Copilul este mai intai al mamei !?

bidiloi spune:

Si dupa mine, copilul apartine in egala masura ambilor parinti,iar in ceea ce priveste initiativa fiecarui parinte asupra copilului de a-l educa ,pedepsi cind e cazul ,sau alinta etc, trebuie sa fie de comun acord stabilita de la inceput in cuplu, asa cum a spus si tata luiToma, ca un cuplu care se sfatuieste si se sprijina reciproc au sanse de izbinda mult mai mari de educarea copilului, decit altii care se lupta ptr. a-si obtine autoritatea separat, si-si fac concurenta .Numai bine tuturor si sanatate ca-i mai buna decit toate!

descintec spune:

copilul e al cuiva? ..iluzie

D.

peca spune:

quote:

---

Originally posted by descintec

copilul e al cuiva? ..iluzie

D.

---

bine spus....si mie imi suna asa de aiure acest "apartine", parca ar fi proprietate...prima data am auzit aici la nemti expresia asta "das kind gehört mir!".( copilul imi apartine mie)

Cristina_C spune:

Cand parintii raman impreuna firesc ar fi ca ei sa ajunga la un consens privind cresterea si educatia copilului. Daca au conceptii diferite si nu sunt chiar pe aceeasi lungime de unda vor deruta cu siguranta copilul. Raporturile parinti-copil trebuie sa fie cat mai armonioase. Copilul are nevoie de echilibru si de situatii clare, nu confuze. E nefast pentru el sa auda de la mama un lucru si de la tata exact contrariul. In caz de divort insa, de cele mai multe ori si mai ales la varste mici copilul este incredintat mamei pe motiv ca, fiind femeie, ea se pricepe mai bine sa-l ingrijeasca. Asta nu inseamna ca tatal nu are drepturi egale asupra copilului. Totusi asa stau lucrurile in realitate. Este cat se poate de trist cand copilul ajunge obiect de disputa si este "revendicat" de parinti. El ii iubeste la fel pe amandoi si i-ar fi foarte greu sa aleaga pe unul din ei. Chiar daca este silit s-o faca (eventual la tribunal) se va simti cu siguranta vinovat ca ia partea unuia din ei.

Cristina

conchita spune:

ce bine ca am citit toate mesajele inainte sa ma apuc sa scriu :)) ca Deoki da glas exact primului raspuns care mi-a venit in minte inca de cand am citit titlul topicului (si mi-am zis: oo, ce discutie interesanta, felicitari, Tata lu Toma ). copilul isi apartine, punct. mama si tata sunt ajutoare, la inceput mama preponderent ca doar ea il naste si alapteaza, mai incolosha cand bebe poate juca fotbal intra si in custodia tatalui :) si cred ca Peca intrepreteaza corect problema legand-o de instinctul de proprietate. a avea iluzia ca o fiinta umana iti apartine constituie apogeul acestui instinct. putem avea case, masini, onoruri, mancare, haine, dar nu un copil in proprietate, chiar daca ii dam nastere. citisem si eu la un moment dat intr-o carte desteapta un sfat: daca mama ar fi constienta, prin auto-educatie, inca de la momentul nasterii ca fiinta neajutorata pe care o poarta in brate este pur si simplu alta persoana, multe dintre problemele ulterioare ar putea fi evitate. probleme ca dependenta exclusiva a mamei de propriul copil-emotionala, fizica, existentiala-, problemele psihologice ale copilului revendicat atata de posesiv de mama toata viata, conflictele intre parinti privind suprematia in stabilirea genului de educatie la care este supus copilul, etc, etc. vezi si celalalt topic despre pedeapsa corporala. o mama care stie pana in maduva oaselor ca acel copil, oricat ar fi de zvapaiat si de neascultator, este o alta fiinta umana in esenta, nu ar mai simti impulsul sa-i corecteze personalitatea dupa modelul propriu. un copil nu va deveni niciodata ce visam noi sa devina, indiferent cate pedepse si actiuni posesive, cate cicaleli si interdictii i-am aplica. o sa vina vremea sa-si ia zborul si o sa fie ceea ce este, iar actiunile noastre posesive ii vor fi doar un balast psihologic, o povara. mai cred ca parintii nici n-ar trebui sa isi puna asemenea intrebari ca aceea de fata. este un dat natural ca femeia naste si alapteaza, dar nu i-a stat in putere Omului sa decida asta. iar tatal nu poate fi considerat inferior in rol si responsabilitate pentru ceva care nu i-a fost dat spre alegere (sa ramana gravid si sa aiba sani laptosi).
cand vorbim de intaietate in aplicarea educatiei, cred ca ar trebui sa avem mereu in minte faptul ca interesul primordial este al copilului, nu al parintilor. cu alte cuvinte, in fata interesului copilului, parintii ori conteaza amandoi suta la suta, ori nu conteaza deloc.

casandra spune:

--------------------
Conchita:
cand vorbim de intaietate in aplicarea educatiei, cred ca ar trebui sa avem mereu in minte faptul ca interesul primordial este al copilului, nu al parintilor. cu alte cuvinte, in fata interesului copilului, parintii ori conteaza amandoi suta la suta, ori nu conteaza deloc.
----------------------
Ai mare dreptate!

Dar, stii, mai exista o problema: sa recunosti interesul copilului. Aici s-ar putea sa apara dispute intre parinti. Oricum, deciziile referitoare la copil trebuiesc luate impreuna; daca parerile sunt diferite, trebuie discutat, pana se ajunge la un consens.

cataghe spune:

Conchita, N-am nimic de adaugat!

This is the first day of the rest of my life!

oana cretu spune:

Subscriu la cele spuse de Conchita. Le-ai spus tare bine acolo!

oana si bb din burtica
"Si maine mai este o zi..."
http://community.webshots.com/user/oanacretu..."

miau-miau spune:

conchita spune:

Draga Miau-Miau,
tu te referi strict la divort, eu vorbeam despre familie. Logic ca problemele difera.