vreau sa fie GATA

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

Incercati un consilier matrimonial sau mergeti impreuna la un psiholog. Mai dati-va o sansa si voua si copilului. Daca motivele pentru care va certati sint nimicuri inseamna ca e ceva ascuns acolo care rabufneste prin supapele astea "nimicuri". Se poate intimpla sa fie doar citeva fraze pe care trebuie sa vi le spuneti ca sa va eliberati. Daca chiar sint nimicuri si in problemele importante ginditzi la fel, eu cred ca aveti sanse mari sa va intelegeti pina la urma
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anamaria-Livia spune:

Doamne Diana, parca povestesti viatza mea... Inclusiv ultimatumul. iar sfaturile pe care le-ai primit tu, ma vor ajuta si pe mine, implicit. Asa ca, iti multumesc ca ai decshis subiectul acesta....
Mi-e greu sa cred ca nu se mai poate face nimic, mai ales ca puiul nostru tine enorm de mult la "tata", chiar daca uneori nu-l vede in fiecare zi.
Incerc sa ma amagesc ca e doar oboseala, dar am obosit opina si sa cred asta....
O singura incercare o sa mai fac: sa plecam singuri-singurei citeva zile, de Pashte. Mi se rupe sufletul ca plecam fara Andrei, insa trebuie sa clarificam un pic lucrurile dintre noi. Dupa aceea, vom lua ultima hotarire. Fiti alaturi de mine si rugati-va sa fie cea nmai potrivita.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns raviczki spune:

se pare ca sotul meu a stiut sa aleaga...ce pot sa spun...si ne-a ales pe noi...
daca am invatat ceva din toate astea, e ca niciodata nu voi mai cara singura crucea familiei...nu voi mai face pe eroina luand in spinare toate responsabilitatile care vin odata cu fiul meu...nu-mi voi mai neglija nevoile de ordin material, spiritual intelectual...nu voi fi bona si menajera nimanui...eu sunt mamica si sotia cuiva si ma voi comporta ca atare. Ma bucur ca am luat atitudine...si marturisesc ca nu mi-a fost frica...si asta numai multumita voua...
va multumesc ca sunteti aici...si sper sa va gasesc ori de cate ori va fi nevoie...pentru ca eu voi fi aici :)


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sorina-Alexa spune:

Bravo!
Felicitarile noastre!

Sorina.
"If you respect others,they will respect you!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns helbi spune:

Vorbeai in penultimul mesaj ca nu mai e nici o sansa,.....ai vazut ca este!
Eu cred ca fiecare dintre noi avem o sansa in viata......sau mai multe...Asa cum am mai scris pe-aici si eu inca i-i mai dau sotului meu sansa de a vedea macar in ultima clipa ce are bun in casnicia noastra. Ca si tine sunt obosita sa mai fac fata la discutii, de crescut copilul i-l cresc SINGURA (asa a fost de la nastere, pt ca datorita jobului el nu vine decat pe weekend in orasul in care suntem noi, si, desi nu mai sta cu noi, pt fetita - pe care o iubeste in felul lui - mai ramine pe-aici). In ianuarie spunea ca baga actele de divort. Mai e un pic si se termina martie si inca nu a facut nimic. Poate si pt ca suntem departe de tara si totul trebuie sa se desfasoare acolo. Poate si pt ca eu inca i-i mai dau o sansa. Habar nu am .......Dar, atita timp cit stiu ca inca i-l mai iubesc, ca as putea sa-l iert, atita timp cit stiu ca copilul meu are un tata pe care i-l iubeste, eu inca i-i mai dau o sansa......
Daca in final baga acele acte de divort, atunci pierderea cea mai mare sigur va fi a lui!

Sa va de-a Dumnezeu intelepciune si sa va ginditi pt ce ati decis in urma cu multi ani sa mergeti mina in mina si sa va cresteti impreuna puiul!.

Pt Anamaria-Livia - stiu ca nu e usor, dar fa si incercarea asta. Plecati singuri undeva si vedeti ce mai puti rezolva.

Ralu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bebe03 spune:

Ma bucur pentru tine Diana ca oarecum ti-ai rezolvat problemele,fii tare pe pozitie si incearca sa nu faci nici un compromis
numai bine tie si baietelului


nicoleta si bebelina Ralu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dr.Lisa spune:

Sa stii ca sistemul tau nervos e cazut deaceea crezi totul nu duce nicaieri....eu cred ca ar trebui sa stati de vorba si sa vb ca niste prieteni sa-ti spune el motivele si tu ale tale si intr-un final sa luati o decizie finala.Gandestete ca ai un copil...cum va fi psihologic copilul tau cind va stii ca v-ati despartit si cu portia isi va vedea tatal...incearca sa vb lejer despre toate pe fata ca niste priteni.....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns narcisa73 spune:

Diana, parerea mea este ca ar merita efortul sa incercati pentru o scurta perioada sa stati sepratai, departe unul de celalalt ( daca exista posibilitatea)...insa fara alte persoane influente in jur...Atunci, ve-ti analiza situatia, va ve-ti da seama cat de mult contati reciproc....nu te grabi sa spui "gata!"..cu atat mai mult cu cat aveti un copil, care are nevoie de mama si tata, nu de mama si de tata, doar daca esti sigura ca nu mai exista nimic intre voi si totul este ireparabil...valurile vietii ne poarta pe toti pe coamele lor.
Narcisa

Mergi la inceput