Isus si casnicia de azi

anda141 spune:

" A iubi asa cum a iubit Isus, inseamna a manifesta daruire de sine in orice timp si in orice loc te-ai afla, printr-o infatisare binevoitoare si prin cuvinte pline de bunatate.
Iubirea adevarata este o insusire pretioasa a carei natura este cereasca si a carei mireasma placuta este din ce in ce mai intensa pe masura ce se raspandeste asupra celor din jur."

Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816

anda141 spune:

Draga Arisa_Alina, tocmai de aceea este bine sa-L includem si pe Dumnezeu intre noi, sa-L rugam si sa-i dam voie sa ne conduca, sa ne ajute sa alegem persoana potrivita pentru noi. Atunci cand Isus va fi in inimile celor doi, cand amandoi ne vom ruga impreuna , cand Il vom ruga pe El sa ne ajute sa ne rezolvam problemele care apar intr-o relatie, cand il vom ruga sa ne puna in inimi iubirea , El ne va da binecuvatarea Lui si ne va ajuta sa depasim problemele .
Iubirea si rabdarea trebuie sa fie reciproce. Atunci casatoria, in loc de a fi sfarsitul dragostei, va fi ceeace este fe fapt, chiar inceputul iubirii.
In loc de a pretinde iubire, fiecare din noi trebuie sa o daruiasca.
Mie imi place tare mult lucrul asta, va dati seama ca daca fiecare am gandi asa, ce bine si ce frumos ar fi....

Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816

Emilia B. spune:

quote:

---

Originally posted by lily


1. ...Dumnezeu a creat familia si casatoria si a hotarit ca acolo omul isi gaseste implinire-nu in bani,avere, afaceri, sex cu orice partener, ci fiecare om are jumatatea lui cu care se poate casatori si avea copii...
Insa si cei sceptici au uneori dreptate.
2. Si ma intreb si eu uneori-daca nu sint facuta pt casatorie, Dumnezeu ma iarta ? Imi plac mult copiii, dar mereu mi-a fost teama ca nu voi fi o mama buna, nu voi sti sa ii educ...si am atitea exemple negative de casatorii esuate, incit m-am ferit sa fac pasul!
dar familia e un lucru atit de benefic, avem atita nevoie de un partener iubitor, intelegator, incit suferim cind nu il gasim! Imi spunea o vecina inainte sa se mute care se recasatorise dupa ce ramasese vaduva, iesise la pensie: casatoria e cea mai importanta in viata, nu serviciul, nu scoala !
Stiu ca pot zice: si miine e o zi, pina la urma il voi intilni pe acela care sa fie sotul meu !
Dar daca intilneam un om rau, violent,betiv, egoist etc si nu ne mai intelegeam, nu era mai rau? Pt mine ar fi fost.
Admir femeile care string din dinti si rabda totul de dragul copiilor, nu as putea trai asa...stiu ca nu sint perfecta nici eu,
Insa ma mai intreb: daca 2 oameni s-au casatorit , de ce dupa 1 an sau 2 sau 3 ajung dusmani de moarte ? Desi jurau ca se iubesc...ca sint unul pt celalalt... dragostea i-a orbit? interesul a contat? plictiseala e erodat 'edificiul' matrimonial?

Astazi oamenii si mai ales tinerii traiesc in concubinaj...iar cind un copil se anunta ca "soseste", merg la biserica, iar preotii accepta tacit pacatul-atunci UNDE ESTE ISUS ? Atunci cum va rezista casnicia lor? Ce exemple vor avea copii?

---

Lily draga,
1.nu, omul nu isi gaseste implinire in casatorie!!!
Eu nu traiesc pentru sotul meu!!!

Am spus intr-o pagina anterioara ca eu ca persoana ma voi simti completa doar daca ma voi darui cu totul Lui Dumnezeu, sa ma umple, si daca ma umple El, nevoile mele cele mai adanci sunt satisfacute. Valoarea mi-o gasesc in El, El devine Valoarea mea, "Nu mai traiesc eu ci hristos traieste in mine", "caci atunci cand sunt slab, atunci sunt tare!", pentru ca eu, ca om, sunt un zero, dar devin cineva, Copilul Lui, daca se aseaza El, nr 1 in fata mea, devine prioritate chiar si in orice fleac, "El sa creasca, eu sa scad"
Simti asta doar cand intr-adevar te daruiesti CU TOTUL, si ajungi la capatul funiei, tu, ca om care te chinui sa supraviatuiesti cumva.

Acuma, noi oamenii suntem fiinte sociale, si avem talentul de a ne lasa tare mult influentati de cei din jur. Nu e un lucru rau, dar iti trebuie Putere de la El sa poti pastra un echilibru corect. Spun asta pentru ca de multe ori, ca parteneri intr-o casnicie, ne ridica mult sau ne doboara mult valorificarile celor din jur cu privire la pers. noastra.
Indiferent daca celalalt realizeaza sau nu cine am devenit eu in Dumnezeu, eu trebuie sa raman ferm incredintata ca El ma vede mai de pret decat toate comorile de pe Pamnatul asta, si sunt Fiica de Dumnezeu, spalata de nelegiuirile mele in sangele Filui Lui, iar valoarea mea si identitatea mea raman aceleasi tot timpul. Chiar daca mai fac si prostii, mai gresesc, dar de acum 3 ani pacatele pe care le-am mai savarsit au fost neplanuite sau neintentionate, in orice caz, nu le mai aleg drept mod de viata! Deci, nu trebuie sa ma las amenintata in Valoarea mea de ex. de o dezaprobare a sotului meu, daca m-am scapat o data si l-am cicalit la cap cu privire la ceva.
Discutam, imi dau seama ca l-am ranit, imi pare rau, imi cer iertare si mergem inainte! Am mai crescut cu un deget!

Sa revin la subiect.
Traiesc pentru Dumnezeu. Cu sau fara sot.
Acuma, daca am ales sa ma marit, este sa fiu un ajutor potrvit, sa ma supun, (Stiu ca nu prea e popular cuvantul asta...), sa slujesc (nici asta...), si, desi in ochiil lumii poate parea ingradire, doar cand m-am asezat cu toata inima in locul asta, de sotie dupa Biblie, mi-am descoperit cea mai mare bucurie si libertate!

Dar Lily, nu e neaparat nevoie sa te mariti sa fii implinita.
De fapt apostolul Pavel spunea ca "as dori ca toti sa fiti ca mine, (necasatoriti)". O zicea pentru ca in felul acesta esti mai putin legat de ocupatii pamantesti (lucru, asigurarea hranei familiei, du-i la scoala... ajuta-i la teme...), si ai mai multa libertate sa faci lucruri pentru El, sa mergi sa spui la altii despre El, etc..

Cat despre nepregatirea pe care o declari... nu-ti fa griji, sa iubesti un om, sa te daruiesti lui nu-ti trebuie pregatiri daca ti-ai dat inima lui Dumnezeu, o sate ghideze El. Iar la copiii, nu mai spun. Eu nu ma simteam pregatita nicicum, dar am avut apoi timp in 9 luni sa ma obisnuiesc cu ideea, apoi sunt carti, reviste, si...instinctul care nu da gres.

Daca esti dezamagita de ce vezi in jur... nu te lasa influentata, noi traim in lume, dar nu suntem din lume, avem alte standarde, si ai sa vezi, daca o sa gasesti un om dedicat lui Dumnezeu, o sa fie alt gen de casnicie, o sa depinda mult si de tine...
cam atat acum...

Emilia B. spune:

ca sa nu par ca nu sunt implinita de casnicie, mai adaug:
casnicia implineste doar o parte a complexului care se numeste persoana mea.

apoi
2. nu se pune problema ca Dumnezeu sa te ierte.
Hai sa-ti zic exact ce a zis Isus:
dupa ce a discutat un pic cu ucenicii despre probleme de familie, ucenicii au zic ca e mai bine sa nu te casatoresti. Iar Isus a zis "Nu toti pot primi cuvantul acesta (nu e valabil pentru toti), ci numai aceia carora le este dat. fiindca sunt fameni (Adica cei care nu simt nevoia sa se casatoreasca si sa aiba rel sexuale, poti sa-i bagi aici si pe calugari si maicute daca vrei), cari s-au nascut asa din pantecele maicii lor, sunt fameni care au fost facuti fameni de oameni (influentati de cutare sau cutare), si sunt fameni care s-au facut fameni pentru Imparati cerurilor (au renuntat voit si isi tin in frau trupul). Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa il primeasca!" Matei 19:11,12

Guestus spune:

Hey Emilia
de curiozitate.....nu vreau sa va deranjez din discutii.....dar sotul tau stie ca te simti completa daca te daruiesti lui Dumnezeu?

"Lily draga,
1.nu, omul nu isi gaseste implinire in casatorie!!!
Eu nu traiesc pentru sotul meu!!!

Am spus intr-o pagina anterioara ca eu ca persoana ma voi simti completa doar daca ma voi darui cu totul Lui Dumnezeu, sa ma umple, si daca ma umple El, nevoile mele cele mai adanci sunt satisfacute."

Emilia B. spune:

Da, "Guestus", stie, stie foarte bine, si e foarte bcuros pentru in sfarsit mi-am gasit rostul si mai sunt o lipitoare, o sugativa care cere de la un om ceea ce nu poate da, "Perefctiunea".
Abia acum reusesc sa vad lucrurile in perspectiva corecta. Bineinteles ca nici eu nu sunt perfecta...
Dar tocmai asta face ca cuplul nostru sa functioneze bine, Adevarul despre ceea ce suntem, ceea ce putem si ce nu putem darui, si Ajutorul lui Dumnezeu.
Cand te uiti la o funie impletita, vezi parca 2 elemente care se incolacesc, dar de fapt sunt 3. "Funia impletita in 3 nu se rupe" (din Proverbe parca...)

Emilia B. spune:

Lily, voiam sa mai lansez o pista in discutia noastra, cea a trairii in concubinaj, de care ziceai tu.
Ai vazut, chiar tu ai spus ca dupa un timp soseste un copil si merg la preor sa-i cunune,iar acesta inchide ochii in fata pacatului....

Constiinta pe care o avem si care ne spune ca e pacat tot de la Dumnezeu o avem. Oare de ce nu mai tine omul cont de ea???... Si se autocondamna netinand cont de avertizarie ei?

Eu vad asa: cand cei doi se plac si au cazut de acord ca se vor unul pe altul sa imbratraneasca impreuna, sa se casatoareasca!!
Pentru ca daca vrei sa beneficiezi de avantajele pe care ti le ofera o relatie, trebuie sa iti asumi si responsabilitatile!!!
E un contract aici, oricat de mult am uri cuvantul asta! Dar cand ma casatoresc,(vorbesc din p d v al femeii) ma angajez sa te pun pe tine inaintea nevoilor mele, sa ma daruiesc nu doar daca primesc ceva inapoi, sa iti fiu o incurajare, un sprijin, sa imi implinesc rolul de regina a casei (curatenie, mancare) etc. Astea ar fi clauzele prin care imi asum responsabilitatile, iar beneficiile sunt protectia, mi se asigura painea pe masa (sotul trebuie sa fie asiguratorul venitului casei, in principal, ca in ziua de azi... sunt nevoite sa lucreze si femeile...).
Sexul este unul din privilegiile familiei, si a-l fura si a beneficia de el in afara casniciei, fara sa iti asumi si restul responsabilitatilor, se numeste LASITATE si Instinctualism.

Va urma...

lily spune:

Emilia , multumesc pt raspunsuri.

Citind in Geneza ca dupa crearea omului-Adam, Dumnezeu a hotarit sa creeze femeia- Eva deoarece : << Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el." >> (Geneza cap.2:18)
Am descoperit ulterior din alte carti crestine aceasta parere conform careia in cadrul familiei omul se implineste, isi incarca “bateriile’”, gaseste resurse sa mearga apoi in societate sa isi cistige existenta, sa isi faca prieteni, sa se dezvolte ca persoana.
Am constatat ca in zilele cind parintii mei aveau probleme, eu nu mai ma regaseam pe mine. Sau cind prietenii mei aveau de suferit din cauza familiei, nu puteau sa isi depaseasca aceasta situatie a lor personala decit cind lucrurile reintrau in matca. Atunci imi doream neaparat o familie in care sa fie armonie, echilibru, intelegere.
Tot din Geneza <<De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup.>> (Geneza 2:24) am inteles ca Dumnezeu a creat casnicia si posibilitatea dezvoltarii barbatului alaturi de nevasta, contopirea lor nu numai trupeasca ,dar si sufletasca.

Desigur, nu as vrea sa cred ca daca nu m-am casatorit, nu pot gasi alte posibilitati de ma implini- faptul de a ingriji copiii cuiva mi-a dat prilejul extraordinar sa contribui cit de putin la cresterea si educatia tinerilor de miine.


"Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc" -Andre Malraux

Emilia B. spune:

Lily,
cand un om nu sta bine si nu e impacat cu el insusi de unul singur, cand nu si-a gasit sensul, identitatea atata timp cat e single, in nici intr-un caz nu si-o va gasi casatorindu-se.
Tu singura ai spus intr-un mesaj anterior ca astazi casniciile pornesc asa de pasionate la inceput, apoi, mai devreme sau mai tarziu ies scantei...
Asta pentru ca nu exista fundamentul corect, "Nimeni nu poate pune alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos!"

Lily, daca sunt unele casnicii care par ca merg bine...dar fara Dumnezeu declarat drept Sef, e pentru ca au ori o anumita intelepciune despre acceptare, (care tot de la Dumnezeu vine), ori "par" a merge bine din orgoliu, sa vada altii ce "patriotism" in sufletul lor cu privire la valoarea Familiei. Nu e un lucru rau in sine, dar daca porneste din mandrie, e rau! Si numai ei stiu ce mocneste intre ei cand sunt singuri intre 4 pereti!

Asa ca iar spun: te poate implini casnicia, dar intr-o anumita masura, secundara as spune. Omul are anumite nevoi: ca om in societate, sa aiba o activitate care sa-l implineasca ca si component al societatii, ca scriitor de ex, sa-si imlineasca dorinta de a furniza viziuni noi, hrana pentru emotii si intelect, ca mama de ex, de a implini nevoile de a fi construiti si hraniti ale copiilor, ca sotie nevoia de a fi un ajutor potrivit, etc...
E drept, sotie si mama ar fi primele pe lista din aceasta insiruire, dar sunt TOATE SECUNDARE, in comparatie cu nevoia ta ca fiinta umana, creatie perfecta a Mainilor unui Creator deosebit, unic. Nevoia de Acceptare fara conditii, asa cum esti, nevoia de Valoare, nevoia de fericire, de gasire a sensului, de aflare a originii, de aflare a destinului, de siguranta continuitatii si neschimbarii tuturor acestor lucruri!!

o sa mai scriu, dar ma intreb daca ajung undeva cuvintele astea...

lily spune:

Am scris la acest subiect deoarece Isus M-a ajutat sa ies dintr-o stare psihica groaznica, facusem un soc in facultate, dupa 3 ani de studiu, de cautat sensul vietii mele in studiu economiei- contabilitatii- finantelor si al incercarii sa imi fac un prieten credincios, fidel, nu doar un amant. Asa am fost structurata sufleteste-sa doresc intelegere pe toate planurile cu celalalt.
Am primit rasunsul de la Domnul-la orice intrebare I-am pus. Sigur, e greu sa explici exact CUM aveam acele raspunsuri-in primul rind dupa ce ma rugam, gaseam liniste interioara si pace sufletasca.
Mi se spusese ca lipsa unui prieten de sex opus m-a adus in acea stare- deprimare, tristete, gol sufletesc, dezamagire ca studiile incepute nu imi ofera nimic in plan spiritual, doar o mindrie care am aflat ca nu e de la Dumnezeu. Si ca nevoia mea se referea la un sot/amant. O spun direct, pt ca am suferit cind am primit asemnenea 'sfaturi' ca nu conteaza cu ce fel de om ma insotesc, poate fi oricum numai sa fie (??).
Apoi am citit citeva carti de literatura crestina- am cautat in librarii si am gasit: despre familie, casatorie, dar si despre viata, existenta noastra pe Pamint, spiritualitate, psihologie.
Chiar eram sfatuita sa nu mai citesc asa mult ca doar nu am de gind sa ma calugaresc ?!
Exista mentalitatea ca numai batrinii si muribunzii eventual citesc si merg la biserica si un tinar mai rar cauta raspuns la Dumnezeu.

Casatoria e unirea intre 2 oameni care sint in fond straini, dar care ajung la o apropiere f. intima.
Ei bine, gasisem carti, biserici, dar nu un om cu care sa ma casatoresc. Si nu disperam , dar iar au fost citeva persoane care au spus:
-gata, daca pina acum nu ai reusit sa gasesti pe cineva (evident ca nu conta pt ei pe cine) "nu esti tu pt casatorie"...insa ei se laudau cu casatoria ca fiind lucrul cel mai de pret!
Si atunci m-am intristat-daca eu nu i-am condamnata pe altii ca nu sint buni de studiu sa zicem, ca scopul meu fusese sa invat sa intru la o facultate, sa am posibilitatea sa ma intretin, atunci ei de ce ma condamna la solitudine?

Emilia, am citit in final tot ce s-a scris la subiect.
De ce ai impresia ca nu ajung undeva cuvintele tale?
Ti-am scris si pe PM, am povestit cite ceva despre mine, nu stiu cit de importanta ar fi povestea in sensul religios vorbind sa o scriu pe forum si mai ales de credibila! Nu sint persoana care sa convinga lumea de adevarul afirmatiilor sale-poate am comis greseli, dar nu atit de mari si in nici un caz nu cred ca acuzele la adresa cuiva care trece prin depresie, singuratate il ajuta in vre-un fel! Si mai ales cind sint aduse de catre oameni care frecventeaza regulat o anume Biserica crestina.

Insa Isus spunea ca nu trebuie sa ii spuna nimeni ce se ascunde in om, pt ca El stia f bine ce zace in om-avind natura duala- OM si DUMNEZEU!

Inca o observatie personala- am citit cu surprindere placuta cite cunostinte au membrii DC despre Isus, Dumnezeu si om, despre viata cu Dumnezeu care mi-au fost de un imens ajutor!


"Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc" -Andre Malraux