Psihologia copilului
Raspunsuri - Pagina 10
l_carmen2003 spune:
Ce 20kg?!! 10 kg!! Am scris prostii!!!
dana_ene spune:
Carmen, cum sa fie slabut la 10 kg.
Oana mea are 9 luni si abia 8 kg. Ea e slabuta, dar la cata energie depune, nici nu ma astept la altceva.
Eu cred ca-i e frica de ceva lui Alex la baita.
Incercati in alta parte.
Dar daca ii faceti baie in cada mare 
si intri si tu cu el ?
Eu asa o spal pe Oana si e f.f.f. incantata.
Daniela si puiul Oana Maria
http://community.webshots.com/user/oana_maria100
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
vikinga spune:
Karmen te felicit de intiativa, am citit toate cele 7 pagini sa ma informez si eu. Acum vin si eu cu o intrebare:Ce ne facem cu limbile straine intr-o famile de genul nostru? Sotzul e jumate italian jumate spaniol nascut si crescut aici in Germania. El vorbeste perfect ca si limba materna spaniola si germana. Tatal lui l-a invatat limba italiana incepind de pe la 4-5 ani. Acum pe linga spaniola si germana el vorbeste fluent italiana, enlgeza franceza. Buuun. Acum care e problema, insista sa-i oferim baietelului nostru Aldo de 6 luni jumate, posibilitatea invatarii a 3 limbi materne!!! Mai exact eu sa-i vorbesc romaneste, el spaniola si pt ca toti prietenii nostri sunt nemti, el de pe acum venind foarte mult in contact cu persoane care ii vorbesc germana va invata fluent si germana.Eu sunt cam ingrozita, oare nu e cam mult? Macar am ajuns de deplin acord cu sotzul meu ca sa-i insuflam copilului ca Germania e tara lui, aici e casa lui, germana va fi limba nr 1 iar restul asa ca limbile noastre "secrete". Acum sa nu mai vin si cu completarea ca noi vb in casa engelza amestecata cu germana, sper ca in scurt timp sa renuntam la engleza sa nu-l zapacim complet. sau poate ar fi mai bine daca as persevera un pic eu cu spaniola(ca inteleg cam tot, dar nu vorbesc chiar bine) ca sa vorbim asta in casa. Sotzul tot timpul i-a reprosat tatalui ca daca ar fi vorbit italiana cu el de mic, ar fi invatat-o si pe aia la fel de bine ca o limba materna, ei bine si acum vrea sa incerece nebunia asta cu 3 limbi straine cu copilul lui. Si sotzul merge atit de departe incit vrea sa-l dam la gradinita daneza, ca e la o strada de noi si e renumita ca fiind buna. Dar acolo se va vorbi germana si se va invata daneza. Eu macar la ultima idee ma opun categoric. Dar inscrierile la orice gradinita trebuiesc facute cam din timp aici.Asa ca sincer, sunt un caz disperat! Ce va fi in capul acestui copilas!? Facem bine asa?Si mai ales la ce trebuie sa ma astept? Stiu ca acei copii care invata 2 limbi straine de mici, isi dau drumul la vorbire mai tirzior decit ceilalti. dar ce sa intimpla cu cei care vorbesc 3 limbi?? Cit de tirziu sa ma astept ca va vorbi? Ce as putea sa fac sa-i fie mai simplu?Multumesc de timpul acordat
Vikinga& bb Aldo http://community.webshots.com/user/vikinga109
l_carmen2003 spune:
Dana, Alex are 77 de cm! e lungut, de asta pare slabut. Adica nu slabut dar nu gras (De altfel se vede si in poze).
La cat e de lung si activ... Si nu e gras, gandeste-te ca merge singurel deja, incetisor dar face pasi singurel.
Am incercat sa ii facem baie in camera si nu a mers. A plans cand l-am fortat sa se aseze in cadita sa il clatim. Maine vom incerca numai cu dusul. Chestia e ca ii place sa se spele pe fata si manute si e tare incantat cand ii spal piciorusele in chiuveta...(L-am dus la nisip sambata si a fost incantat sa scape firisoarele de nisip)
Nu stiu ce sa zic.
Numai bine,
Carmen
http://community.webshots.com/user/la_carmen
Tanaion spune:
Carmen,
Ma alatur celorlaltor mamici pentru a-ti multumi pentru raspunsurile tale.
Eu ma confrunt cu urmatoarea problema. Baietelul meu in varsta de 2 ani si 4 luni este foarte posesiv, in sensul ca nu da celorlaltor copii jucariile lui si, mai mult, le ia pe ale altora si nu mai vrea sa le dea inapoi. Oricat incerc sa-i distrag atentia, nu renunta iar daca i le iau din manuta incepe sa planga si devine foarte agitat.
M-ai ajuta foarte mult daca mi-ai da o idee de cum as putea sa-l dezvat. Mentionez ca e singurul nostru copil, dar am incercat sa-l obisnuim si cu alti copii si cu alte persoane.
Multumesc mult,
Tana
Tana
karmen spune:
Vikinga,
sunt 2 variante: ori incerci varianta sotului tau (cu 3 limbi)dar nu mai multe si te astepti ca baiatul tau sa vorbeasca tarziu pe la 4-5 ani ca sa te intelegi cat de cat cu el (parerea mea e aceasta cale e mai dura) dar nu fara succes, depide de capacitatea copilului de a achizitiona repede informatii, de inteligenta, etc. Acum nu-mi vine in minte vreun studiu efectuat pe copii bi, tri-lingvi. Dar ma documentez, ca oricum vreau sa scriu despre aceasta problema si in cartea care va apare curand.
Ori il inveti o limba principala (de preferat cea care o stiti si voi si cea care se vorbeste in societate) adica germana. Sa vorbiti in casa germana dar si romana din cand in cand. Oricum copilul are nevoie de stabilitate, nu poti sa-l bulversezi cu tot felul de cuvinte in alte limbi, ca e greu pentru el. Sa ramana o limba de referinta, in care ii definesti lucrurile si situatiile, utilizate mai frecvent pana la 1 an jumatate sa zicem, si apoi dupa ce cunoaste sensul anumitor cuvinte, situatii comune sa le definesti si in alta limba. Adica sa te feresti sa-i definesti pentru prima data folosind alta limba decat cea stabilita de la inceput. Sper ca am fost explicita.E bine ca ai pus aceasta problema, luati o decizie in familie si stabiliti ce limbi vorbiti in casa mai ales cu copilul. Parerea mea ca e mai sigura si mai "cu blandete" varianta 2. Dar decizia e a voastra. Succes!
Carmen
karmen spune:
Tanaion,
Cred ca e cazul sa stabilesti niste reguli clare cu copilul tau. Adica: daca vrea in parc sa se joace cu ceilalti copii, trebuie sa dea si el jucariile daca vrea sa primeasca si el jucarii de la alti copii. E o regula de fair-play, care daca va invata sa o respecte va fi castigat si mai tarziu.
Uite cum faci:
- ii spui regula, ii explici de ce
- daca o respecta il recompensezi pozitiv (sa nu uiti, e important) il lauzi, ii promiti ceva, etc.
- daca n-o respecta trebuie sa fii consecventa in aplicarea consecintelor negative (il scoti din parc, nu-l mai lasi la tv o perioada, nu-i dai jucaria X, etc) Sigur ca va protesta, dar numai la inceput. Daca va vedea ca esti hotarata, ferma dar nu dura (adica iti mentii calmul, ii vorbesti frumos,etc)se va schimba si va deveni cooperant. Si aceasta tactica o aplici si in alte situatii serioase care pun probleme. Ii lasam sa faca ce vor ei dar pana la un punct. Limitele le stabilim noi, nu copiii.
Carmen
palmyrah2002 spune:
Draga Karmen,
Vroiam doar sa te anunt "cu mindrie patriotica"
ca in sfirsit dupa 4 luni Mihnea S-A PLICTISIT de oprit centrala!
YESS!YESS!
Acu si-a intreptat atentia spre candela pe care o stinge in fiecare dimineata.Ma rog,e mai putin periculos decit butonatul centralei!
Despre alte indeletniciri,mai pe larg,cu intrebari bineinteles,de saptamina viitoare!
Pupici!
Cristina si Mihnea
ic spune:
Sunt mamica unei fetite de 2 ani ,Ioana ,sunt trista si am nevoie de ajutorul vostru dragi mamici si specialisti!!!
Sa va povestesc:
Am stat cu Ioana acasa pana a implinit 1 an ,totul a fost normal ,copilul s-a dezvoltat normal ,am alaptat-o pana la 1 an si o luna..
Dupa ce eu am reinceput serviciul ea a ramas acasa cu mama mea (8-16,17).Totul bine si frumos .Problema de acum incepe .
Mama ii face toate poftele tot ce doreste ,nu ,nu ma intelegeti , absolut tot..!!!!!! Daca ea vrea ca mama sa stea in cap ,mama sta.
De vreo luna de zile cand noi (eu si sotul meu ) ajungem acasa Ioana plange dupa mama in continuu,nu reusim sa o potolim Nu stim ce sa-i mai facem!
Mentionez ca Ioana este o fetita sociabila ,la 2 ani vorbeste absolut tot ,cum poate ea,face pipilica la olita ,de o saptamana numai face nici noapte in pat,in concluzie nu am ce sa-i reprosez decat acest lucru .
Toate acestea s-au relizat cu multe discutii cu mama care nu vrea sa "oblige copilul la nimic "
Ne-am hotarat sa o ducem la gradinita din toamna ,insa ne e teama ca pana in septembrie o sa cedam nervos.Se trezeste noaptea si plange dupa mama.Ce sa ma fac simt ca nu mai am putere!
ma simt groaznic nu credeam ca as putea trai vreodata asemenea sentimente .Sa nu reusesc sa-mi linistesc copilul?!Este groaznic!
Mamici care ati trecut prin asa ceva sau care aveti vreo idee de cum as putea rezolva acesta problema ajutati-ma,va rog !!!!!!
Irina
karmen spune:
Ic,
copilul nu are nici o vina. Fetita ta traieste o situatie ideala pentru ea. Iata de ce: e la varsta cand refuza orice, face lucruri interzise, etc. Neavand parte de interdictii din partea bunicii, traieste intr-o "lume perfecta". De aceea nu se mai satura de prezenta ei. Numai ca desi copilul e multumit ca i se fac toate voile va avea de pierdut mai tarziu. Capacitatea lui de decizie este redusa si este instabila in a face o alegere. Are nevoie de un adult care s-o ghideze pe un drum drept, nu pe oriunde vrea ea. Astfel va invata sa ia decizii pe cont propriu dupa un model, prin lupta cu adultul de fapt copilul se cunoaste pe sine si isi formeaza propria individualitate. Daca vrei sa creasca independenta si sa se dezvolte armonios psihic, trebuie ca atitudinea bunicii sa se schimbe. Nu uita ca acusi merge la gradinita si acolo v-a intampina probleme, unde sunt o multime de interdictii, un program de urmat, trebuie sa aiba un comportament civilizat si decent.
Cu drag.
Carmen