Isus si casnicia de azi

Raspunsuri - Pagina 17

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Emilia B. spune:

erata:...de asta trebuie sa-mi cer scuze.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by Emilia B.

conchita, nu pot decat sa ma bucur pentru tine


Emilia, nu ne intelegem, nu iti faceam o confesiune, am spus ca e vorba despre un scenariu ca sa imi fac mai clar punctul de vedere. deci nu iti povesteam de la mine din casa.

tu spuneai ca ai ajuns sa iti accepti "rolul" si sa il indeplinesti cantand, bucuroasa si fericita. inclin sa cred ca este vorba despre autosugestie si n-are legatura cu mesajele de la Dumnezeu.

Authority Zero

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dpintilie spune:

Guestus, eu zic ca-i bine ca, din fericire, sunt multe femei ca si Claudia. Tu iti dai seama ce neajutorati ar fi barbatii daca ar ramane fara nevasta?
Si daca faptul ca eu cred ca treburile casei, ingrijirea copiilor trebuie impartite ma face o scorpie, atunci si eu sunt o scorpie.
Emilia, te intreb si eu o chestie. E o intrebare cat se poate de pertinenta(zic eu ) si nu am nici o urma de ironie/rautate in ea.
Atunci cand din motive independente de vointa ta trebuie sa lipsesti de acasa(internare in spital, nasti un alt copil) si lasi ceilati copii cu sotul acasa, ai sufletul impacat, esti linistita cand stii ca sotul tau dupa ce vine acasa de la servici, are alte ganduri decat sa stranga una alta din casa, sa ii dea de mancare la cel mic, sa il spele si apoi, plin de dragoste si rabdare, sa il puna in pat si sa-i citeasca o poveste? Eu cred ca as fi foarte ingrijorata si lipsita de increderea ca totul va fi bine pana ma intorc. Dar asa, nu am nici o urma de griji daca trebuie sa-l las pe Andrei doar cu sotul meu, stiu ca e capabil sa-l schimbe, sa-l spele, sa-i dea sa manance. A facut-o de atatea ori incat o face (aproape ) la fel de bine ca mine.
Eu consider ca o casnicie este fericita, implinita atunci cand cei 2 formeaza o echipa. Apoi asa cum in zilele noastre femeia a trebuit sa se adapteze si sa lucreze si ea, nu doar barbatul(spuneai intr-un mesaj anterior), tot asa consider ca si barbatul trebuie sa se adapteze si sa dea o mana de ajutor in casa, as spune chiar o "mana generoasa" Asa cum el cand vine acasa si isi da sosetele jos, se gandeste la ce proiecte mai are de facut/terminat, tot asa si eu, cand ajung acasa de la servici, ma pot gandii la proiectele mele...Dar asta nu inseamna ca in casa noastra, la sfarsit de saptamana, in dormitor sta un maldar mare de sosete, nu?

Acum sa trecem un pic la subiect. Nu consider ca tu esti o mai buna crestina decat mine,("tu" nu inseamna persoana ta, ci genul de femeie pe care il descrii, iar eu nu sunt neaparat eu, dpintilie, ci femeia care imparte treburile casei cu barbatul) doar pentru ca ai reusit sa faci niste compromisuri mari, sa-ti calci pe dorinte si nevoi, toate facute in numele Domnului. Nu cred ca Dumnezeu a vrut sa ne faca slugile barbatilor. Faptul ca am fost facute din "coasta" lui Adam(cum spuneai la un alt subiect) nu inseamna ca trebuie sa fiu supusa barbatului, ci ca femeia si barbatul au fost un intreg candva, iar acum trebuie sa devina din nou un intreg, uniti fiind de iubirea reciproca .
Dar faptul ca tu ai ales sa faci tot ceea ce faci, fericita si multumita, e alegerea ta si trebuie respectata. Daca ceea ce se intampla in casnicia ta, va face pe amandoi fericiti, atunci e bine, asa cum si ceea ce se intampla in casnicia mea ne aduce fericire amandurora... Insa nu consider ca alegerile noastre in privinta aceasta au de a face cu credinta.


,Dana si Andrei(12 dec 2003)

http://community.webshots.com/user/dpintilie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miau-miau spune:

Oare nu putem sa ne traim viata ca oameni cinstiti, buni, sa ne tratam semenii asa cum vrem si noi sa fim tratati fara a stii ca exista o Putere Divina care ne pedepseste daca sintem rai si ne rasplateste cu Viata Vesnica daca sintem buni? Nu putem accepta ca avem o viata scurta, ca orice alta vietuitoare pe pamint, dupa care ajungem oale si ulcele, dar cu toate astea sa fim buni? Trebuie neaparat sa speram la o rasplata si sa ne temem de o pedeapsa si sa fim convinsi ca vom exista vesnic?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Guestus spune:

"Guestus, eu zic ca-i bine ca, din fericire, sunt multe femei ca si Claudia. "

sint multe dar eu nu dau de ele. gasesc numai rautacioase.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns antoioana spune:

Eu cred ca daca El este bun, inteligent si iubitor, Ea ii poate fi lejer supusa.
Numai bine.
anto

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crism spune:

"nu-i mai da numai miere sotului tau, ca n-o sa mai aprecieze. din cand in cand si cate o acritura."
Cu tot respectul fata de profesorul tau, nu cred ca este un sfat foarte intelept. Cel putin in ceea ce ma priveste. In Efeseni 5:22, 24, Paul atentioneaza sotiile in ceea ce priveste purtarea lor fata de soti, si in acelasi timp atentioneaza sotii, sa isi iubeasca sotiile asa cum a iubit Cristos biserica si si-a data viata pentru ea.
Daca aplic TOATE standardele Biblice, nu pot sa nu ma supun si sa nu dau numai miere sotului meu. De multe ori este greu sa ma supun sotului meu si sa tratez cu respect "pozitia" pe care Dumnezeu i-a dat-o, dar sunt personal responsabila sa asigur "mierea" sotului meu. In acelasi timp, sotul meu este responsabil sa aprecieze TOT TIMPUL mierea care i se ofera...



Cristina, sotia minunatului Sean, mamica la doi pitici frumosi, Connor Ryan 3 ani si Elena Maria 1 an.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

De unde luam "mierea" aia ca sa o putem oferi in permanenta? numai din aprecierea continua a sotului?! asta presupune ca relatia maritala ideala e unilaterala. unul daruieste mereu, altul primeste mereu, iar singura problema apare numai cand primitorul uita sa spuna "multumesc"?!

cred sincer ca mesajul divin nu poate fi accesat si inteles altfel decat intr-o deplina libertate spirituala, altfel ajunge deformat. ma indoiesc profund ca Dumnezeu ne doreste in postura de sclavi (sclave). un sclav (/subordonat) nu poate fi bucuros ca e sclav si nici recunoscator stapanului ca il apreciaza cat de bine face fatza pozitiei de sclav. sclavul invata sa urasca, nu sa iubeasca; sa se revolte, nu sa caute pacea; sa rupa lantul, nu sa stranga randurile solidar. numai un om liber, absolut liber- cat poate sa fie de liber un om in contextul tuturor conditionarilor lumesti- are de unde sa ia si sa dea butoaie cu miere in jur. pentru ca o face constient, isi exercita libertatea de a alege, nu e fortat ca sclavul sa se supuna cu perspectiva pedepsei. omul liber are bucurie cand daruieste, nu scrasnet de dinti, sau cum e cuvantul ala din Biblie. un sclav nu poate fi sursa de Bine, Frumos si Adevar, chiar nu pricep cum.

Authority Zero

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Julie spune:

Am deschis partea a 2-a a topicului, va invit acolo
J.

Mergi la inceput