuri (pe care noi gresit le denumim tot religii), catolicismul, neoprotestantismul (baptistii, penticostalii, carismaticii,si altii. Pe adventisti si martorii lui Iehova nu i-as include, pentru ca daca patrunzi in miezul teologiei, vezi ca de fapt e o subminare a suprematiei si inchinarii la Dumnezeu si Sfanta Treime.
Apoi ! Corinteni 7:39 nu prea are legatura cu subiectul.
O sa mai continui dupa, trebuie sa va las.
Vreau oricum sa discutam practic, despre viata noastra, ca la cuvinte suntem toti buni! Intelegi voi, nu o spun cu ton urat, imi vorbesc si mie!

Emilia B. spune:

Ba da, 1 Cor 7:39 are legatura cu subiectul, iarta.ma Rachel, exact ultimele 3 cuvinte. N-am vazut de prima data.
Pentru cei care vreti sa stiti ce zice, deschideti Biblia, e foarte fain tot capitolul!

Catalina spune:

Te rog sa ma ierti Emilia. Am o zi ingrozitoare la serviciu, intru pe sponci si scriu intr-o viteza mare ....

Catalina

crinuta spune:

Sunt situatii in care Dumnezeu oranduieste ca un crestin sa se casatoreasca cu un necrestin sau cu un pagan, tocmai in ideea de a salva acel suflet. Din acest motiv nu sunt de acord ca e musai sa ne casatorim cu partener de aceeasi religie.
Si ce face cineva care nu gaseste persoana potrivita de aceeasi religie? Se marita cu un crestin numai de dragul de a avea sot crestin?
Eu una nu am putut. Nu e suficient sa fi crestin cu numele, dar din nefericire majoritatea au devenit imuni la tot ce inseamna Dumnezeu, religie, si ma tem, ca in timp lucrurile vor deveni mult mai grave.
Noi nu cunoastem planul lui Dumnezeu. Nu stim de ce Dumnezeu permite casatorii mixte. Oare sufletele acelea nu merita sa se mantuiasca?
Cunosc in familia mea un caz. Sotul a devenit un bun crestin datorita sotiei, ea l-a salvat. Ce s-ar fi intamplat daca ea refuza acest lucru?
Este foarte greu sa intorci pe cineva la Dumnezeu, si de multe ori acest lucru necesita ani, insa, cu rugaciuni, perseverenta si nu in ultimul rand iubire, se poate.
Catalina, sunt convinsa ca Dumnezeu te-a ales sa il convertesti pe sotul tau. Faptul ca este ortodox dar nu se implica in nimic din ceea ce inseamna religie, nu este suficient. A trai prin Dumnezeu este cu totul altceva.
Tu ii poti fi exemplu, insa, va trebui sa ai rabdare, sa nu fortezi nimic, si sa te rogi. Vezi ca exista la catolici ROZARIUL CONVERTIRII. Este foarte simplu. Se spune ca face minuni.

In ceea ce priveste a doua problema, a timpului pentru rugaciune, sunt de acord cu tine.
Sa nu uitam totusi ce vremuri traim, vremuri in care mai toate femeile au servici, si pe langa asta trebuie sa se ocupe de gospodarie. Este cumplit, si nici pe departe firesc. Oare cate femei isi permit ajutor in gospodarie? Oare nu este normal ca o femeie care lucreaza toata ziua atunci cand vine acasa sa se odihneasca? Din pacate putine femei beneficiaza de asa ceva. Dumnezeu poate intelege asta, insa, nu este neaparat nevoie sa te rogi mult zilnic, ci, este nevoie ca fiecare clipa sa o traiesti prin Dumnezeu, fiecare moment sa il oferi LUI, mai precis sa II constientizezi prezenta.
Poti spune cateva cuvinte, simple, in timp ce calci, in timp ce mergi pe strada. Asta m-a sfatuit pe mine un preot la spovada.
Sa nu ne amagim crezand ca daca ne rugam nu stiu ce rugaciuni lungi este suficient. Dimpotriva. Putem sa ne rugam cu cuvintele noastre, dar ele sa vina din inima.
E foart greu, stiu, mai ales ca noi suntem obisnuiti ca mai tot timpul mintea sa lucreze. Si totusi daca vom incerca vom constata ca nu este imposibil.
In ceea ce priveste duminica, liturghia este obligatorie. Si tot duminica poti citi din Bibilie de exemplu, sau alte carti religioase.
Sunt convinsa ca Dumnezeu apreciaza orice efort, cat de mic ar fi el.

Crinuta si bb din burtica

Alyssa spune:

Mi-am pierdut increderea in Dumnezeu cind am fost supusa la multe incercari si cind m-am rugat sa-mi fie mai usor si parca toate greutatile mi s-au complicat... Am trecut prin Iad anul trecut si inca ma mai bat cu problema mea. Am fost si in disperare la un moment dat, singurele care ma tin pe linia de plutire sint fetele mele.
Cum pot sa il regasesc pe Dumnezeu?

alinamoro spune:

quote:

---

Initial creeata de Emilia B.

Vreau sa va provoc:
Credeti ca Isus, daca a inviat intr-adevar si e viu, poate avea vreun rol in relatiile si in lumea de azi?
Povestiti din experienta voastra.
O sa va povestesc si eu din a mea.

---

Buna fetelor.Mi se pare un subiect tare interesant!
Eu cred ca Isus Hristos a inviat si El are un rol major in casnicie,in relatiile dintre sot si sotie.
Mie imi place sa citesc carti despre cum ar trebui sa fie o familie crestina(indiferent de religie).
Mi-am amintit un motto pe care mi l-a scris cineva pe coperta unei carti:"Visul familiei poate deveni o realitate frumoasa atunci cand,nu doar citesti o carte ci si o traduci in viata de zi cu zi."
Am mai citit zilele trecute un citat,vi-l scriu si voua ca mi-a placut foarte mult(nu stiu cine l-a scris):"Casatoria este o relatie intre barbat si femeie,lasata de Dumnezeu pentru a fi o relatie monogama;ea este o legatura permanenta in care se implinesc multe nevoi - nevoia de a iubi si a fi iubit,nevoia de prietenie trainica,de a impartasi,de comunicare,de satisfactie sexuala,de copii,nevoia de a fugi de singuratate.Casatoria trebuie sa fie o legatura de dragoste,reflectand dragostea lui Isus Hristos pentru poporul Sau,o legatura a dragostei jertfitoare unde barbatul si femeia au devenit una,un trup,o unitate."
Dumnezeu a facut barbatul si femeia si Dumnezeu a alcatuit si familia.Viata de famile este mult discutata in Biblie de apostolul Pavel in Corinteni,Efeseni,Coloseni.Sunt cateva texte referitoare la aceasta,le-a dat deja Rachel.Cred ca aceste texte sunt sursa de baza pentru viata de famile,o famile care-l are in centru pe Dumnezeu si pe Isus.


alina

rachel owen spune:

quote:

---

Originally posted by Emilia B.

Vreau oricum sa discutam practic, despre viata noastra

---

No hai sa folosesc caractere englezesti. Scuze daca se citesc greu postarile mele, eu am XP si mi le citeste exact asa cum trebuie.
Despre experienta mea? Nu cred ca experienta mea v-ar ajuta in casnicia voastra. Poate fi un model, dar noi am cladit direct pe Isus. Eu am avut norocul sa stiu de la inceput cu cine ma casatoresc. Am avut timp de 7 ani un prieten din aceeasi religie, care m-a parasit. Cea mai mare durere a fost ca nu voi mai gasi pe cineva de religia mea. A fost prima mea grea incercare. Dar m-am rugat mult. Inteleg durerea fetelor care scriu ca nu pot accepta tradarea, sau nu pot uita amintirile. Si eu am trecut pe acolo. Am plans mult, si m-am rugat si mai mult. E dureros ca uneori uitam ca Il avem langa noi pe Domnul si in necazul (mai ales) nostru. Dar eu nu am uitat. M-am rugat sa ma ajute sa intalnesc pe cineva care sa fie sarac, urat, dar sa fie crestin. O luna, atat a durat incercarea mea. Dupa o luna l-am (re)intalnit pe cel care avea sa-mi devina sot. Il stiam de ceva timp, stiam ce era un om bland, credincios, cuminte. Dar stiam ca era casatorit. Ceea ce nu stiam era ca intre timp divortase (era de fapt divortat de 3 ani). A fost inca de la inceput omul cu care puteam vorbi orice, absolut orice, ne rugam impreuna, cantam impreuna. Eu nu prea am voce, dar el m-a invatat ca alaturi de el nu trebuie sa ma rusinez de nimic, si ca imnurile pe care noi i le aducem Domnului se aud minunat in cer.
Acum? Ne rugam impreuna dimineata, la micul dejun, de cele mai multe ori (am facut eu o pauza dupa ce am aflat ca sunt bolnava) mergem impreuna la lucru (avem firma noastra), povestim sau cantam pe masina, si nu numai imnuri crestine (sa nu va fie cu suparare), uneori el modifica versurile pieselor de la radio in asa fel incat sa ni se potriveasca. Si pentru problema de sanatate pe care o am, el zice ca e a noastra si ne rugam impreuna la altarul de seara. Cat despre Ziua Domnului, mergem impreuna la Biserica, ne odihnim, ne relaxam, studiem, eu ii povestesc ce am mai citit, ii povestesc despre voi, pe unele dintre voi va cunoste bine. Uneori iesim in natura, unde putem oricand vedea minunatiile create de Dumnezeu si ne putem bucura impreuna de ele.
Sa nu ma criticati iarasi ca v-am spus ceva din viata mea. Ideea e ca, in credinta mea, l-am intalnit pe acest om minunat la biserica, l-am asteptat si m-am rugat pentru el. Stiu ca Domnul a vrut sa fim impreuna si stiu ca atata timp cat relatia noastra este constructiva pentru amandoi, avem binecuvantarea Domnului.





„Dumnezeu să te țină în palma mâinii Sale, iar îngerii să te îndrume mereu.”

Emilia B. spune:

Lorelei, multumesc pentru complimente.
Cumnata mea locuieste in elvetia, e casatorita cu un elvetian. Locuiesc in Gossau parca.
Hai sa va mai povestesc si eu cate ceva, acum ca dorm fetele.

Experienta mea mi-a dovedit ca fara Dumnezeu, mai devreme sau mai tarziu firea noastra pamanteasca mostenita de la taticu' Adam ne duce sa facem chestii pe care n-am fi crezut niciodata ca vom ajunge sa le facem.
Si uite asa, desi am avut o educatie destul de crestina, dar si din cauza ca nu am avut niste parinti care intr-adevar sa fie exemple 100% de ceea ce ar trebui sa insemne Fiu de Dumnezeu, si prinsa un pic si intr-o panza de circumstante propice, casatorita fiind, dar jumate din luna pe la Bucuresti (studenta), sotul meu lucra si duminica, solicitat la maxim intr-o televiziune (regizor artistic), mai tot timpul obosit sa imi ofere romantismul de care aveam asa mare nevoie atunci, la inceput fiind.. iaca-ma ca ma indragostesc de un altul, care avea si el ochii pe mine, si el casatorit. Ca sa n-o mai lungesc, ma trezesc ca ajung pana la capat cu el, el fiind si el un impulsiv si jumatate, propunandu-mi chiar sa fugim impreuna! Desi cred ca nici el nu se credea in stare... Dar in momentele furate, interzise, ai face orice. Ce fraiera mai eram sa cred ca daca s-a plictisit de nevasta-sa, nu ar fi venit si ziua in care s-ar fi putut plicitisi si de mine...
De fapt tot ce aveam nevoie aveam langa mine,sotul meu, dar abia acum vad ca ceea ce trebuia sa invat era ca Dragostea nu e o emotie (desi nu o exclude, e ceva acompaniator), ci e un act de vointa, o decizie.
Apoi el pleaca brusc in Spania, iar eu raman in urma cu remuscarile, cu nesiguranta daca am facut bine sa cred in dragostea fulgeratoare, care iti ridica adrenalina la maxim!
Incet, incet aud tot felul de chestii despre el, un puisor de oportunist, printre care si in domeniul femeilor. Am regrtat amarnic ca nu auzisem despre el astea inainte.
Am plans pe umarul unor prietene prostia si pacatul, am simtit ca Dumnezeu m-a iertat, dar inca simteam ca nu era definitivata problema... desi am incercat sa ascund cat mai adanc evenimentul, sa-l ingrop.
Dupa doi ani ma trezesc ca dau apa la moara unui alt barbat, desi eu n-am avut nici cea mai mica intentie sa ajung undeva cu el, dar ii murise sotia de cancer, iar eu chiar credeam ca ii ridic moralul si il fac sa reindrageasca viata. Da, dar nu numai viata... si ii ridicam nu numai moralul... Dar eram prea naiva sa imi dau seama de asta. N-am ajuns decat la niste saruturi mai lungi... suficiente cat sa-mi rascoleasca constiinta pe dos, si sa ii recunosc sotului meu greseala. L-am lovit puternic! La faza asta intoarce si el cartile pe fata si imi spune de o fosta din televiziune, n-au ajuns nici pe departe sa faca dragoste fizic, dar de multe ori in capul lui, care e cam aceeasi chestie in fata lui Dumnezeu.
Atunci efectiv ne uitam unul la altul si ne-am zis ca ori o luam pe drumuri separate, dar ar insemna sa ii facem jocul dracului, ori o luam de la capat, dar numai cu Dumnezeu pe scaunul de conducere, fara compromisuri de nici un fel, pentru ca asta ne-a adus aici, unul mic trage altul dupa el, si uite asa se ingroasa bolovanul...pana te darama. Am cazut in genunchi si ne-am rededicat lui Dumnezeu!
Numai ca in mine zacea acel fapt urat, monstruos, ascuns, la care imi era frica si nuami sa ma gandesc, daramite sa-i marturisesc.
Apoi am o lupta acerba cu Dumnezeu de o sapt, in care El imi spunea ca daca am de gand sa merg fair-play cu sotul meu trebuie sa "curat albia". Eu urlam si Ii spuneam ca o sa-L pierd, o sa pierd inceputul asta asa de frumos, ca o sa-l fac sa-si mai piarda increderea lui in femei si chiar in Dumnezeu! Stiti ce imi spunea? Sa nu imi fac griji,ca situatia sufletului sotului meu e in Mainile Lui, si ca de fat, daca asculut, o sa imi duca casnicia pe niste culmi pe care nu le-am banuit niciodata!
Va spun sincer, mi s-a parut cea mai mare tampenie, si mi-au trebuit cateva zile de dureri fizice chiar in care sa accept, sa ma resemnez si sa_l ascult, desi riscam tot ce abia reconstruisem.
In momentul in care ne-am casatorit, in 97, desi aveam doar 19 ani, am avut temelia asta: eu nu mai sunt al meu, devin al tau. Ei, eu de fapt furasem ce era al lui si dadusem la alt barbat, trupul meu! Il jefuisem de ceva ce era prin legamant al lui, si venise timpul sa-i recunosc asta. Nu zic ca toate ar trebui sa faceti asta. Eu a trebuit s-o fac. Am stiut ca Dumnezeu mi-o cere. Sunt cazuri si cazuri.
asa ca am facut-o. De data asta l-a lovit mai putin ca cealalta cu o sapt in urma, poate si din cauza ca se intamplase cu 2 ani in urma.
Vreau sa va spun ca am vazut in sotul meu CLAR SI LIMPEDE felul in care ne iubeste Dumnezeu: desi ii aratam spatele de atatea ori, totusi El continua sa ne iubeasca pentru ca a promis ca ne va iubi, si nu poate sa calce peste ceea ce a promis, stiind ca vor fi dintre noi si multi care vom inteleg adevarul asta, si-I vom raspunde la iubire!
Asa ca mI-a oferit Har, si a ales mai departe ca mergem impreuna... si am inceput sa studiem Biblia mai serios, si am inceput sa-I descoperim caracterul Lui dumnezeu, si suntem din ce in ce mai uniti, crestem...
Si sunt cea mai fericita femeie (de pe-aici...), acum avem doua fetite superbe, la o luna dupa "purificare" am aflat ca sunt insarcinata!
Pentru mine asta afost un semn de la Dumnezeu de Primire a mea inaintea lui, si de intarire a promisiunii ca ne vrea impreuna!

camiT spune:

Draga mea, ma bucur foarte mult ca ne-ai descoperit modul in care a lucrat Domnul in viata ta. Ma bucur enorm de mult pentru tine, pentru familia ta.
Este advarat ca fara D-zeu alaturi in fiecare zi gresim de foarte multe ori si apoi regretam cele intamplate. Simt si cred ca ai spus adevarul pentru ca numai D-zeu ti-a dat puterea ca sa ne povestesti de caderea ta si apoi de ridicarea ta prin Harul Domnului.
Ce minunat ti-a vorbit Domnul cand ti-a cerut sa-i spui sotului tau tot adevarul. D-zeu ne cunoaste atat de bine si El ne da puterea ca sa venim inaintea Lui in rugaciune si sa-I cerem iertare pentru faptele noastre. Este minunat ca ai venit inaintea Domnului cu greseala ta si apoi prin increderea in D-zeu i-ai marturisit si sotului tau. Cand D-zeu il schimba pe om il schimba in totalitate. Apostolul Pavel spune in 2Corinteni5:17 < Caci, daca este cineva in Christos este o faptura noua. Cele vechi s-au dus:iata ca toate lucrurile s-au facut noi.>
Un pastor minunt, care este si prietenul nostru, spunea urmatoarele: <Nu poti pune inca unul sau mai multe etaje la un bordei de lut. Oricat de frumos ar fi acesta nu va rezista. Trebuie daramat, sapata o fundatie trainica si apoi reconstruit totul. Nu putem construi ceva cu adevarat decat daca plecam de la temelie. Uneori este dureros sa daramam ceea ce exista deja, dar intotdeauna se merita.> Concluzia era urmatoarea: Ca sa te ridici trebuie mai intai sa cazi. Si sunt date urmatoarele versete din Biblie:
2Corinteni 5:17
Ps.51:10
Ps.32-cand David este convins ca trebuie sa-si darame eu-l si a cazut inaintea Domnului, iar apoi D-zeu l-a ridicat.
Acelasi lucru s-a intamplat si cu Iacov, cu Moise, Iov, Petru,Pavel. Aproape toti marii oameni au fost <daramati> pentru a putea fi < inaltati>.
Ce minunat este D-zeu si ce mult ne iubeste!
Dragii mei, D-zeu spune ca nu tine seama de vremurile de nestiinta ci de cele de stiinta si daca noi stim aceasta atunci ceea ce avem de facut, ca si copii ai lui D-zeu care vom mereg in slava Lui, este sa ne traim viata aici pe pamant ca si cunoscatori ai Cuvantului lui D-zeu si al implinirii Lui in viata de zi cu zi.
Va doresc numai bine si mai ales Harul Domnului Isus sa fie cu voi toti.

Cami si bebeul David

Emilia B. spune:

Cami, multumesc.
imi dau seama ca suntem pe aceeasi frecventa, ai prins foarte bine ideea.
Cand treci prin momentele alea, iti doresti efectiv sa mori, sa nu mai vezi durerea pe care o poti cauza fiintei dragi, dar acum imi dau seama ca ceea ce dusmanul dracu' intentionase sa fie spre raul meu, Dumnezeu a intors-o spre binele meu! Si totul a fost un act de credinta, m-a aruncat efectiv in gol, nestiind ce va urma, dar am crezut ca El ma va prinde. Imi doresc de fapt ca toti sa trecem prin momentele de incercare cu credinta: desi mi-am riscat "reputatia", imaginea mea in fata iubitului meu, m-am facut vulnerabila in fata lui sa ma vada asa cum sunt, totusi AM CREZUT ca Dumnezeu are un scop cu experienta prin care trec. Si am crezut ca va fi bine, asa cum mi-a promis, nu numai mie direct, ci si in Cuvantul Lui.
Biblia e presarata cu promisiuni de binecuvantari de tot felul: va avea grija sa ne fie bine cu sufletul, cu sanatatea, cu banii, cu tot! Sunt doar unele chestii pe care si eu trebuie sa le fac, iar daca eu nu fac ceea ce POT sa fac, nici El nu va face ceea ce eu NU POT sa fac, imposibilul in ochii lumii!
Va pup, si va asigur ca Dumnezeu vrea sa se bage si in cele mai marunte chestii din viata noastra, si vrea sa ne vorbeasca! DA, DA!
Important e sa ne asezam noi in pozitia in care il putem auzi! Si asta inseamna sa mori, omul cel vechi si sa te dezbraci de omul cel vechi. Sa-ti para rau de mizeriile si compromisurile tale, de viata duplicitara si sa te nasti din nou! E lucrarea lui Dumnezeu, dar n-o va face decat daca ne dam seama cu adevart ca suntem incompleti fara El, si sa-L invitam in inima noastra!