Cum sa traiesti dupa pierderea unui copil?
Raspunsuri - Pagina 2
Elenalove27 spune:
Stiu ce durere este in sufletul unei mama atunci cind isi vede copilul la 1 secunda de moarte,,,stiu cum este sa ai putere sa sa strigi la luna si la stele durerile care te invalmasesc in suflet si in tot corpul atunci cind te uiti la copilas cu lacrimi in ochi...stiu toate acestea si spun ca sunt niste dureri cumplite dureri ce nu doresc la nimeni niciodata ...ceea ce nu stiu este ca nu stiu cum este sa iti pierzi copilul ...dar sigur este o durere mult mai mare
Noi va urma multa sanatate si fericire si Doamne ajuta !
Elena 
Alvaro 
Alvaro-Daniel http://community.webshots.com/user/elenalove27
delphin spune:
Cred ca este ingrozitor si nu doresc nici celor mai mari dusmani ai mei sa treaca prin asa ceva. Pt. copilul meu mi-a fost teama in ziua cand l-am nascut si ma invinuiam pe mine, nu vreau sa ma gandesc ce ar fi putut sase intample daca nu mergeam in acea zii la doctor pt. un simplu control. D-zeu a vrut sa fie asa, sa merg sa vad!
E un copil minunat si l-am dorit enorm, nu pot sa ma imaginez fara el.Uneori ma intreb cum am trait cand nu era el, parca nu-mi mai amintesc, parca viata mea a inceput in clipa cand l-am vazut pe tatal lui cu el in brate. Eu si sotul meu ne intrebem cum am putut face o astfel de minune, iar eu cu greu realizez ca l-am purtat 9 luni in pantece.
chatonel spune:
dusmani? Ce-s aia???
Toulouse, la ville rose
alinamoro spune:
Cred ca ti se pare ca viata nu mai are sens pentru tine dupa moartea copilului.Saptamana trecuta a murit fetita unei cunostinte de-a noastre,nu foarte apropiate.Avea 16 ani si a avut leucemie.A descoperit in noiembrie 2003 si de-atunci a stat in spital la Timisoara pana a murit.A fost groaznic pentru parinti,singura lor mangaiere e fetita de 5 ani care le-a mai ramas.E CUMPLIT,CRED CA MI-AS PIERDE MINTILE.
alina
Alyssa spune:
Doamne, nu asi vrea sa aflu vreodata durerea unei mame careia i-a murit copilul! Cred ca nu exista durere mai mare in viata, mi-e groaza si sa ma gindesc numai...
Ii multumesc lui Dumnezeu mereu pentru fetele mele, pentru sanatatea lor si ma rog sa ne tina asa si in viitor.
De cind am citit "scrisoarea catre ingerul meu" in subiectul "pericol de lacrimi" am devenit o mama mai buna si mai intelegatoare si ma gindesc in permanenta ca timpul acesta impreuna cu persoanele dragi nu este nelimitat si ca nu trebuie sa ne pierdem vremea cu suparari si greutati care nu isi au sensul...
Eu una cred ca asi innebuni de durere!
Bobita spune:
Soacra mea a pierdut primul copil, primul nascut cind acesta avea 2,5 ani, si mai avea un baietel de 1 an. In ziua cind a murit, ea era programata la chiuretaj, va dati seama ca nu a mai fost, asa fratiorul si-a "salvat" sora nenascuta atunci.
I-a fost foarte greu, apoi a visat-o pe Maicuta Domnului care ii spunea ca nu-i vor trai copiii, si pe toti cei 4 copiii pe care ii are acu i-a "vindut" bunicii ei.
Sa fim fericite
http://community.webshots.com/user/valentina611969
camiT spune:
Draga Oana, nici o clipa nu m-am gandit la cearta caci crede-ma sunt adepta blandetii si discutiilor linistite. Ii respect pe oameni si mai ales va respect pe voi dragii mei prieteni. Ceea ce am vrut sa subliniez este faptul ca stiu ca D-zeu ne iubeste si daca El ingaduie sa ni se intample asemenea tragedii inseamna ca El are un scop cu privire la noi. Nu am afirmat ca suntem sfinti, sau ca eu ma consider o sfanta. Nici vorba de asa ceva. Suntem oameni, sunt om si nu nu sunt deasupra nimanui.
Unei asemenea pierderi stiu ca asi suferi enorm si sper din suflet ca mi-asi putea trai viata in continuare cu bucurie si pace in suflet dar cred ca inlauntrul meu vor fi tot felul de intrebari, la adresa Domnului nostru. Nu sunt un om puternic dar cunosc un adevar si anume acela ca D-zeu ne mangaie in asemenea momente si El ne va da puterea ca sa mergem mai departe atata timp cat vom continua sa stam alaturi de El.
Nu sunt in masura sa inteleg si cu atat mai mult nu sunt in masura sa explic de ce li se intampla asa ceva copilasilor. D-zeu este singurul care cunoaste adevarul, El stie de ce face ceea ce face.
Doresc din suflet tuturor celor ce si-au pierdut copilasii sa fie puternici si fiecare sa-si continue calatoria pe acest pamant cu speranta in suflet ca la un moment dat isi vor vedea din nou copilasii mult iubiti.
de la
Cami si bebeul David
oana cretu spune:
Bobita, m-a miscat tare povestea soacrei tale...Ce inseamna credinta...
Alyssa, si eu am citit acea scrisoare, si nu numai ca am varsat lacrimi de crocodil, dar, ca si tine, am inceput sa vad altfel viata, sa fiu mai buna, chiar daca nu am copii...De fapt, mai multe subiecte de aici m-au facut sa devin mai buna...
CatiT, ce mare dreptate ai cand spui ca, daca se intampla asa ceva, e bine sa nu uitam ca D-zeu ne este alaturi, si, intr-adevar, numai cu credinta in el, cred ca putem sa trecem peste asta si sa nu facem un gest necugetat...Dar eu chiar nu stiu daca as face acest gest sau m-as gandi ca bunul D-zeu este langa mine si ma ajuta sa trec peste durere...E greu sa te pui in pielea unui parinte in asemenea situatie...Merci, camiT!
Elena, te inteleg ca stii ce inseamna sa fii la un pas de a-ti pierde copilasul, iti stiu povestea, si ti-am fost alaturi...Dar inima lui bate acum, si trebuie sa incerci sa uiti prin ce ai trecut atunci cand trebuia sa fii fericita ca a venit pe lume...Te imbratisez atat pe tine, cat si pe Alvaro!
oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."
camiT spune:
Draga Oana, mersi mult pentru intelegere. M-am speriat tare caci pentru o secunda am crezut ca te-am ranit cumva. Imi pare rau daca te-am intristat
.
Acum vad ca totul este ok si mi-am revenit caci sincer tare m-am intristat.
Iti doresc multa fericire si mai ales sa ramai tot timpul alaturi de Domnul si sa aduci incurajari prin vorbele tale acelor pariniti care sufera mult.
Cami si bebeul David
dodo spune:
Nu ai ce face...Iti stergi lacrimile si mergi inainte..Unde?? Unde te duce destinul..Te uiti in jurul tau si vezi un zimbet blond: "are you OK, mami?" Da, mami...Te uiti ca are nevoie de tine, ca el ce vina are...Pt. el, zimbesti, desi inima ta sufera neincetat pt. sufletelul pierdut, ce nu poate fi inlocuit sau uitat...