Povesti cu doctori ce si-au gresit meseria....

Dragii mei,

ma ingrozesc de multe ori povestile voastre despre experientele neplacute pe care le aveti cu medicii din Romania (si nu numai ...). Si nu ma refer la cei ce, mai mult sau mai putin cu stiinta sau nestiinta fac greseli profesionale, ma refer acum mai ales la cei ce AU UITAT SA FIE OAMENI si nu mai stiu ce inseamna macar un cuvant bun atunci cand iti este greu.... Greselile facute cu nestiinta pot duce la catastrofe si sunt si ele tragice, dar...sa va spun ce ne spunea odata un profesor de medicina interna de aici, pe vremea cand eram studenta: "Fiecare medic are un mic cimitir al sau, personal, cu oamenii care in cursul carierei lui au murit din cauza lui, iar cei nu recunosc asta, sunt ori mincinosi ori orbi...". Pe atunci eram studenta si nu l-am crezut, mai tarziu am inteles cat de multa dreptate avea...Cu sau fara voia noastra gresim cateodata, exista simptome carora nu le dam importanta si ne "orbesc" cateodata lucurile marunte... asa cum nici un cofetar nu stie de la inceput sa faca un tort perfect cu trei etaje, asa si noi invatam, din pacate, uneori , din greselile noastre....Numai ca greselile noastre pot fi fatale...din aceasta cauza aici, si in multe alte tari mai avansate, fiecare medic are o asigurare personala profesionala, pentru ca in cazul cand din nestiinta (dar nu cu BUNA STIINTA) a facut o greseala, si pacientul are urmari grave sau de lunga durata de pe urma acestei greseli, acea asigurare sa preia costurile pentru omul ce a avut de suferit. Un medic care face o greseala grava, sau cu buna stiinta, este altfel sanctionat si poate plati rau, pana la suspendarea permisiunii de a practica, sau daca se intampla lucuri si mai grave, poate ajunge si la inchisoare.
Norocul meu personal a fost ca, pana acum, m-a ferit Bunul Dumnezeu de greseli prea grave, probabil ca Ingerasul meu e tare harnic si isi face datoria bine, dar...greseli mai mici am facut si eu cu duiumul...Drumul meu m-a dus spre anestezie, terapie intensiva si medicina urgentelor si, desi e greu si dur, nu imi pare rau ca am ales sa merg pe el. Ceeace stiu eu insa ca este uneori mai important decat orice aparat sofisticat sau medicament din lume este CAT DE MULT poate ajuta o vorba buna, o stangere de mana, un minut in plus daruit unui om in necaz...

Dupa aceasta introducere cam lunga ajung acum si la rugamintea mea: as vrea sa ne scriem aici, "protejati" daca voim de o anumita doza de anonimitate, deci sa ne povestim aici (cu sau fara multe amanunte sau nume), experientele noastre personale cu medicii din Romania sau din alte colturi ale lumii, care AU UITAT SA FIE OAMENI....Sau povesti cu medici de pe urma carora ati avut de suferit... De ce? Poate vorbind despre aceste cazuri, facandu-le macar aici, intre noi, un pic cunoscute, vom contribui si noi O PICATURA macar la schimbarea unor mentalitati tare urate si vom reusi, macar o un pic, sa MISCAM ceva in sufletele celor raspunzatori de sanatatea noastra si a copiilor nostri...

Cu drag, Mirunda



"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".

Margot spune:

Ai scris asa de frumos ca mi-au dat lacrimile.Se vede ca esti OM inainte de a fi medic.
Omul este supus greselilor si oricine poate gresi indiferent de profesia pe care o avem, important este tocmai ce ai spus si tu:o vorba buna , un minut in plus..... sa nu te crezi ATOTSTIUTOR, omul cat traieste invata.
Eu am ramas cu un mare OF.Tatal meu a murit in spital.
Era bolnav de cardiopatie ischemica.S-a internat in spital.Maica-mea a stat de vorba cu medicul si a asigurat-o ca-l va pune pe picioare.I-a dat o gramada de bani.A spus ca-i va face un tratament de 10 zile cu 10 perfuzii,intr-a 6 perfuzie a murit.
Cand a vazut medicul ca a murit, i-a spus maica-mii sa-l ia repede acasa, sa nu-i mai faca autopsie, sa se inchida repede cazul.Nu avea decat 55 de ani si era singurul care aducea bani in casa.Pentru mine a fost un soc puternic, eram in sesiunea de vara, a doua zi aveam examen.A venit un unchi de-al sa ma ia acasa.
Probabil acele perfuzii au fost prea tari pentru inima lui slabita....
Probabil doctorul a incurajat-o pe maica-mea ca il va pune pe picioare, desi stia ca risca, ca asa e bine sa fi optimist....
Poate a gresit pur si simplu....
Ceea ce nu-i iert este faptul a luat o gramada de bani inainte de a-l pune pe picioare si a lasat 2 copii orfani(eu studenta in anul 3, fratele meu de 16 ani) si o sotie fara nici un venit.
Numai D-zeu stie cum ne-am descurcat, au trecut 11 ani de atunci.
Numai bine,
Margot

casandra spune:

Unchiul meu s-a dus la spital pentru operatie de apendicita si a murit de septicimie, obtinuta in urma operatiei.

georgianab spune:

Si tatal meu a murit din nepriceperea unor medici.
A facut un banal preinfarct si a fost internat. Cat a stat in spital a facut o aprindere la plamani si l-au mutat la un spital TBC. Iar acolo a facut o infectie la rinichi. Si iar l-au adus la primul spital. De unde nu i-au dat drumul decat cu forta si cand era prea tarziu. L-am dus la Iasi si acolo profesorul a spus ca putea fi salvat daca era adus mai devreme.
Nici eu nu pot sa iert si sa uit pestele cat masa de lung si banii si multe altele pe care mama le-a dat doctoritei. Degeaba.
Tata avea 44 de ani.

Andreutza spune:

Socrul meu a murit la 50 de ani in urma unei operatii pe cord pentru schimbarea valvelor. O sa spuneti ca a fost ceva dificil si riscant! Ei, bine operatia a fost reusita dar, a murit dupa 3 luni de chinuri din cauza unui virus luat din sala de operatie, la plamani si din cauza greselilor repetate ale anestezistilor.
Sanatate multa la toata lumea! Cu drag,

Elenalove27 spune:

Eu vreau sa vorbesc despre o greseala care sa petrecut pe parcusrul sarcinei mele la care am trecut cu bine acum dupa toate cele stiute si de voi.
Deci , eu am pierdut o sarcina la 5 luni acum 6 ani , acum era la a doua saracina la care era trecuta pe lista cu sarcina cu probleme de cind am ramas gravida si am mers la doctora sa imi comfirme ca sunt gravida in 6 saptamini iar Dr. a spus -"You are in 6 weeks but ...-No i am sorry this baby is not going to live !" si atita tot... ..am plecat de acolo plingind cu lacrimi de crocodil..si am zis sa mai incerc la altcineva..am mers la altul si a spus ca sunt i 6 sapt si ca am o sarcina normala,,,eu explicindui ca am pierdut o sarcina la 5 luni ,,,deci timpul a trecut si el a ramas OB...la 6 luni am cerut eu o ecografie la bebe si asta rugindul ca el a spus ca nu este nevoie...nu sa vazut nimic decit un bebe cuminte in burtica care creste vioi acolo ...la 7 luni iar am cerut o eco si tot implorandul pe doctor sa imi dea trimiterea sa fac eco...si uite asa am ajuns cu sarcina la sfirsit si el sa oferit sa imi faca "indus" mai devreme cu 1 sapt ca bebe a crescut mult si este timpul sa vina pe lume...si uite ca bebe a venit pe lume pe 10 decembrie foarte bolnav de inima , si nenea doftorul a spus ca in 30 de ani de experiente el nu a intilnit un asa caz...am aflat si de la spitalul la care am nascut ca bebelul meu a fost singurul caz in 30 de ani....si doctorul ne-a cerut scuze si el a fost cel care sa intersat de Alvarica dupa operatie ....acum totul este bine doar ca o ecografie la o femeie gravida cu riscuri este foarte importanta ...
Greseala este consumata ...iar Dr a prins o alta experienta ...ceea ce acum le trimite pe toate pacientele laeco de cite ori este nevoie Multa sanatate !

Elena Alvaro Alvaro-Daniel http://community.webshots.com/user/elenalove27

liliana csaki spune:

Sa va povestesc si eu ceva ce mi s-a-ntamplat chiar ieri, trebuia sa merg sa-l operez de polipi pe David, baietelul meu de 5 luni si jumatate.
Asadar, stabilisem cu dr. sa ma duc la 7,30 la spital, sa-i faca din nou testul de coagulare ca-i iesise cam mare timpul.Ajung la 7,45, nebunie mare la intrarea in sectie, dr. ma vede imediat, cheama asistenta sa ma duca intr-un salon si sa-mi faca hartiile. Intru, astept, era o caldura infioratoare inauntru, dezbrac copilul in body, in salon mai erau 3 fetite ce urmau sa fie operate si un baietel care tocmai fusese adus din sala. Bun, prima mamica e chemata sa vorbeasca cu anestezistul apoi pe rand celelalte doua care dupa ce se-ntorc spun ca anestezistul e beat, prima ca e doar batran.Deja incep sa-mi pun probleme, vine o alta asistenta sa-mi faca fisa de internare, ii bag ceva in buzunar, apoi imi cere sa mergem impreuna la laborator sa-i faca timpul de coagulare. Era f. draguta asa ca indraznesc s-o-ntreb daca e ok. anestezistul. Ati auzit deja povesti? e raspunsul, confirm si incearca sa ma linisteasca spunandu-mi ca n-am de ce sa-mi fac probleme daca sunt la d-nul dr.(cel care-l opera) si ca-n plus are o asistenta(anestezistul) care-si cunoaste foarte bine treaba. In fine, ii face testul, e bine, ne-ntoarcem sus in salon si ma cheama pe mine la anestezist. Ma duc cu copilul in brate, asistenta sefa care ma introdusese in incapere ma invita sa iau loc si ceea ce urma trebuia sa fie un dialog.Trebuie sa va spun ca era atat de beat incat cu greu articula cuvintele, incerca sa ma-ntrebe ceva si probabil uita, asistenta mai intra dar nu putea ramane, a-ncercat sa scrie ceva pe foaia de inernare dar fara succes, intre timp pentru ca usa era deschisa il vad pe hol pe dr care urma sa-l opereze(de fapt ii vad doar ochii pentru ca avea pe cap o cagula, iesise din sala), alti doctori se mai uita inauntru, mie mi se invartea deja totul imprejur, tremuram ca varga cu copilul in brate, nici nu mai stiu daca de nervi sau de frica, reuseste sa ma-ntrebe totusi ce lucrez de parca avea vreo relevanta si ce vreau sa-i fac copilului???!!!??.Ies si ma dau nas in nas cu asistenta, tremuram si-ncepusem sa plang, ii spun doar ca eu nu-mi dau copilul pe mana betivului astuia, ea-mi spune sa nu-mi fac nici o grija si merg mai departe la salon.Nici nu intru bine si imediat apare medicul, asistenta si-nca vreo doi (dr. probabil) si-mi explica foarte calm si frumos ca ei sunt o echipa si ca n-am de ce sa ma tem, eu cred ca aveam in continuare o privire da caine haituit, asa ca dr. se uita in ochii mei si-mi spune ca-mi garanteaza el ca totul o sa fie bine si ma roaga sa am incredere in el. Ies toti, aud cand asistenta cere cuiva(n-am vazut cui) sa pregateasca anestezia pentru un bebelus de 6 kg, un tatic din salon tot incerca sa ma faca sa ma asez, apare si sotul meu si-i povestesc, il apuca si pe el panica si vrea sa se duca sa vorbeasca cu dr., intre timp o alta asistenta vine si-l ia pe David, din nou asigurari si dupa vreo 15 minute apare din nou asistenta sefa sa-mi spuna ca totul e in ordine si ca imediat vine si dl. dr., o alta vine triumfatoare cu vegetatiile(polipii) pe un pansament si-n urma ei dr. care zice ca imediat ne va aduce copilul, totul e bine, polipii aceia erau uriasi pentru nasucul lui asa ca bine ca l-a operat. In sfarsit apare si asistenta cu copilul, il iau in brate, deschisese deja ochii dar a inceput sa planga, isi revenea dupa anestezie.Intr-un final adoarme.Apare din nou asistenta care ma imbratiseaza si-mi spune "vedeti ca totul a fost bine!". Dr. a terminat si el ultima interventie, vine de vreo cateva ori sa vada ce face David, ne da toate instructiunile, ne spune ca pot sa-l sun pe mobil oricand daca e vreo problema si in sfarsit plecam. toti au fost extraordinari, atenti cu copiii, cu parintii(evident ca si parintii sun atenti la randul lor) dar nu pot inca sa inteleg cum un astfel de personaj e inca acolo, beat crita la prima ora, sta doar sa primeasca plicurile cu bani, altii ii fac treaba dar nu mi se pare in ordine si nimeni, colegi sau pacienti nu se revolta. Celelalte doua mamici cu care vorbisem desi aveau lacrimi in ochi n-au zis si n-au facut nimic si la fel ca ele toate celelalte, acceptau totul asa ca pe ceva inevitabil si nimeni nu le dadea nici o explicatie, adevarat ca toti copilasii au fost bine dar oare ar trebui sa se-ntample cava rau ca cineva sa ia atitudine? Acasa copilul s-a linistit, a mai marait el dupa masa, a mancat dar nu foarte bine, se pare ca-l doare gatutul inca, acum doarme dar s-a mai trezit de cateva ori. De maine totul va reintra in normal. Doar eu am mai imbatranit cu 10 ani.

http://community.webshots.com/user/lilianacsaki

petra spune:

Tatal meu care a fost sanatos tun toata viata lui, prima data cand a mers la medic i-a fost fatal. A murit din cauza unei dobitoace de stomatoloaga care i-a scos o masea cu puroi fara sa o trateze sau sa-i de atratement dupa aia, si apoi din cauza idioteniei unei doctorite care l-a tinut pur si simplu in spital degeaba pentru simplul fapt ca nu stie ce are!!! Mama mea a facut scandal in spital si asa l-au trimis mai departe, dar a fost prea tarziu, mult prea tarziu.....

Si cand ma gandesc ca aceste specimene de medici mai profeseaza si azi, ma apuca frica si jalea.Nu pot zice indignarea din sufletul meu, pentru ca tristetea este prea mare ca sa o pot zice aici!

Mirunda spune:

Liliana, mi s-a facut rau citind povestea ta! Mai ales ca este de actualitate, si se potriveste, din pacate, cu multe altele ce apar aici pe Forum...probabil ca ceilalti 2 doctori erau stagiari, ce au aparut cu dr. ORL-list ii fac treaba acelui betiv, care incaseaza numai banii...Groaznic, si eu ma gandesc de ce oare astfel de cazuri nu se fac putin publice? Cum mai poti avea curajul, ca parinte, sa iti lasi copilul pe mana unui astfel de ...individ? Dar uite ca macar au fost ceilalti doctori si asistentele alaturi de tine , si si-au facut treaba cum trebuia-Doamne ajuta!!
Dar oare cu celalalt medic cum ramane? De ce trebuie sa sufere pacienti,mamici, si sigur si colegii lui de pe urma lui?

Off, Doamne....

Mirunda

"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".

Andreutza spune:

Liliana, si mie mi s-a facut rau citind de anestezistul beat pulbere. Cred ca ti-a fost tare greu sa-l dai pe bb din brate dupa ce l-ai vazut pe nemernic. Dar intrebarea este de ce il acopera toata lumea? Eu nu cred ca sunt de acord cu el. Mai ales ca trebuie sa-i faca altii treaba si el ia banii. Medicii sunt foarte sensibili la asa ceva. Bine ca bb este sanatos si a trecut totul cu bine!
Cu drag,

anna maria spune:

Hai sa va povestesc si eu ce mi s-a intimplat cind am nascut.Pe tot parcursul travaliului ma gindeam ca are sa ma asiste dr.meu,dar spre nefericire(fericire pt.altcineva)a avut vreo doua cezariene si a plecat.Toate bune si frumoase si vine si momentul,nasc repede si destul de usor,cu epiziotomie,dupa care ma duc in salonul de lauze;eram fericita ca s-a terminat...doar timp de o ora!apoi am inceput sa am dureri mari si singerari.Am stat asa patru ore pina sa se trezeasca personalul medical(ca vezi,Doamne,mi-am permis sa nasc la 3 noptea)cind vine si cea care m-a asistat,ii povestesc,si inapoi in sala de nasteri.Ma simteam foarte rau,plingeam intr-una,dar tot eram atenta la ce se vorbea.Si chiar asa am auzit:-ai cusut-o printre vasele de singe-la care (vinovata)striga dupa o doc.-te rog,nu ma lasa,ma ajuti,da?-
Am tras dureri mari(dupa inca o coasere,o scoatere de fire fara anestezie locala si un chiuretaj,ca nu a stiut sa ma curete bine,dupa citeva ore in perfuzii si fara sa-mi vad copila timp de 8 ore),pina sa ma duca linga copil,iar respectiva(moasa,doc????)nici n-a mai dat ochii pe acolo.
Am intrebat apoi cum o cheama,cind mai lucreaza,ca sa-i*multumesc*si mi s-a spus:*dar nu lucreaza aici,nu e angajata,e doar o COLABORATOARE*......No comment!

Teodoreiin 21 sapt.

P.S.:Acum,la sarcina asta,mi-am scimbat medicul,si am intrebat-o din start,daca o sun,vine?De acum cu Dumnezeu inainte!