Despre iertare
Raspunsuri - Pagina 3
rachel owen spune:
Iertarea este eliberarea totala de condamnarea nostra a celui care ne-a produs suferinta. Aceasta inseamna ca indiferent ce ar fi, noi nu mai ridicam nici o pretentie asupra acelei persoana. De asemenea inseamna ca in acest proces ne eliberam pe noi insine de sclavia amaraciunii si resentimentului.
„Dumnezeu sa te tina in palma mainii Sale, iar ingerii sa te indrume mereu.”
lucia_cs spune:
De cele mai multe ori noi iertam instantaneu, dar mandria noastra ne
impiedica sa recunoastem ca am iertat, tot de mai multe ori este si
din frica de a nu fi raniti din nou. Daca aratam ca trecem usor
peste greseala ne este teama ca greseala se va repeta.
Supararea ce o tinem, este pentru a arata ca am fost raniti.
Lucia sotia lui Csaba.
rachel owen spune:
Poate ca situatia se repeta din nou si din nou in relatia noastra cu un prieten sau cu un membru al familiei. Cand suntem raniti a doua oara, sentimentele devin similare cu cele pe care le-am avut pentru prima data, chiar mai intense. Cati dintre noi nu au trait o asemenea experienta? Sa ne gandim atunci cand sentimentele ne asalteaza ca poate in realitate nici nu l-am iertat prima oara cu adevarat.
„Dumnezeu sa te tina in palma mainii Sale, iar ingerii sa te indrume mereu.”
anda141 spune:
Cand "iertarea" pune capat unei relatii sincere, facandu-ne mai prevazatori, de doua ori mai timizi, preocupati de siguranta, tematori de a mai risca o viata libera, deschisa si spontana,
atunci aceasata nu este iertare.
Nu este iertarea,
este o indepartare personala,
este o instrainare individuala.
Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816
lucia_cs spune:
Ma intreb:
"Oare de ce suntem mai severi cu cei apropiati in ceea ce priveste iertarea?"
Eu cred ca fiind aproape ne asteptam la mai multe de la "acea" persoana, vrem ca ea sa fie asa cum ne place noua; fiind apropiata, sa ne cunoasca sentimentele si astfel sa fie atent cu ceea ce putem fi raniti, la fel cum si noi incercam sa fim atenti cu ceea ce ar putea sa ii raneasca pe ei. Daca nu este prea atenta la asta, ne ingrijoreaza, credem ca poate ei nu simt fata de noi ceea ce simtim noi fata de ei, dar trebuie sa fim realisti ca toti gresim, fata de toate persoanele, mai mult sau mai putin.
Lucia sotia lui Csaba.
rachel owen spune:
Iarta si uita!
Suna frumos, dar cand ne-a fost pricinuita o rana adanca si dureroasa, nu e sigur ca o putem duca la capat in mod literal, fara sa ne mai amintim vreodata de greseala. Atunci putem trudi din greu sub povara vinovatiei, pentru ca ne amintim de acel lucru iarasi si iarasi.
Iertarea nu este un caz de amnezie care sterge trecutul. Nu, ci este experienta vindecarii ce indeparteaza boala din rana. Poti sa iti mai amintesti de suferinta, dar niciodata sa o mai retraiesti. Intr-adevar, viespea memoriei poate zbura din nou, dar iertarea a indepartat intepatura ei… Memoria nu are puterea de a renaste mania.
„Dumnezeu sa te tina in palma mainii Sale, iar ingerii sa te indrume mereu.”
rachel owen spune:
Iertarea inseamna:
- Nu pastra o amintire a greselii sau a simtamantului pentru o folosire viitoare (1Corinteni 13:5)
- Refuza sa mai dezbati evenimentul sau sa discuti despre el, indiferent ce schimbari ar interveni (Filipeni 4:8-9; Proverbe 17:9)
- Priveste inainte spre prospetimea unui nou viitor (Filipeni 3:13)
- Spune lucruri bune despre cei care te-au ofensat si vino in ajutorul lor (Luca 6:27-28; Romani 12:20)
- Ingaduie Lui Dumnezeu sa stearga amintirile dureroase (Geneza 41:51)
„Dumnezeu sa te tina in palma mainii Sale, iar ingerii sa te indrume mereu.”
alinamoro spune:
"IERTARE,sunt ca orice om
M-am indoit de-a Ta putere
Cuprinsa-n sfintele mistere!
IERTARE,sunt ca orice om,
Sunt pacatosul peste care
Daca se lasa vreo-ncercare
De toti se crede prigonit,
Dar,Doamne,nu m-ai parasit,
Sunt om ca orice om,IERTARE!"
(autor necunoscut)
alina
rachel owen spune:
Pe cine sa iert? Cine are nevoie sa fie iertat? Uneori este evident pe cine trebuie sa iertam. Noi toti, cu disperare avem nevoie de iertare. Dar uneori exista o singura persoana pe care nu putem sa o iertam: pe noi insine. Ranim pe cineva pe care il iubim, actionam in mod nedemn, si memoria ne obsedeaza ani de zile.
Cand nu se pot ierta pe ei insisi, unii oameni ajung sa ii pedepseasca pe ceilalti, intr-un efort de a-i cobori pe ceilalti la nivelul lor, critica si scot in evidenta defectele celorlalti, pentru ca in comparatie cu ei, sa nu iasa mai prejos. E de fapt un standart fals, instituit de ei insisi. Acesti oameni nu pot fi fericiti daca ceilalti nu se simt nenorociti. Cu siguranta acesti oameni au nevoie sa fie iubiti si iertati. Sa incarcam sa nu cadem in extrema asta. Caci una e sa fi exigent cu tine, si alta sa nu poti si sa nu vrei sa te ierti.
Pe de alta parte, atunci cand nu se pot ierta pe ei insisi, unii oameni se pedepsesc pe ei insisi. Ei devin sclavii perfectiunii. Casa lor trebuie sa fie cea mai curata din bloc, copiii lor cei mai bine educati, mancarea lor cea mai gustoasa, modul lor de viata trebuie sa fie totdeauna sfortare, tensiune, efort, straduinta. Deoarece nu se pot ierta pe ei insisi, ei traiesc cu povara unei incercari disperate si lipsite de succes, de a se pedepsi si de a se elibera de vinovatie. Totul pentru ca nu cer si nu accepta iertarea.
„Dumnezeu sa te tina in palma mainii Sale, iar ingerii sa te indrume mereu.”
rachel owen spune:
Uneori este greu sa ne iertam pe noi insine. Dar uneori, datorita naturii noastre egoiste, exista un act al iertarii, chiar mai dificil decat acesta. Oamenii cel mai dificil de iertat sunt aceia care ne sunt cel mai apropiati. Iertarea lor este atat de dificila deoarece simtamintele noastre fata de ei au ajuns foarte profunde. Suntem in mod deosebit vulnerabili la ranile profunde pentru ca suntem deschisi in fata unei iubiri profunde.
„Dumnezeu sa te tina in palma mainii Sale, iar ingerii sa te indrume mereu.”