cum este sa locuiti cu socrii?

Buna!
Nu stiu cate dintre voi locuiesc cu socrii,insa as vrea sa stiu un punct de vedere al celor care locuiesc cu socrii din diverse motive. Cum este viata voastra? Stiu ca nu sunt situatii identice insa o baza comuna de idei este in mod cert.Unde este avantajul si unde este dezavantajul? Sotul vostru cum se comporta fata de voi cand e cu parintii? Vi se respecta deciziile de cuplu? Ce ziceti?
Va pup!

orzu irina spune:

Am locuit cu soacra 1 luna inainte de a naste si 2 luni dupa ce am nascut. Nu am ce sa-i reprosez . Am plecat de la ea din cauza cumnatei :)) Acum eu stau la mama pana ce ne mutam la noi.

chatonel spune:

eu am locuit cu socrii cam o juma de an, dar eram fiecare la casa lui. Aveam in comun doar masa de seara si era indeajuns. Nu mi-a placut prea tare obligatia de a fi mereu la ei seara, sa mincam impreuna, dimineata mai treceau sa ne spuna una, alta si ... hm... eu sint mai salbatica de fel, nu-mi place sa fiu deranjata pt orice mizilic.
In week-end nu ii vedeam pt ca noi lucram, macar asa respiram putin :)
Cred ca m-am dezobisnuit sa stau "claie peste gramada", de-asta ma tot strimb, pt ca nu era rau :)




Toulouse, la ville rose

Androix spune:

Buna! Eu nu mai locuiesc cu socrii, de multisor, defapt pe vremea cand am stat la ei vreo noua luni nici nu eram casatoriti. Nu a fost nici bine nici rau. Mai bine zis mai mult rau decat bine. Ca sa ma intelegi: avantajul era ca nu aveam grija gatitului, spalatului sau curateniei prin casa, pentru simplul fapt ca desi mergea la serviciu ca si mine de toate astea se ocupa soacra mea. Daca incercam sa fac ceva atata ma cicalea ca sa stau linistita (de parca eram insarcinata cu septupleti ) incat mi se acrea si am sfarsit prin a nu mai face nimic (cicaleala asta intra la capitolul dezavantaje). Nu era rau nici pentru ca locuind in aceeasi casa nu mai era necesar sa sacrificam weekend-ul pentru a merge in vizita astfel ca sfarsitul de saptamana ni-l petreceam mai frumos decat acum. (Sau poate nu e numai asta, poate acum responsabilitatile sunt mai mari, serviciul mai solicitant si poate din cauza asta acum in weekend suntem nevoiti sa rezolvam treburi domestice si sa ne distram mai putin... ) In rest numai dezavantaje: daca vroiam sa fac ceva de mancare pentru placerea mea sau pentru ca aveam eu vreo pofta asa cum am zis ma cicalea pana nu mai aveam nici un chef sa fac ceva. Nu puteam sa fac ce vroiam eu pentru ca nu eram singuri; poate in toiul verii vroiam sa stau in pantaloni scurti in casa, ceea ce nu imi permiteam de fata cu socrul meu; o data ne-am ciocnit la singura baie existenta , experienta deosebit de neplacuta si pot spune chiar traumatizanta. Nu puteam sa ma cert in voie cu partenerul meu, ca de nu vroiam sa fim auziti ca sa nu se supere si mamica...si lista poate continua. Cam atat imi vine acum in minte.
In ce priveste atitudinea lui fata de mine in prezenta lor pot spune ca atata vreme cat am locuit acolo in orice problema oricat de neinsemnata mie nu mi-a luat partea niciodata. Si asta numai si numai pentru ca nu putea sa o contrazica pe maica-sa, chiar daca uneori stia ca nu are dreptate si in particular imi dadea mie dreptate. Din cauza asta am avut multe certuri atunci dar pot sa spun ca niciodata nu am "invins" (nu reusesc sa gasesc alt cuvant pentru ca nu era chiar o lupta pana la urma ) Dar din pacate atitudinea lui era influentata de parinti chiar daca involuntar.
Dar nu a durat mult si am avut norocul sa ne putem muta singuri... Atunci pot sa spun ca s-a dus o lupta... Acum cand imi amintesc rad dar atunci n-a fost chiar roz... "Rapirea din Berceni"...


Andreea

danamunti spune:

Nici nu mai stiu de cite ori am locuit cu ei.Eu una nu m-am simtit niciodata in largul meu acolo.Tot timpul m-am simtit urmarita si tot ce ziceam era rau.Intotdeauna a fost geloasa(este) si tot timpul este nemultumita.

peca spune:

eu nu am locuit nicodata cu socrul si nici nu imi dorescl, la fel de bine cum nu mi-as dori sa stau nici cu ai mei...doar noi 2 e mai bine!!!!
or fi avantaje(gatit, curatenie, spalat, stat cu copilul....), dar dezavantajele de atunci si care apar dupa mutat...mai bine lipsa.

si cand nu stai cu ei sunt probleme , dar apoi sa mai stai cu ei!

bineninteles ca nu trebuie bagati toti in aceeasi oala, sunt si soacre si socri buni, dar au precis si astia propriile lor principii si gusturi!

bidiloi spune:

Nici eu nu am locuit cu socrii , ma gindesc ca nu este usor, asa cum a spus si Peca, nu pot fi bagati in aceeasi oala!Eu cind nu-mi convine ceva, incerc sa ma pun in situatia respectivei persoane. Si ma vad pusa in sit. in care ar trebui sa stam cu totii claie peste gramada:adica eu ,sotul, copila mea si "viitorul"partener.Ia incercati si spuneti-mi ce ziceti? Din aceasta cauza eu nu pot sa zic nimic ptr. ca acum gindesc altfel, dar peste 20- 30 ani? bine ca nu sint mama de baietel ca as fi ca as fi fost o soacra "rea"si sa nu rideti prea tare de mine , dar pur si simplu, asa vad eu lucrurile!

angel_jp spune:

In trecut ,am locuit cu soacra ,profesoara de franceza ,si ulterior invatatoare,ma corecta tot timpulmai greseam si eu ca mi-s tinerica!dar ma intelegeam cu ea cand jucam remy..era fanatica dupa acest jos,marturisesc ca de la dansa (dumnezeu sa o ierte ) am invatat acest joc...mi-e dor de ea,sincer a fost soacra bunicica..Am stat impreuna timp de un an ,dar nu am uitat-o!

Cricor spune:

Cum e sa stai cu socrii?
Greu. Noi am stat 2 ani cu ei si desi nu m-am certat niciodata cu ei, nicodata nu m-am simtit ca acasa. Discutii au mai fost, dar am incercat cat am putut sa nu creez situatii tensionate si culmea e ca se certa soacra cu sotul meu si peste cateva luni aflam cu uimire ca fusese vina mea...

Cred ca iti trebuie un pic de perspectiva si binenteles diplomatie in relatiile cu socrii. Daca mama mi-a fi spus ce-mi zicea soacra, nici n-as fi tresarit, dar spus de soacra capata brusc amploare in mintea mea.

Nu este femeie rea, dar pur si simplu nu ne-am lipit una de cealalta. Asa ca, atunci cand am plecat de acolo ne-am bucurat amandoua.

Corina

acina spune:

Noi am stat la ai mei vreo 2 luni , inainte sa ne mutam la noi .
Sincer nu cred ca as fi rezistat cu socrii atata vreme.

Anca

Andreutza spune:

Foarte greu! Noi stam de aproape 4 ani si e foarte greu. De ce? Pentru ca se baga tot timpul peste noi, imi sfatuieste sotul "de bine"(pentru ea desigur), ne asmute unul impotriva celuilalt(si uneori nici nu-ti dai seama), imi umbla prin lucruri. Mai vreti? Cred ca si atat este foarte de ajuns. Daca am sta singuri, ne-am intelege extraordinar, ca nu degeaba suntem impreuna de 13 ani. Nu mai spun nimic mai mult pentru ca ma intarat singura si-mi fac rau. Asa, mai uit...
Cu drag,