Copilul este mai intai al mamei !?
Raspunsuri - Pagina 3
dede spune:
Cineva a pus mai demult pe forum niste versuri simpatice - scuzata sa-mi fie interpretarea puerila: acolo se spunea ca ai nostri copii cunt precum sageata care pleaca din arc -iar noi nu suntem nici macar arcul, ci doar mana care-l acordeaza.
Si pe mine m-a deranjat afirmatia din titlu' cand am citit-o - cred ca s-a vrut mai degraba ceva de genul "mai apropiat mamei" - nu pot sa neg ca seara, la culcare, fi-meu o ia doar pe ma-sa in brate, iar cand se loveste incepe sa strige "mama,mama", si-n plus, peste mine nu a intrat niciodata la baie 
, iar "laptiku'" incalzit de mama e mai bun decat cel incalzit de tata ...
Si, ca sa raman oarecum in tonul ultimelor discutii, nu-mi imaginez cum e posibil ca la un moment dat copilul meu sa "apartina" armatei romane, impotriva vointei sale.
D.
gabrielat spune:
In sensul in care spui tu - tata lui toma - copilul nu este mai mult al mamei decat al tatei. E adevarat ca in primele luni de viata un copil are nevoie mai mult de mama. Dar pe masura ce creste si incepe sa descopere lumea are nevoie de amandoi parintii in egala masura.
Si ce observ eu la baietelul meu, acum vrea sa stea mai mult cu tata decat cu mama, pe tata il imita, ca tata vrea sa fie, vrea sa faca ce face tata. Cand se loveste in primul rand striga tata pe urma mama. In ce priveste educatia lui nu trebuie ca un parinte sa ceara voie la celalalt, trebuie sa hotarasca amandoi ce e mai bine pentru copil, trebuie sa primeze interesul copilului in primul rand.
gabi
dana d spune:
Imi place sa cred ca da, cel putin in primii ani de viata cand mama e cea care se implica mai mult in cresterea lui. Totusi constat ca copilul este atasat in egala masura si de tata chiar daca il vede doar cateva ore pe zi.
http://www.babiesonline.com/babies/i/ilinca
http://community.webshots.com/user/danaf123
Marina spune:
conchita tb sa te contrazic....cum adica copilul intra pe teritoriul tatalui cand incepe sa joace fotbal? Pai la mine in familie io joc fotbal si sotul e cel care nu pricepe cum poti sta aproape 2 ore tipand in fatza televizorului ca nu a dat dinamo gol!
Deabia astept sa-mi creasca pustanii (din care unul e fata) sa mergem si noi ca oamenii la un meci pe stadion!
Pe tati il trimitem la lectiile de balet!
tata lu Toma spune:
Ma bucur ca v-am starnit interesul cu intrebarea mea si as vrea sa clarific niste lucruri pentru ca se pare ca unii au interpretat gresit demersul meu.
1.Nu consider copilul "proprietatea" nimanui; vorbesc despre responsabilitatile parintilor si nu despre drepurile lor.
2.Nu ma intereseaza aspectele legale legate de divort; discut despre viata de zi cu zi a unui cuplu de oameni normali.
Si, in incheiere, as vrea sa-mi cer scuze daca am sarit in vreun fel calul dar eram intr-o dispozitie usor belicoasa.
O zi minunata si COPII FERICITI !
Vlad
Camelia spune:
quote:
Originally posted by peca
bine spus....si mie imi suna asa de aiure acest "apartine", parca ar fi proprietate...prima data am auzit aici la nemti expresia asta "das kind gehört mir!".( copilul imi apartine mie)
Eu stiu ca nu este corect nici macar din punct de vedere gramatical sa spui asa!Eventual "Das Kind gehört zu mir" si atunci nu mai are sens de proprietate ("Copilul apartine de mine, face parte din mine etc., ar suna traducerile conform dictionarului.)
La drept vorbind, e exclus ca un copil sa fie proprietatea vreunui parinte.Iar in ceea ce priveste drepturile , obligatiile si raspunderea privind crestea si educarea copiilor, eu cred ca parintii sunt pe pozitii egale.Desi, daca ar fi sa ma iau dupa fiica-mea, eu dispar pur si simplu din momentul in care apare taica-sau acasa.
Il adora! Nu concepe sa mearga la culcare fara sa-i dea pupic (de mine mai uita...).Tot ce vede in jurul ei e a lui taica-sau :"Asta este a lu tata!", inclusiv hainele mele !!!!
Eu reapar brusc in peisaj daca are ea vreo nevoie.Daca ii e foame, sau frig sau daca s-a lovit, pe mine ma striga.Stie ea ca mama ii rezolva problemele...
Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor
miau-miau spune:
quote:
Originally posted by tata lu Toma
2.Nu ma intereseaza aspectele legale legate de divort; discut despre viata de zi cu zi a unui cuplu de oameni normali.
Pardon, m-am bagat ca musca-n lapte.
Imi retrag informatiile inutile pentru audienta.
l_carmen2003 spune:
quote:
Originally posted by Adela99
Copilul e al ambilor parinti in egala masura (parerea mea).
Marina, dar ... e drept ca cele 9 luni nu se uita, dar eu nu consider ca perioada de graviditate ne da drepturi mai mari decat tatilor. Ambii parinti au drepturi si indatoriri egale. Iar copilul are dreptul la ambii parintii. Si nevoie de ei, in aceeasi masura.
CORECT
Mai mult decat corect. Copilul are dreptul la AMBII parinti iar ei, parintii, sunt DATORI sa isi asume toate obligatiile ce decurg din asta.
Pacat ca nu toti parintii inteleg asta.
Unii exagereaza, ca e "copilul meu si eu hotarasc ca eu l-am facut " iar altii sunt total dezinteresati.
Am doua ex. la doi colegi de scarbiciu
1. Ea nu ii permite lui sa se implice in educatia copiilor, considerand ca doar ea are dreptul asat ca daoar i-a nascut, si el saracu isi iubeste copiii si chiar face tot ce poate sa le fie bine.
2. El sta mai mult in carciumi si ea se descurca cum poate.
Cred ca cel putin in cazul 2. eu i-as da papucii unui astfel de tata!, iar in cazul 1. in locul lui as pune un pic piciorul in prag.
E usor sa-ti dai cu parerea, stiu, caci desi lucram impreuna de 4 ani nu mi-am permis sa ma amestec. Nu e treaba mea.
Carmen
Alina Maria spune:
Buna,
As vrea sa spun ca depinde de la copil la copil cine este mai inportant mama sau tata eu una sunt inca copil pana am pe al meu si eu am fost doar pt. tata acum inteleg mai multe si o vad pe mama altfel.Ce mai conteaza personalitatyea si inplicarea fiecaruia caci am vazut si mame ca sora mea care nu are nici un interes fata de bb.
O zi buna!
alina
Manuc spune:
Nici eu nu cred ca se poate spune de copil ca apartine mai mult unuia sau altuia dintre parinti. Unul sau celalalt se implica mai mult in cresterea si educarea lui, dar asta e altceva. Un tatic care nu pare nu foarte apropiat de copilul sau poate crea in casa atmosfera de care cel mic are nevoie sa creasca frumos, chiar daca o are in preajma mai ales pe mama lui. Si invers se poate intampla, chiar daca mai rar.
Copilul are nevoie de ambii parinti, el trebuie sa simta ca ambii parinti ii apartin.
Manuela si bb Costin