Despre emigrare, pe sleau (fara perdea) - 2
Raspunsuri - Pagina 7
Laura _Oprescu spune:
lumeeeeeee,
ce se intampla aici? chiar trebuie sa se ajunga la asa dispute? inteleg ca se vor spirituale ,dar nu sunt...asa ca daca sunteti impotriva catalogarilor gen loser/winner la fel de deplasate sunt si celealte buruiana/floare ...asa ca ,daca vrei respect vizavi de opinia ta, respect-o pe a celuilalt...vede cineva lumina acestui subiect? sau : ne putem ridica deasupra micimii noastre terestre ca sa fim folositori?
Aici nu e o cearta in care unul sau altul are dreptate...aici sunt expuse exemple si opinii personale..deci,va rog, haideti sa ingropam
marul discordiei si sa fim utili..
cu respect,
lucamatei spune:
Citeste draga mea mesajul din nou, eu sunt tot o intelectuala visatoare sa stii, nu prea ai inteles...nimic.
oana olson
lucamatei spune:
Imi cer scuze eu, dar fara atacuri la persoana chiar nu se poate???
oana olson
Julie spune:
quote:
Originally posted by Laura _Oprescu
Aici nu e o cearta in care unul sau altul are dreptate...aici sunt expuse exemple si opinii personale..deci,va rog, haideti sa ingropam
marul discordiei si sa fim utili..
Ai dreptate. M-am editat.
lucamatei spune:
Julie ,
Imi pare rau dar ceea ce am spus este ca ii vine mai usor unui om care nu s-a implicat in literatuta romana ( a compus poezii sau mai stiu eu ce, oameni de genul Pavel Campeanu, Gabriel Liiceanu, sau mai stiu eu cine , nu vreau sa dau exemple)...sa se adapteze intr-o tara pentru ca legatura lui cu tara de bastina nu era asa de puternica to start with.Sunt la a cincea generatie de intelectuali deci, de ce sa fii zis "jos cu ei"?
oana olson
Dinu spune:
Try: stii ce mi se pare mie ciudat? Faptul ca opiniile contra vin mai ales din ... Canada
Hmmm ...! Poate tu ai avut parte numai de experiente placute, prietenii mei insa aflati acolo nu au avut norocul asta (crede-ma, niste tipi super pregatiti). La disperarea la care au ajuns acum, daca tu ai curajul sa iti sustii punctul de vedere face to face cu unul dintre ei, mi-e teama ca se termina urit tare. O intrebare: cam cum se inclina balanta in Canada? Romani realizati sau nerealizati? Asa, din ce vezi tu la fata locului.
PS: Ca tot ai avut tu ideea cu solutiile concrete, asteptam experienta ta, cu bune si rele. TU la ce nivel profesional, social, material ai ajuns de cind esti in Canada? Si aprops, ce faceai in RO?
nelia: Cind cineva scrie din postura celui care e nemultumit de viata de emigrant i se da rapid replica ca e neadaptat, looser, etc... Cind cineva scrie din postura celui care a reusit desi s-a confruntat si se confrunta cu probleme pe care nu le ascunde, "undeva exista o problema". Nici asa, nici asa... Atunci cum?
Am observat un lucru. Datorita procentului ridicat de forumiste
, discutiile sint oarecum mai "blinde". Atunci cind se aprind spiritele intervine repede cineva: "shhhh, in soapta ca deranjati" sau "vai, dar ce limbaj!". In ceea ce priveste "vehementa", cred ca nu stii cum se sustine o parere vehemnet. Uite un exemplu, nu imi apartine, de pe un alt forum (nu-i voi da numele pt a nu face reclama). Mentionez doar ca experienta se refera la Canada iar pe forumul respectiv asemenea pareri nu sint exceptii iar subiectul e abordat de diverse persoane. Ne auzim, timpul ma preseaza dar promit sa revin. Lectura placuta!
Dupa 3 ore de citit pe forumul asta,mi-a picat fisa.Site-ul e plasa de paianjen in care se prind noile muste cu studii superioare din Romania,pe care le asteapta o multime de sujbe de journalieri.Cand eram in Romania ,nu credeam nici pe cei care ma avertizau.De ce nu le spuneti celor de acasa de chiriile exorbitante platite pentru niste locuinte din PFL si rigips in care iti auzi vecinul respirand?De ce nu spuneti despre orele (10-16)petrecute cu odraslele la spitale,fara sa va bage nimeni in seama,pentru a primi un Tylenol(copiii avand febra mare)?De ce nu povestiti de prieteni care au avut accidente de masina ,au avut picioare fracturate si li s-a rupt piciorul din nou,pentru ca osul se sudase gresit dupa 10 ore,timp in care nu i-a bagat nimeni in seama?De ce nu povestiti de apartamentele voastre frumos mobilate cu mobila luata de la gunoaie,de hainele cu miros de mucegai pe care le luati de la Village de Valeur?De ce nu spuneti ca aici numai cei bogati au apartamente in blocuri din beton,iar casele din caramida sunt o raritate?De xenofobia de aici?De cat de ponositi sunt oamenii de pe strada?De cum sunt tratati copiii vostri de bastinasi?De gradul de civilizatie scazut?De femeile care scuipa pe strada ca tigancile din Ferentari?De faptul ca cei casatoriti sunt aici ciudatenii iar concubinul de o luna ceva obisnuit?De faptul ca aici nu exista un program national de vaccinare al copiilor si vezi pe strada malformatii ingrozitoare?Ca nebunii ,in sensul propriu ,umbla pe strada liberi,cica se reintegreaza?De ritmul inuman de munca?De cum va dramuiti fiecare dolar si faceti foamea pentru a va cumpara o masina care va da in ochii celor din Romania sentimentul ca v-ati ajuns?De cum ii mintiti pe cei de-acasa ca o duceti bine,in timp ce fugiti de cei din acelasi oras cu voi,ca nu cumva prosperitatea canadiana sa provoace vreun atac de cord parintilor?De ce nu spuneti despre cat trebuie sa inveti la facultate ,si despre diferenta clara care se face intre studentii straini si bastinasi,al caror nivel e undeva sub pamant?Visati,voi,cei de acasa la masterate?O sa vedeti cam ce fel se poarta altii cu strainii.Iar pentru cei care injura Romania,dupa ce au facut facultatea pe gratis,o sa le spun ca m-am nimerit la niste cursuri la care profesorii nu banuiau ca mai e prezent si un fucking emigrant si si-au dat drumul la gura.Ce cred ei despre noi e ingrozitor.Spre deosebire de altii,nu sunt la inginerie,ci am ajuns in focarul nationalismului quebecoz.Nu scrieti toate chestiile astea pentru ca va e frica.Frica a ramas inoculata de acasa si ati aflat destule ca sa va temeti de o expulzare.Stiti care e libertatea presei aici:aveti voie sa scrieti ce va dam noi voie.Va e frica sa nu va parasca copilul la scoala pentru ca munciti la negru sau pentru ca i-ati dat o palma.Va e teama sa nu sune sotia la911 daca zbierati la ea dupa cele 15 ore de munca.Voi,cei din Montreal stiti toate acestea .Lasati-i si pe cei de acasa sa afle.Noi suntem parca pe taramul celalalt,la loc linistit,cu verdeata,unde nu bat clopotele si nu latra cainii .Chiar va bucurati ca medicii vin pentru a se intoarce?Ca baieti cu masterate prin Franta,Anglia etc. vor munci la banda?Mancarea primita de pomana de la organizatiile de caritate v-a atrofiat orice simt?E uimitor cati romani isi fac un titlu de mandrie pentru ca stau pe social,primesc pomana si au un harb de masina.Nu toti care vin aici sunt genii informatice.Cei cu pregatire umanista sa se gandeasca bine inainte de a veni.NU VA VINDETI apartamentele de acasa.Faceti un imprumut si girati cu apartamentul.Nu va vindeti lucrurile pe nimic.Daca aplicantul principal e sotul,sa vina el singur pana gaseste apartament si restul.Nu va chinuiti copiii fara rost.Sotia si copiii pot veni tura a doua.Iar pe mine sa ma jude cati dupa ce veti sosi aici,nu inainte.Sa va dea Dumnezeu noroc,pentru ca o sa aveti nevoie!!
conchita spune:
quote:
Originally posted by Dinu
Va e frica sa nu va parasca copilul la scoala pentru ca munciti la negru sau pentru ca i-ati dat o palma.Va e teama sa nu sune sotia la911 daca zbierati la ea dupa cele 15 ore de munca.Voi,cei din Montreal stiti toate acestea .
ntz, ntz, cum e posibil asa ceva?! auzi, s-au desteptat copiii si sotia pe spinarea bietului macho roman care, din cauza Canadei si a mamii lor de occidentali cu drepturile omului, nu mai poate da si el linistit o scatoalca binemeritata plodului si nevestei. cele 15 ore de munca il indreptatesc, nu-i asa, la orice act de violenta. nasol sa afli ca in alte constelatii nu ai drept de proprietate asupra membrilor familiei
maah, si cand or afla baietii acasa ca nu mai poate domnu' sa rupa pisica in doua la el in batatura, sa vezi haloimas! 
georgianab spune:
Ei hai Dinu ca acum chiar exagerezi!
Am urmarit discutia si pana la un punct am fost de acord cu tine.
Si pentru mine a fost chiar bine sa aflu ca mai sunt si altii care au nemultumiri in legatura cu emigrarea. Inseamna ca nu sunt ultima tampita care are greutati in adaptare. Dar... citatul pe care l-ai dat depaseste orice inchipuire. Seamana cu descrierea Apocalipsei.
Sa fim seriosi ca daca stam si analizam, dracul nu-i atat de negru!
Nu spune nimeni ca experienta emigrarii e usoara, si noi de aici asta si facem, incercam sa-i pregatim pe cei ce vor veni sa treaca peste greutati. Dar de aici si pana la descrierea ta... e cale lunga.
Eu din experienta am invatat ca cheia reusitei este INFORMAREA. Pentru mine de exemplu este prea tarziu, dar stiu ca acum pot ajuta pe cineva care vrea sa vina in Franta cu sfaturi concrete in ceea ce priveste legea imigratiei si drepturile pe care le are venind aici. Si in felul asta se poate pregati mai bine.
Iar cearta si tonul mahala n-au adus niciodata nimic bun intr-o discutie
Laura _Oprescu spune:
Dinu,
uite care e treaba...lamureste-ne care e ideea ta..cumva ca emigrarea este un lucru rau?ca -toate exemplele tale catre asta converg.Daca da, atunci ce astepti de la noi? Vrei sa incepem sa povestim de toata cutia Pandorei?Asta exista in toata lumea nu numai in tarile in care emigrezi...MI-amintesc ca ma uitam acasa la stirile de la ora cinci la ProTv(stirile despre viata pur si simplu, cum li se spunea) ..una si una...Un nene si-a omorat nevasta cu pistolul...varianta americana :un necunoscut si-a impuscat concubina(nu nevasta!)..ce sa intelegem de aici? ca e mai sigur in Romania ca poti fii ucis cu toporul decat in America cu pistolul?..Alta e ideea:nebuni sunt peste tot.Sa vorbim despre ei?!!
Acum, in ceea ce priveste realitatea canadeza, pot si eu sa povestesc din experienta mea...da, toate aspectele insirate de tine sunt reale...da, exista oameni(si romani) care cauta in gunoaie,cunostinte personale au oprit masina in care ma aflam ca sa culeaga un maimutoi ptr copilul lor de pe strada.Se intampla la doua zile dupa ce ajunsesem in Canada si ne conducea catre biroul de emigrari pt un rendez-vous.MI s-a facut pielea gainii..m-am speriat..Dupa aceea, am cunoscut alta fateta a lucrurilor...oamenii lucrau la negru,erau pe ajutor social,venisera chititi ptr aceste ajutor, in fiecare seara erau petreceri despre cat de rau e in Canada si se povestea la mai multe bericele despre cum au reusit sa pacaleasca sau sa actioneze intr-o anumita situatie..Mentionez ca se injura la greu,pentru ca pe acesti oameni in Ro, ii cunoscusem altfel...De asemenea,se faleau cu mobila gasita pe strada si se uitau cu oarecare dispret deoarece noi risipisem toti banii rapid pe mobila noua.(care toata lumea stie e scumpa tare).Am spus dispret ,poate nu asta era cuvantul..poate admiratie?nu stiu , cumva o amestecatura intre astea doua...Adi avea job in US deci nu ne incadram la nefericiti..Ei bine ,de atunci au trecut trei ani: oamenii de care vorbeam sunt bine, lucreaza in domeniul in care lucrau si in tara, posturi bune, fiecare cu serviciul lui.Au urmat tot felul de cursuri..poate nu stii dar in Canada este chiar si o entreprise virtuelle (simuleaza una adevarata) in care oamenii pot capata experienta atat de ceruta peste tot si mai mult, isi adapteaza cunostintele din Ro(etc) la cele cerute aici... Oamenii astia cu mobila de pe strada,care in primul an injurau de mama focului, s-au adaptat super...in timpul acesta copilul a mers la gradinita,care era platita de biroul de somaj, au mers la scoala de limba, au invatat,au avansat...Intrebare: ce crezi tu ca vor spune atunci cand vor merge in tara?
si alt exemplu..alti prieteni ai nostri au venit ca si noi cu job dinainte, intre timp el a facut un MBA, a inceput cu timp partial ,apoi a temps plein(cum zic ei) si acum este unul dintre seniorii de la o firma recunoscuta international...Nu dau detalii..pentru ca reusita lor nu epare a interesa ina sa masura ca aceea a celorlati,desi calea a fost simpla..nu usoara!
Trebuie sa spun ca ,indiferent daca vii cu bani sau fara,daca esti bine informat(si asta depinde de tine ,nu te baza numai pe guvernul canadian)poti face scoala, poti avea ajutor social, poti duce copilul la gradinita...
Mi-a mai venit in minte un exemplu care tie o sa iti placa: tot la inceput, inca nu ne luasem masina, am mers cu alti romani cunoscuti adhoc la cumparaturi..ei bine la sfarsit am avut un soc: furau pungi...le bagau sub brat fiecare cate un snop...stiti pentru ce? pentru gunoi!Aceeasi oameni se plangeau ca e greu in Canada, injurau de mama focului sistemul(el avocat, nu cunostea limba)ca au fost mintiti ..si in alt context relatau foarte incantati cum i-au pacalit pe cei de la somaj pentru nu situ ce decontari...sau cum un politist l-a impins ca nu ii pornea masina...
Da, sunt exemple si exemple..dar despre asta vrei sa povestim? Mie nu mi se pare nimic semnificativ/constructiv in asta...Eu am crezut ca e mai util sa povestim experinte din care sa inveti...si nu sa te coboare..in primul rand nimeni de aici nu se straduie sa convinga un altul sa emigreze..Eu asa am inteles..ca numa ne informam despre ce si cums a facem sa fie mai usor celor care au hotarat sa vina!..Care ar fi varianta propusa de tine? Stati acasa , nu veniti ,veti fi din categoria celor care cauta in gunoaie?
Emigrarea nu e pentru oricine...fiecare are nostalgii,dureri, amintiri, prieteni, familie care il conduc catre tara de bastina..Sa vorbim despre astea?Acum incep sa plang ca mi-e dor de mama ,de sora mea ca mi-e dor de nepot...Dar dupa ce ma jelesc, imi dau seama ca , in ciuda dorului , mie mi-e bine aici...Cateodata imi vine sa ma urc pe pereti gandindu-ma la la varsta mea o iau de la capat cand ar fi trebuit sa fiu in ascensiunea profesiunii mele..Dar imi vine in minte cancelaria aia necajita si colegii care nu stiau cum sa lungeasca un salariu de la luna la luna, aceleasi discutii despre saracie si iar... nu mi-e dor!...si cum ar trebui sa ma gandesc in acest caz? hai sa ma vait intruna,desi singura mi-am ales drumul, sau sa ma gandesc ca poate e sansa mea de a face altceva ...de a da curs unei alte pasiuni ...de a ma recalifica ..why not? e ca o alta viata!...o alta provocare!..si de ce nu?
voljena spune:
Laura O 
nu in ultimul rand pt. rabdarea de a scrie (pe care eu nu o am)