SINGURATATE IN DOI

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

Jeff spune:

Camira, revin,
Am fost acuzata ca ti-am dat sfaturi radicale!
Eu stiu cam ce inseamna o soacra de-asta ca a ta, am si eu una !!!
dar slava Domnului nu sta cu mine in casa, are grija de fetita mea cat timp sunt eu la birou si seara ma duc si o iau de la ea, sau vine ea la mine si pleaca seara. Alternativ saptamanal Anna- luciana sta cu parintii mei la 100 Km de Bucuresti si o luam la sf de saptamana. Ti-am povestit toate astea, aparent fara legatura cu cazul tau, pentru a-ti arata ca mai exista situatii similare care insa nu au degenerat. Eu la toamna termin cu toata acesta vanzoleala cu copilul pentru ca are trei ani si o dau la gradinita in Bucuresti. Dar, in toti acesti ani, in care nu am avut alternativa si am lasat-o 2 sapt/luna cu soacra-mea, am tinut situatia in frau si copilul este atasat atat de tare de mine ca-mi spune la telefon ca ma asteapta la usa pana vin acasa !
Soacra-mea este tot o poama ca a ta, si sfaturi de genul celor ca - fa o prajitura si imbuneaz-o - nu functioneaza la astfel de specimene.
Am facut eu si prajituri, si mancaruri sofisticate (clatite, tort de inghetata, biftec stroganoff etc), le duceam pe platouri, aburinde la EA, si cand o intrebam cum au fost stramba din nas - ba cu prea multa dulceata si gretos de dulci, ba carnea asta are gust ciudat (ce stie taranu ce-i sofranul - ma refer la biftec !), asa ca m-am potolit la capitol mancare.
Ii cumparam mamei mele (care merita si soarele si luna) cate ceva, luam dublura si pt. soacra (asa ma invata mama ca-i frumos si bine) . Surpriza - socrela era toata numai lapte si miere, din mami in sus, mami in jos nu ma scotea, pana a doua zi cand ma lua iar cu apelativul Fetitzo...
Asa ca m-anm facut si eu a dracului, ii zic in fata ce ma deranjeaza, nu-i permit sa-mi streseze copilul cu prostiile ei (cel putin cat sunt de fata), ii spun Annei sa nu o bage in seama cand o cearta pentru tot felul de nimicuri (ieri nu am intrat bine pe usa si mi-a urlat ca a innebunit-o copilu, ca a aruncat cu ceai cu zahar pe covorul ei si ca o costa 500.000 lei curatatul, ca educatia e de vine - a se citi parintii mei sunt niste prosti si nu stiu sa educe un copil....ha ha). De exemplu voia cu tot dinadinsul sa o tunda cum crede ea ca-i sta bine - cu breton ca "are fruntea bombata si e urata fara breton" !!! Canda am auzit sa pic pe spate, sunt atat de frumoase fetele cu fruntea bombata si Anna - Luciana are o figura_atat de luminoasa cu parul prins...si alte de-astea.
M-am lungit, dar Camira am facut-o sa-ti ilustrez si situatia mea, si cu toate ca sotul meu aparent nu apleaca urechea la ce zice mama lui, il influenteaza cat de cat si acest lucru ne cauzeaza din cand in cand discutii.Dar, aplanez eu cum pot mai bine conflictele astea nascute din bunele Ei intentii si trec mai departe (norocul meu este ca si el e constient de ce fel de om imposibil e mamicuta si mi-a spus ca niciodata ea nu ne va desparti). In cazul tau insa lucrurile stau total altfel, sotul este legat de mama mai tare decat a fost intrauterin...
Sfaturile mele nu cred ca au fost radicale, eu imi imaginez ca situatia nu prea poate fi remediata cu blandete pentru ca nu ai cu cine. Eu consider ca aici ai nevoie de forta, multa forta, ambitie, stapanire de sine si la nevoie duritate la maxim. Fa-le scandal ca de multe ori din pacate doar cand urli si pui piciorul in prag se mai rezolva cate o situatie in care ai fost luat drept fraiera permanenet.
Cu drag si cele mai bune intentii,
Melania & Anna-Luciana

Jeff spune:

delsim spune:

Camira, fetele au incercat sa te ajute cu sfaturi , ti-au exemplificat cu propriile experiente de viata. Itelepte sfaturile pe care ti le-au dat, dar...din pacate ele nu pot face jocurile in locul tau. Tu esti singura care poti face ceva pentru tine si copii tai, cu sustinerea noastra morala. Ti s-au dat cateva directii de incercat, ti-au spus care este atitudinea potrivita, dar impresia mea este ca tu...crezi ca zarurile au fost aruncate si nu se mai poate face nimic.
Cred ca inca se mai pot face multe, inclusiv sa-ti recapeti fetita, dar asta nu se va intampla daca tu consideri acum "ca-ti porti crucea" si-l iei pe Nu Pot in brate.
E drept esti vinovata ca ai perpetuat situatia asta atata timp, dar inca poti sa repari totul. Insa:
1. trebuie sa fii absolut convinsa de asta!
2. trebuie sa te scuturi, sa iesi din starea in care te-au adus sotul si soacra
3. trebuie sa fii puternica, trebuie sa ai forta sa lupti!!!
Si eu cred ca orice om pus in situatii limita, gaseste forta (cu ajutorul Domnului)sa faca lucruri pe care nu se credea in stare sa le faca. Esti un om disperat, deci actioneaza ca unul! Ia masuri drastice si lasa supararea ta sa te hraneasca!
Esti femeie sau ce? Cum poti lasa o cotoroanta si un ratat ca sot si ca om , sa reduca la tacere, sa te manipuleze , sa te indeparteze de copilasul tau! Fii leoaica ,apara-ti dreptul de mama!
Copii abandonati au o singura intrebare pentru mama lor :De ce m-ai lasat! As fi trait oricum , fara lipsuri, intr-un spatiu stramt , dar as fi preferat sa stai langa mine!
Asa si fata ta, cum ai vrea sa se poarte cu tine si cu fratele ei daca ea asta se crede indreptatita sa simta? Si cum sa nu o prefere pe bunica-sa daca sta toata ziua cu ea si alta" mama" nu cunoaste? Cu toate porcariile care i s-au bagat in cap de-a lungul anilor , ca sunt sigura ca unele i s-au bagat , iar altele le-a preluat ea , vazand atitudinea si comportamentul bunicii preferate in relatie cu tine.
Dar, da-i sansa sa te cunoasca, da-i sansa sa afle adevarul tau, da-i sansa sa cunoasca iubirea ta pentru ea si mahnirea ta! Fa-o pentru amandoua! Va fi cu dublu efect: tie iti va aduce linistea, vei stii ca ai luptat , ai incercat , nu te-ai lasat, iar ea , chiar daca nu reactioneaza imediat, sunt convinsa ca mai tarziu va cerne totul prin propriul filtru si veti deveni atunci mama si fiica cu adevarat.
Un copil are o mare capacitate de intelegere si de iertare, dar acorda-i aceasta sansa . Insa daca nu faci nimic cat mai repede, daca nu lupti acum.......mai tarziu va fii mare, va fi formata ca om si te va blama si mai mult decat acum. Ai pierdut copilaria ei , fiti impreuna macar in adolescenta cand are nevoie de o mama , nu de o baba.

Nimeni, nimeni nu poate actiona in locul tau! Bazeaza-te pe noi , suntem alaturi de tine in continuare, dar tu esti singura care te poti ajuta practic. Nu pretindem ca stim totul, nu suntem cele mai hotarate si puternice femei de pe pamantul asta, nu am vrea cu siguranta sa fim "in pantofii tai" si intelegem ca e greu. Dar nu este imposibil cum crezi tu acuma.
Sa nu crezi ca te judec. Nu, pentru ca nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni. Insa cu siguranta ca imi pare rau ca esti in situatia asta . Dupa capul meu exista altii -sotul tau si soacra
, care se pare ca nu se dezminte niciodata - mult, mult mai vinovati in povestea asta ca tine.Nu te invinovati mai mult decat este cazul.
Greselile ti le poti repara, dar doar intr-un singur mod:actionand.
Altfel, fata ta nu va intelege niciodata,pentru ca nu va avea de la cine. Cine vrei sa-i deschida ochii?

Destul cu "morala" in seara asta.
Te pup si ma rog pentru tine, Delia

PS. Iarta-ma daca am fost asa ,mai incisiva si dura, dar ...pentru asta exista prietenii , ca sa-ti m-ai dea din cand in cand cate o "palma" sa te trezeasca. Din mesajele tale vine un suflu de deznadejde... si cred ca mai ai multe de facut , ca sa dai inapoi asa curand. Este o lupta cu siguranta grea , asa ca nu te astepta sa pocnesti din degete si sa se intample minuni peste noapte.

Milia spune:

Acum este momentul sa actionezi! Cand vine vacanta, inscrie-ti fata la alta scoala, pe langa voi (banuiesc ca nu poate merge la aceeasi scoala daca se muta la voi) - spune-i asta, si spune-i ca o faci pentru ca vrei ca de acum inainte sa stea langa tine. Va insemna cu siguranta mult pentru ea. Trebuie s-o faci, altfel iti vei amari toata viata facandu-ti aceleasi reprosuri pe care ti le faci acum. In fond, ce ai de pierdut daca actionezi? Nimic, cred eu. In schimb, daca te lasi coplesita, in afara de sentimentul de vinovatie, risti sa pierzi si baiatul. Normal, soacra sta acasa, are timp de copii, are spatiu suficient in casa... Actioneaza! Imbarbateaza-te si, cum vine vacanta, mut-o la alta scoala! E o idee buna si ce a scris Raluca mai sus - daca nu gasesti o punte de comunicare cu fata, scoate-o la un Internet cafe si da-i sa citeasca ce scrie aici! Sa te judece in cunostinta de cauza!

sperantza nu moare spune:

Draga Camira

revin si eu cu incurajari pentru sufletul fetitzei, partial abandonata. nu am fost pusa in situatia ei, dar totusi mi-e greu sa cred ca nu exista in sufletul ei sperantza de a-si regasi mama in persoana celei care a facut-o. bibi ai dreptate, dar nu inseamna ca toti aflati in acelasi tip de situatie vor reactiona la fel, iar poate bunica ta era painea lui Dumnezeu, si nu ti-a distrus personalitatea, nu a aruncat cu noroi in mama ta. desi nu agreez tipul de emisiune, iarta-ma, ne releva faptul ca ajunsi adulti, unii isi cauta parintii macar sa-i cunoasca, si de ce nu sa lege o relatie. undeva in mintea noastra si sufletul nostru ne dorim mereu ceva de care n-am avut parte. iar camira inteleg ca o vede zilnic, deci pentru copil lipseste partea afectiva din partea mamei, apropierea
am doua cunostinte (sex feminin) care au fost lasate la bunica pentru a fi crescute pentru ca mama lor s-a recasatorit! una din ele actuala colega de serviciu, clar n-a iertat-o definitiv pe cea care a vrut sa-si traiasca viata si a pus mai presus un barbat decat propriul copil. amadoua si-au iertat mama, desi nu cred ca au uitat definitiv, iar una dintre ele cert e ca are probleme de personalitate. pe ele insa nu le-au luat mamele inapoi niciodata.
pe de alta parte cunosc un domn in varsta de 59 de ani care a fost dat de mama lui, si pe el si pe sora lui, spre infiere unor rude, de mic, tot asa din cauza conditiilor. a ajuns sa-si cunoasca mama, ca om, tarziu in timp, ii spune pe nume, dar o apreciaza ca femeie blanda si inteleapta si nu are nimic sa-i reproseze, a realizat ca gestul ei a fost spre binele lui, a putut sa urmeze o scoala, a avut un confort etc (precizez ca parintii adoptivi s-au purtat crestineste, dar nu foarte afectivi decat pana la nasterea fiului lor natural, iar in prezent nu pastreaza legatura cu ei, din cauza unui gest necuvenit fata de el, fiul adoptiv)

concluzia: nu e niciodata prea tarziu, iar pentru faptele noastre trebuie sa ne asumam consecintele, iar pentru ca acestea sa fie cat mai mici trebuie sa taiem raul din pripa. scrie-i o scrisoare fetitzei tale, sau citeste-i tu cum mai spunea cineva si spune-i exact ce simti tu, spune-i ca ai gresit

tine-ne la curent, multa putere si nu te lasa

Sperantza nu moare

bibi spune:

quote:
bibi ai dreptate, dar nu inseamna ca toti aflati in acelasi tip de situatie vor reactiona la fel, iar poate bunica ta era painea lui Dumnezeu, si nu ti-a distrus personalitatea, nu a aruncat cu noroi in mama ta.

In primul rand imi place nick-name-ul tau.
In al doilea rand, ai dreptate. Bunica a fost si este o persoana extraordinara care o iubeste si o ajuta pe mama asa cum poate ea mai bine. Din pacate insa eu, desi in prima instanta lumea ma catalogheaza ca o femeie puternica, sunt un suflet mai slab si n-am putut sa trec peste motivatiile atat de fragile ale mamei mele. Gestul ei m-a privat de multe bucurii si chiar daca bunica m-a crescut cu toata dragostea, pe termen lung neajunsurile au fost mai mari decat mi-am imaginat.
Nu mi-am pus sufletul pe tava ca sa odescurajez si mai tare pe camira ci pur si simplu pentru a o face sa inteleaga ca micutzei ii face un foarte mare rau lasand-o, in continuare, in grija bunicii. Locul copiilor este langa parintii lor. Atata vreme cat ei sunt in deplinatatea facultatilor fizice si psihice nu exista nici o scuza ca cei carora le-au dat viata sa nu creasca langa ei.

sperantza nu moare spune:

bibi, ma bucur ca nu te-am suparat. in ceea ce o priveste pe mama ta, si de fapt pe noi toti suntem supusi greselii cu voia sau fara voia noastra, iar cei astfel raniti sunt mai mult sau mai putin dispusi sa ne ierte sau sa ne inteleaga; trebuie sa invatam sa iertam, la un moment dat vom ajunge sa regretam ca n-am fost in stare si va fi prea tarziu, (cand ei nu vor mai fi)

numai bine

Sperantza nu moare

CAMIRA spune:

Dragele mele ,
Am lasat sa treaca sfarsitul de saptamana fara sa va trimit vreun mesaj , pentru a putea sa scriu care au fost evenimentele sfarsitului de saptamana .
Am fost la fetitza si i-am spus ca o iubesc , am intrebat-o daca i-am mai spus asta si mi-a raspuns ca nu , dar tu stii cat de mult te iubesc , am intrebat-o , si mi-a raspuns ca da . Dar totusi era atat de absenta , gandesc ca timpul va fi in favoarea mea ( sper din suflet sa nu ramana cu aceleasi resentimente ca si BIBI ) .
A doua zi am fost cu amandoi la mc donald's si incerc sa o determin sa-si doreasca sa petreaca mai mult timp cu noi . Este greu , dar nu o invinuiesc , trebuie multa rabdare si multa , multa dragoste ( toata aceasta dragoste i-o ofera in schimb tatalui ei si bunicii )
Cam asta sunt evenimentele sfarsitului de saptamana . Va cu multa dragoste Camira

delsim spune:

Bravo, ma bucur din suflet! Hai ca poate incet , incet spargi gheata!
Cu ai spus: cu muuulta rabdare si dragoste.
Tine-o tot asa si vei vedea ca va fi bine.
Ai incredere in tine si in copii tai. Arata-le prin vorbe si fapte ca-i iubesti si o sa se deschida cu siguranta.Dar invata sa ai rabdare, ca fetita nu poate reactiona asa cum ai dori tu dintr-o data.
Bravo, curaj mai departe!
Te pup si fii increzatoare!

Milia spune:

Camira, nici nu stii ce mult ma bucur. E prima veste buna, dupa atatea rele. Mergi mai departe pe drumul asta, ai descoperit calea cea dreapta. Nu te mai gandi la sot, la bunica, la necazuri, gandeste-te doar la copiii tai. Succes si tine-ne la curent!

Pag. 7 | Pag. 9

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici