Va rog un sfat

Mi-a luat multa vreme pina sa ma hotarasc sa scriu, de fapt poate ca mi-a fost greu sa recunosc ca am o problema... Dar sa incep cu inceputul...
Avem un bebe de 6 luni, o minunatie de baietel. E dragut foc si cuminte, si evident ca il iubim tare, tare. Tati e adorabil, e un tatic exemplar, desi munceste din greu si ajunge seara tirziu acasa, il ia in primire imediat. Am vazut alte mamici plingindu-se ca taticii se ocupa doar de calculator si nu le ajuta cu nimic ce e legat de bebe. Eu chiar nu ma pot plinge de treaba asta.
Dar (intotdeauna trebuie sa existe un dar...) problema mea e alta. De cind s-a nascut baietelul nostru, noi ne-am instrainat parca de tot. E greu de explicat. Vorbim, comunicam, ridem, ne ocupam de toate problemele, la fel ca si inainte, dar intre noi nu mai e nici o apropiere fizica. La inceput am pus-o pe seama oboselii si a stresului. Au mai fost intre noi si niste discutii care pe mine m-au marcat, cind a fost mama la noi sa ne ajute cu copilul, iar el nu era de acord cu multe din cele spuse ea. A trecut si asta, ne-am impacat si am discutat si totul s-a rezolvat. Adevarul e ca s-au spus niste lucruri care eu greu o sa le uit, insa am reusit totusi sa trec peste ele.
Dar timpul a trecut si situatia e tot asa. Eu alaptez, dezi nu pot sa iau inca anti-conceptionale, si ne e frica de o alta sarcina, ar fi prea mult acum. Problema asta am discutat-o. Dar exista si alte feluri de protectie... Insa el nu pare doritor de loc... Am incercat sa vorbesc cu el... Parca nu intelege ce vreau sa spun si evita subiectul. Stiu si sint constienta ca am pus pe mine multe kg in sarcina, si am ramas cu mare parte din ele. Nu mai arat ca inainte, din pacate nici nu ma mai simt asa, si din cauza asta mie parca jena sa initiez eu ceva. Parca mi-e rusine de el... Cred ca asta e in capul meu, insa parca pe masura ce timpul trece mi-e tot mai greu si mi se pare parca “deplasat” sa fac ceva.
Nu stiu daca ma intelegeti si daca am reusit sa expun situatia asa cum as fi vrut. Il iubesc enorm, e un om bun si ne intelegem perfect, cu exceptia chestiei asteia, pe care el o ignora pur si simplu complet.
Poate ma ajutati cu niste sfaturi. Ceva trebuie sa fac. Cum sa procedez? Ce sa ii spun? Va multumesc...

lorelei_19 spune:

Se spune ca o femeie are nevoie de 9 luni pentru a deveni mama si o mama are nevoie de 9 luni pentru a redeveni femeie. Ai rabdare, problema asta au avut-o multe femei, mai ales daca sotzul a asistat la nastere. O sa fie iarashi bine, doar trebuie sa ai rabdare si sa nu-l stresezi cu asta.
Iti urez sa fii fericita si iubita!
Ana

Lorelei & Family

chatonel spune:

Prag, sa-ti traiasca baietelul! :)
Cred ca nu e chiar asa tragic cum pare, tu trebuie sa faci pasul spre el poate intr-o zi in care aveti o ocazie mai speciala- gasesti tu ceva de sarbatorit :) - si il duci pe pusti la prieteni citeva ore. Sau il adormi mai devreme- cu baita si tot tacimul, ca sa va lase 3-4 ore linistiti.
In prealabil tu trebuie sa te faci frumoasa- ce-i asta cu "ti-e jena"?- un epilat, un parfum subtil, o tunsoare draguta o tusa de roz in obraji si un deshabillé in saten si o masa stropita cu putin vin, martini, ce va place voua sa beti.
Nu uita luminarile si florile si va iesi la fix :)
Hai, capul sus si regaseste-te :)




Toulouse, la ville rose

Laura _Oprescu spune:

nu pot sa dau sfaturi..e o mare arta insa sa reusesti sa refaci/sa te refaci dupa o nastere...Si cand zici ca ai nascut ,gata cu stresul, ei bine ,abia atunci incepe! Nu stiu daca te consoleaza cu ceva, insa mai mult de majoritatea dintre noi au trecut printr-o astfel de perioada.Prea putine cupluri insa solide pana atunci s-au destramat.Numai cele fragile au fost poate fara speranta!...Restul numai zguduite un pic,ceea ce dupa ce trece perioada critica, e fosrte benefic,deoarece apreciezi mult mai mult ceea ce ai.Cuplurile care pot rade impreuna ,care comunica,trec peste asta chiar daca ia ceva timp...In general,criza asta dureaza in general cam un an.Cam dupa acest an critic, incep sa se aseze lucrurile..copilul are program de somn toata noaptea, mama termina cu alaptatul si incepe sa redevina ea insasi...asa incet incet..In perioada cand l-am avut pe Rares de varsta asta, mama imi tot spunea doua vorbe:Femeia cu copil mic, nu e buna de nimic sau o alta :Femeia, noua luni inainte si noua luni dupa nastere este numai mama.
Pot sa iti spun insa niste trucuri care remonteaza : sa incerci sa fii zambitoare si tie insati sa iti arati jumatatea plina a paharului..,sa iti intre bine in cap ca e trecator si e fireasca (desi nu e drept)aceasta perioada...Starea ta de bine inside se va transmite si sotului si in timp totul va redeveni cum a fost, si inca mult mai fain gratie bebeului...

Laura _Oprescu spune:

nu pot sa dau sfaturi..e o mare arta insa sa reusesti sa refaci/sa te refaci dupa o nastere...Si cand zici ca ai nascut ,gata cu stresul, ei bine ,abia atunci incepe! Nu stiu daca te consoleaza cu ceva, insa mai mult de majoritatea dintre noi au trecut printr-o astfel de perioada.Prea putine cupluri insa solide pana atunci s-au destramat.Numai cele fragile au fost poate fara speranta!...Restul numai zguduite un pic,ceea ce dupa ce trece perioada critica, e fosrte benefic,deoarece apreciezi mult mai mult ceea ce ai.Cuplurile care pot rade impreuna ,care comunica,trec peste asta chiar daca ia ceva timp...In general,criza asta dureaza in general cam un an.Cam dupa acest an critic, incep sa se aseze lucrurile..copilul are program de somn toata noaptea, mama termina cu alaptatul si incepe sa redevina ea insasi...asa incet incet..In perioada cand l-am avut pe Rares de varsta asta, mama imi tot spunea doua vorbe:Femeia cu copil mic, nu e buna de nimic sau o alta :Femeia, noua luni inainte si noua luni dupa nastere este numai mama.
Pot sa iti spun insa niste trucuri care remonteaza : sa incerci sa fii zambitoare si tie insati sa iti arati jumatatea plina a paharului..,sa iti intre bine in cap ca e trecator si e fireasca (desi nu e drept)aceasta perioada...Starea ta de bine inside se va transmite si sotului si in timp totul va redeveni cum a fost, si inca mult mai fain gratie bebeului...

iren spune:

Stai linistita si nu te stresa inutil, o sa treaca. La mine a durat cam un an pina cind a fost la fel ca inainte...si la mine a fost mama, iar sotul nu era de acord cu multe,si el a asistat la nastere, cu ochii exact la "grota cu miracole" , plus faptul ca nimic nu mai era ca inainte, totul s-a dat peste cap, etc...Trebuie sa-i intelegem si pe ei, si lor le ia destul timp sa se acomodeze...Nu te mai agita si nu lasa toate ingrijorarile de genul asta sa va indeparteze...si nu-l stresa cu intrebarile de genul "nu ma mai gasesti atractiva?" etc...mai rau faci...o sa revina totul la normal.

Iren burticoasa & Bogdanelu nazdravanu

angel_jp spune:

Unii barbati ,considera ca acum ,mama trebuie sa aibe grija de cel nou venit pe lume,ei nu vor uneori sa deranjeze...sa nu te supere,poate considera ca tu ai prea multe griji ..alaptare ,curatenie,deci poate considera ca nu esti inca pregatita,sau nu este el inca pregatit sa accepte viata in trei...il iubeste pe micut ,dar uneori poate fi si gelos,tu ai rabdare ca o sa se rezolve treaba,incearca sa-l apropii mai mult de tine si nu-l neglija...ma refer la discutii.Mult noroc si nu intra in panica ,asta se intampla deseori,dar in timp se rezolva si stai linistita kg. in plus nu se discuta ,el sigur intelege situatia,o sa revi tu la normal ..ai sa vezi

maggda spune:

Nu mai astepta!Intre soti nu trebuie sa existe rusine, daca de sot sau sotie ti-e rusine atunci de cine nu ti-e rusine?!Nu mi se pare normal ceea ce ti se intampla.Trebuie sa va faceti timp unul pentru altul sa va asezati la o cafea si sa vedeti care e problema.Ce il deranjeaza pe el?Si eu am un copil de 5 ani jumate dar nu am avut asemenea probleme nici pe perioada sarcinii nici dupa ce am nascut.Va doresc mult noroc si fericire!!!

anis spune:

Prag sa-ti traiasca baietelul....
Poate spun o tampenie..poate nu ....eu ma chinuii de 3 ani sa am un bebe..si cand aud ca altii se feresc oofff...
Eu cred ca , tot comunicarea e baza....discuta cu el!



AniS

ancuta06 spune:

PRAG, sfatul meu este urmatorul: du-te la solar, fa-ti o culoare frumoasa, du-te la fitness de 2 ori pe saptamana, aranjeaza-te mereu. Poate parea greu, dar atunci cand esti constienta ca faci ceva ca sa arati mai bine, te vei simti mai bine. Si rusinea va disparea, si vei deveni mai increzatoare in tine.
Succes si nu dispera!! Treci la ACTIUNE!!

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

Ozy spune:

In mare parte eu cred ca toate trecem dupa o nastere printr-o perioada apropiata cu subiectul tau poate nu chiar atat de grea dar este si ne vine greu sa o aducem la normal dar nu dispera este ceva normal si o sa reusesti,uite ca suntem toate de partea ta si te ambitionam cu ce mai stim si noi si cu ce am simtit si noila randul nostru. Acum sa iti povestesc si eu cum am trecut de perioada asta ca simteam la fel multa frica ca ceva nu mai este la fel dar era si normal mai ales ca nu eram manechina de inainte era cel mai mare stress al meu.Exact cum ti-a zis si Ancuta iti prinde foarte bine cateva ore pe saptamana de fitness si te ajuta foarte mult sa ai putere spre a face relatia ca inainte o sa fii mai atenta si cu sotul si el o sa fie mai atent cu tine.In caz ca reusesti sa ii prinzi cateva ore libere lui sa il lasi cu baiatul ar fi super ca ar vedea si el cat de greu iti este uneori si te-ar intelege mai bine si s-ar atasa de baiat mai mult fara gelozie sotul meu recunosc era gelos si se vedea.Nu iti fie frica ca slabesti sigur daca vrei sa iti dau un exemplu eu aveam 81 de kg dupa ce am nascut acum am 58 au trecut doi anii de la nastere adevarul ca alergam uneori si prin casa ca il fac pe baiat sa rada mai dansam si multe altele ce ma ajutau sa dau grasimile jos.Nu stiu daca o sa te ajute sfatul meu dar sper din tot sufletul sa reusesti sa treci peste pasul acesta si cu o cina romantica acasa in doi o sa vezi ca totul o sa revina la normal chiar mai mult o sa va iubiti si mai tare .Sa ne tii la curent si sa ne mai povestesti cum merge treaba.Multi pupici si Felicitari pt baiat fii tare si capul sus!