Cum au rectionat sotii la"marile evenimente"?

MLDiana spune:

quote:

---

Originally posted by maria m m

Sotul meu se astepta intr-un oarecare fel sa fiu dar bineinteles ca s-a bucurat.
Cand trebuia sa nasc...l-am sculat din somn si i-am spus ca mi s-a rupt apa(era 12 noaptea).El nu stiu ce a inteles dar raspunsul lui a fost:Unde curge apa.....continuarea cred ca v-o imaginati.

maria, de Paula si Miruna

---

Si mie mi s-a intimplat ceva asemanator ,acum ca mi-ai adus aminte ma bufneste risul.

Lidia ,Tiara si David D.

elara spune:

Pot sa vorbesc si eu? Eu inca nu am copii si...... cel mai important....nici nu am ramas niciodata gravida, asa ca nu aveam cui da o astfel de veste, mai ales ca inca nu-i momentul.

Parnateza:

Imi amintesc ce m-am amuzat cand m-am dus la un dr. ginecolog si m-a intrebat:
"Ati ramas vreodata gravida?"
Si eu zic: "Nu."
Si el: "Dar copii aveti?"
Eu: ??????? ????? "Nu".....si continui timid ca sa nu-l jignesc desi deja ma gandeam ca-i batut in cap "pai daca nu am ramas niciodata gravida..."
Si el imi explica dupa aia ca voia sa fie sigur fiindca exista si femei (speculez eu ....cred ca de-alea cu fuste colorate, crete si lungi) care nu prea fac diferenta; care cand aud de graviditate se gandesc la avort.....cand aud de copii.....alta mancare de peste.

Inchid paranteza.

Dar..... ma gandesc eu cam de mult timp la o idee foarte draguta (mi se pare mie, evident) ca atunci cand va fi momentul si voi ramane insarcinata sa-l filmez cand il voi anunta.
Ce ziceti nu-i interesant? Ca sa imi pot aminti si alta data sau sa-i pot arata bebeului cand va mai creste: "Uite, daraga, aici afla tac-tu ca o sa vii pe lume si de-aia se balbaia si se albastrise".

Dar raman doua mari impedimente:
1. - sa nu se bucure
2. - sa nu am rabdare si sa-l sun urgent sau sa-i spun de cum il vad fara sa astept pregatirile cu pregatirea camerei de filmat (ascunsa sau nu....nu m-am hotarat inca: ascunsa ar fi mai bine ca m-as vedea si eu)

Asa-i ca-s cam zanatica?
Va pup pe toate.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

l_carmen2003 spune:

Sa va spun cati ani am incercat fara succes sa devenim parinti? Nu...

Alex a venit neanuntat si neprogramat... Am visat pe 16 dec 2002 ca am nascut un baietel asa frumos... Era duminca dimineata, f. dimineata, asa ca m-am trezit bine dispusa si cum sotul meu nu visase acelasi vis cu mine inca mai dormea deci mi s-a parut firesc sa il trezesc sa ii spun ce am visat! S-a uitat la mine lung si a spus: bine, apoi s-a intors pe cealalta parte.
A doua zi urma sa imi vina menstruatia, nu a venit si pe 20 dec mi-am facut testul, care a iesit POZITIV. Sotul meu era la o discutie cu un client, iar eu desi stiam asta, dar l-am sunat sa ii spun. A crezut ca glumesc si a spus iar doar atat: bine... dar a venit repede acasa sa vada "proba".
Am vorbit cu dr., care m-a "incurajat" sa mai astept cateva zile si sa ma bucur dupa aia.. Asa ca pe 25 dec m-am dus la el si ce a vazut? Pe Alex... - 6 saptamani...
La prima ecografie sotul meu a venit cu discheta si caseta video iar imaginile le-a facut postere si le-a aratat la toti care voiau sau nu sa vada, apoi m-a insotit la toate controalele - ar fi fost greu altfel caci eu nu prea ma puteam misca singura.
Cand am avut probleme si am stat in spital a dormit pe culoarul spitalului, iar cand am nascut avea emotii mai mari decat mine... Cand am iesit din operatie dr. l-a gasit pe scari asteptand...
Baiatul seamana cu mine in proportie de 40% si restul - ce a mai ramas- e el in picioare!... Dar el crede cu tarie ca e copia mea leita!
A dormit cu noi in camera si a schimbat pampersi din ziua cand am venit acasa cu Alex... A avut mai mult curaj decat mine cand i-am facut baie si cand il cantaream... se misca gagalicea de parca avea arcuri in fundulet.
De multe ori cand il ia in brate sau se uita la el ii dau lacrimile..

Ce sa spun, si sotii nostri sunt tati si isi iubesc copiii si ii asteapta doar ca de multe ori nu stiu sa se exteriorizeze si par bursuci. Dar nu sunt. Sunt parinti.
Si pt ei marile evenimente sunt MARI. Merita sa le acordam mai mult credit dragii de ei.

Carmeni si Alex- 9 luni, 2 dintisori si 15 pasi

lorelei_19 spune:

Carmen, este extraordinar sotzul tau! M-a emotizonat! Sa fiti fericiti
Fetelor, frumoase povesti!

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

bendis spune:

Hm! Cred ca daca o sa traiesc 100 ani tot imi voi aduce aminte cum a fost...
Totul a inceput cu o mare dorinta de a avea copil. Din pacate momentul deciziei nu a coincis cu materializarea . In fine dupa mai multe luni de asteptare intr-o noapte am visat ca nascusem un baietel pe care il chema David. Dimineata m-am trezit si singura mea grija a fost sa vad daca sotului meu ii place acel nume. La o saptamana in toiul noptii mi-am facut testul ... rezultatul pozitiv. Toata noaptea m-am foit si nu stiam cum sa-i dau sotului meu vestea cea mare. Tot felul de scenarii imi treceau prin minte. In final am ales sa-i pun testul de sarcina langa aparatul de ras. Am auzit apa curgand minute in sir ... iar in mine se naruiau toate visele (luat in brate... sarutari....). A venit, s-a asezat in pat si prima fraza a fost "gata! mi s-a terminat copilaria" (de mentionat ca avea doar 40 anisori!). In ziua aceea toti cunoscutii mei au aflat vestea cea mare ... iar el a "reusit" sa-i spuna mamei lui cateva zile mai tarziu. Am fost impreuna la toate vizitele medicale.
Momentul nasterii a venit cu semne prevestitoare : eliminarea dopului gelatinos. Cu toate astea in seara respectiva am plecat la chef. Urcand scarile am simtit ca mi se rupe apa. Am ajuns la locul cu pricina si foarte calma le-am spus "mi s-a rupt apa". Toti erau in panica mai putin consortul. Chiar insista sa mai ramanem un pic. Imi venea sa-l strang de gat... eu nasteam si el avea chef de chef. Am ajuns la maternitate ... alarma falsa ... membranele erau intacte...
Totusi ... preventiv ... m-au internat. Doua ore mai tarziu incepea travaliu. A doua zi la ora 10.27 a.m. nasteam un baietel de 3.300 kg. si 52 cm. La ora 4.30 p.m. avea loc marea intalnire. Eu eram extaziata, ceea ce vedeam imi intrecea toate asteptarile iar cumnata mea imi spunea mai tarziu la telefon ca sotului meu nu i se paruse asa frumos.
Astazi, DAVID, are 1 an si o luna si este mandria tatalui. Il iubeste enorm doar ca i-a luat mai multicel timp sa realizeze acest lucru. A asteptat noua luni ... si o nastere ....


http://photos.yahoo.com/dianabalas