De domeniul fantasticului!!!
Raspunsuri - Pagina 2
tilis spune:
Anca, draga mea, parca ai vorbi despre mine!!!
Acelasi lucru l-am patit si io cu ai mei parinti si i-am linistit ignorandu-i total. Stii zicala zii ca ei si fa ca tine? Asta este sfatul pe care ti-l recomand pentru prietena ta.
Vreti sa stiti deznodamantul povestirii mele? Dupa 5 ani si ceva de relatie cu un tip fara casa cu piscina si BMW-u ne-am casatorit si ai mei plang dupa mine si acum (acum sunt fata lu mama si a lu tata si acum santajul sentimental e de partea mea 
)
Va pup!!!
furni spune:
Haideti sa privim si de partea cealalta a baricadei: este fata ei si ar vrea sa o vada avand o viata cat mai buna. Mama considera ca fata ei este prea buna pt. el. Eu cred ca situatia nu se rezolva batand din picior si rupand relatia cu familia (un fel de fugit de-acasa cu iubitul). Daca intr-adevar prietenul este de calitate iar relatia lor va evolua frumos, mama va observa toate acestea si va lasa garda jos. Deci, parerea mea este ca el trebuie sa-i castige, prin fapte, respectul mamei ei. Si pana la urma mi se pare si normal. Va pup.
frunzaverde2 spune:
Daca e sa fie omul timpit, timpit ramine orice i-ai face !
Am scris in alta parte ca soacra mea nu m-a acceptat niciodata desi sint cu fiul ei de zece ani (dupa primii trei ne-am casatorit, fara prezenta parintilor lui!)
Ii reprosau fiului ca sint "straina si prea tinara" si ca vreau sa ramin cu el numai pentru a obtine cetatenia franceza.
E adevarat ca azi am cetatenia, dar in plus acum si lucrez (inainte nu aveam dreptul legal), am salariu echivalent cu al sotului, impartim cheltuielile casei. El nu si-a mai vazut parintii de opt ani pentru ca i-au impus sa aleaga intre ei si mine si el m-a ales.
Cind esti batut in cap asa mori !
If you want to win you have to learn to be a master of the game.
ralucami spune:
Anca eu o intzeleg perfect pe prietena ta si asta pt ca si parintzii mei sunt cam tot acelasi gen. Cel mai bine e ca ea sa se decida ce vrea: sa traiasca tot timpul in umbra parintzilor ei sau sa fie independenta. Daca ar fi dupa capul parintzilor ar trebui sa nu ne mai luam in seama sentimentele si sa mergem doar dupa interes. Si pt unii conteaza foarte mult scara sociala
E ceva de groaza. Ei cred ca fericirea consta in pozitzia pe care o ai in societate, in banii pe care ii pui la banca sau ii investesti in mai stiu eu ce, in diploma de facultate, in relatiile cu oameni influienti. Asta e! Era o vorba: " iadul e pavat cu bune intentii"
Ideea de baza ar fi, asa cum a spus si tinatache, sa rupa cordonul ombilical. La 26 de ani presupun ca e suficient de matura incat sa hotarasca pt viatza ei. Iar in ceea ce priveste santajul sentimental, iti pot scrie o carte: scurte lesinuri teatrale pe strada de fatza cu cunoscutzii, apoi taica-meu urland: " O bagi in mormant! E numai vina ta!" , crize de ficat ("de la suparare"), lipsa poftei de mancare (de fapt se hraneau oamenii in timpul serviciului) si multe altele. Eram studenta in anul intai si nu m-au lasat la balul bobocilor decat daca ma duc cu X un mameluc cu fatza de rama, doar pt ca parintzii nostri erau prieteni de familie , iar el are o situatzie materiala "fooooooarte buna"(spus cu oki sticlosi
). Si cand le-am reprosat ca ma simt ca la puscarie , ca nu am nici un drept in casa aia mi-au spus ca lasa, eu sa imi continui studiile si ei or sa imi gasesca "un baiat bun" si o "slujba sigura"
Factorul decisiv a fost barbate-meu. Ca e "galben", ca sta la mama dracului, ca e mai in varsta, ca nu vb romaneste
, sute si mii de motive impotriva lui. Cand mi-am pus sentimentele in balantza a castigat detasat barbate-meu in fatza parintzilor mei si am plecat invartindu-ma! Si acum mai au scapari parintzii mei dar uite asa un par scot cand simt ca au chef de scandal iarasi pe tema barbate-meu
Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!
casandra spune:
Daca astea sunt valorile pe care le au parintii ei, nu se vor schimba niciodata. Daca vrea sa aiba viata ei, cu sau fara baiatul asta, trebuie sa se separe de ai ei, si nu de dragul lui, ci de dragul ei, ca ei daca asa sunt, nu vor fi niciodata multumiti.
allya spune:
eu am fost exact in aceeasi situatie daca nu mai rau....
eu am plecat din tara din cauza asta, m-am casatorit pe ascuns, am facut si un copilas si acum culmea e ca s-au inmuiat si parintii si nu mai avem probleme dar numai noi stim prin cate am trecut si nu ne pare rau deloc de alegerea facuta!
e timpul ca sa aiba curaj sa plece, eu sunt cel mai bun exemplu ca se poate si iese si bine....
allya spune:
Nimeni, nici chiar parintii nu au dreptul asupracopilului lor de moarte si nici de decizie in ceea ce priveste viata, fiecare are liberul sau arbitru care trebuie respectat.
La mine situatia era cam asa: nu am fost lasata in nici o excursie , nicaieri sa ma bucur si eu de viata...daca veneam mai tarziu de ora 8 seara acasa la 25 de ani aveam scandal....orice prieten aveam nu era bun....zilnic erau scandaluri pt ca orice faceam nu era bine (taicameu se mai si imbata si maicamea cred ca are o problema psihica desi refuza sa se trateze), sotul meu era considerat dracul intruchipat si era urat, erau niste scandaluri groaznice din cauza lui si daca numai ne vedea vreo vecina pe strada.... am ajuns ca timp de 3 ani sa ne intalnim pe ascuns sa batem toate mahalalele ca pe acolo poate ca nu ne vede nimeni....
cand nu mi-am gasit imediat de lucru dupa ce am terminat facultatea a fost doliu national la noi in familie si eram nerealizata orasului...
in fine simteam ca mi se innegura mintea si ajung la o depresie crunta....de multe ori ma gandeam ca nu mai are rost nici sa traiesc decat asa...
Bunica mea a fost singura care m-a inteles dar cu ce putea ea sa ma ajute?
M-am casatorit pe ascuns intr-o biserica in constructie unde stiam ca nu poate nimeni sa afle sa comunice la parintii mei.... Rochia mi-am facut-o eu f simpla la o croitoreasa si valul l-am facut singura la bunica acasa, ca am vrut ca macar sa aduc a mireasa...
.
La primarie cu greu am aranjat o data cand sa stiu sigur ca nu are nimeni cum afla si o ora la care maicamea sau taicameu nu circulau prin zona...
analizele pt casatorie le-am facut la o clinica particulara ca sa nu se afle....
cand am mers dupa viza aveam 2 formulare unul pt ochii lui taicameu care credea ca el trebuie sa verifice mereu toate actele (ai mei au fost de acord ba chiar fericiti ca plec la studii in strainatate ca se gandeau ca asa scap de sotul meu si poate dau de un strain cu bani si situatie, ma rog idealul lor...), celalt formular si actele legate de sot si verigheta erau intr-un buzunar special facut de mine la sacou si in fata la ambasada am facut schimbarile de rigoare...
cand am plecat, sotul meu nu a avut ce cauta la microbuzul spre ungaria, si m-a asteptat saracul undeva in drum si l-am vazut asa in treacat...
apoi a venit si el aicea si acum suntem f bine si avem o familie dulce si frumoasa si sunt linistita de 3 ani nu am mai avut nici un scandal cu nimeni e minunat!
ei si cu toate greutatile am reusit! deci cine vrea cu adevarat poate.
SimonaR spune:
Anca, imi suna atit de cunoscuta situatia prin care trece prietena ta. Si la mine au fost pretentii de "situatie sociala si materiala", santaje sentimentale cu simulari de infarcturi ...
Si intr-o buna zi, la 25 de ani, mi-am facut bagajele in liniste, sub privirile consternate ale mamei careia nu-i venea sa creada ca indraznesc sa n-o mai ascult, si am plecat. La MINE acasa, fiindca aveam o garsoniera a mea, dar nu locuia nimeni acolo.
Astazi sint casatorita cu acel barbat, avem o familie frumoasa, ne iubim, ne respectam si sintem fericiti impreuna.
Casandra are dreptate, mama mea nu si-a schimbat nici in ziua de azi mentalitatea, dar cel putin se abtine de la comentarii, mai ales ca e topita dupa nepotel...
iacobica spune:
Se pare ca suntem, sau, ma rog, am fost multe in aceeasi situatie.
Si eu am trecut si inca mai trec prin crizele perintilor mei desi sunt "la casa mea" de doi ani.
Cat am stat la ai mei(inainte de a ma casatori) aveam scandal periodic care se termina de cele mai multe ori cu starea de rau a mamei cauzata, evident, de mine.(Avand in vedere ca o iubesc foarte tare pe mama eu cedam de fiecare data.) Din pacate eu n-am avut curaj sa-i infrunt pe ai mei si, la 19 ani a trebuit sa ma despart de iubitul meu pentru ca am avut de ales: ori stateam la ei si renuntam la el, ori plecam din casa lor. La varsta aia nu am avut curaj sa-mi iau viata in maini si sa plec de acasa.Am momente si acum in care regret alegerea facuta. Nu mai m-a iubit nimeni asa cum o facea el. Era prima mea dragoste.
Anii au trecut, ei tot nemultumiti erau. Nici un baiat cu care vroiam sa ies nu era potrivit pentru mine.Pana cand, la 23 de ani l-am intalnit pe cel care acum imi este sot si m-am hotarat: am plecat de la ei, desi asta imi schimba cu mult viata: a trebuit sa invat sa fac mancare, sa calc, sa spal, si, mai tarziu sa ingrijesc pe batrana la care locuiam.
Aparent parintii mei se schimbasera: le era greu fara mine, desi locuim in acelasi oras, erau mai binevoitori. Numai ca, in timp, si-au revenit la starea initiala si, desi sunt doi ani de cand locuiesc cu sotul meu(intre timp ne-am casatorit si o sa avem si un BB ) inca ii mai gasesc nod in papura.
Parearea mea? Las-o pe prietena ta sa hotarasca ce e mai bine pentru ea, dar sa nu uite ca "lupul isi schimba parul da' naravul ba", asa ca, probabil discutii vor exista tot timpul. Sa fie tare!
Laura si BB mic in burtica
AlinaPopa spune:
Draga Anca,
De ce nu pleaca prietena ta numai pt o perioada de acasa, ca sa se calmeze ai ei? Poate asa le vine si lor mintea la cap. Ar putea sta la o prietena pt 1 luna, parintii ei sa nu stie ca nu e definitiva plecarea, si cine stie... Iar daca parintii ei incearca si atunci sa o oblige in vre-un fel sa faca cum spun ei, sa se mute undeva cu chirie.
Eu stiu pe cineva care a plecat de acasa tocmai din cauza neintelegerilor cu parintii si cand s-a intors, sa vezi ce schimbati erau. Iar schimbarea asta dureaza de ani buni, deci nu e temporara.
Alina