Va rog un sfat

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

quote:
Initial creeata de PRAG

Dar timpul a trecut si situatia e tot asa. Eu alaptez, dezi nu pot sa iau inca anti-conceptionale, si ne e frica de o alta sarcina, ar fi prea mult acum. Problema asta am discutat-o. Dar exista si alte feluri de protectie... Insa el nu pare doritor de loc... Am incercat sa vorbesc cu el... Parca nu intelege ce vreau sa spun si evita subiectul. Stiu si sint constienta ca am pus pe mine multe kg in sarcina, si am ramas cu mare parte din ele. Nu mai arat ca inainte, din pacate nici nu ma mai simt asa, si din cauza asta mie parca jena sa initiez eu ceva. Parca mi-e rusine de el... Cred ca asta e in capul meu, insa parca pe masura ce timpul trece mi-e tot mai greu si mi se pare parca “deplasat” sa fac ceva.
Nu stiu daca ma intelegeti si daca am reusit sa expun situatia asa cum as fi vrut. Il iubesc enorm, e un om bun si ne intelegem perfect, cu exceptia chestiei asteia, pe care el o ignora pur si simplu complet.
Poate ma ajutati cu niste sfaturi. Ceva trebuie sa fac. Cum sa procedez? Ce sa ii spun? Va multumesc...




Cum ai mai citit pana acum, aproape toate am trecut prin situatii asemanatoare... Spui ca ati discutat si ati ajuns la concluzia ca nu va doriti inca un copil acum. Despre celelalte metode de protectie ati discutat? Eu zic sa va hotarati la unul si sa-l aplicati. Oricum atunci macar frica de o noua sarcina e inlaturata.
Nu am nimic impotriva cinelor, lumanarelelor, si alte lucruri asemanatoare (chiar ajuta) dar eu cred ca focusul trebuie sa fie altundeva. Ai pus multe kg pe tine? Si? E acesta un motiv sa nu mai fi iubita, sa nu te simti atragatoare si sa nu indraznesti sa iei initiativa? NU! Nu astepta pana slabesti! Nu spun sa nu incerci s-o faci. Dar faptul ca ai pus cateva kg nu trebuie sa te impiedice sa fii tu insati. Aveti avantajul ca puteti discuta, puteti rade impreuna, va iubiti copilul, deci veti putea trece si peste asta. Partea proasta e ca el evita subiectul "arzator". Acolo trebuie sa lucrezi, sa-l faci sa se simta comfortabil in asemenea discutii. Probabil inainte de graviditate, nastere, discutiile de genul acesta n-au fost necesare, totul a decurs de la sine si nu are/aveti obisnuita sa discutati subiectul. Deci parerea mea e sa aplici un amestec din sfaturile binevoitoare pe care le-ai primit pana acum, ia dozele care ti se potrivesc tie si familiei tale. Succes!

"Un om nehotarat ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adica in situatia de a vedea ca este intr-adevar o fiinta libera. Un om hotarat este lipsit de acest neajuns."
Lucian Blaga

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

Nu stiu cam ce sfat sa dau ca eu sint un pic in tabara femeilor.

Stiu ca multa lume se loveste de aceasta problema. Din punctul meu de vedere (am doi baieti) mi se pare un pic deplasat rolul acesta al femei tot timpul pe pas de cucerire. Mi s-ar pare un pic degradant daca ar trebuii sa-mi conving sotul mereu ca sint sexy.

O femeie trebuie adorata in special dupa ce a purtat un prunc in pintece. Este o munca enorma sa ai un bebelus si se simte. Corpul este inca in refacere, hormonii zboara pe peste tot si tot o femeie trebuie sa multumeasca un barbat?

Poate sint mai feminista, dar vreu un copil si un barbat, nu alt copil pe care s-al tratez cu manusi.

Noi femeile trebuie ne ne respectam mai mult si sa cerem acest respect de la sotii nostrii. Poate aici, in acesta situatie sotul trebuie sa fie cu mult mai atent. In cele din urma tu ai dat suprema ta dovada de dragoste:i-ai daruit un copil!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amuleta spune:

Draga Gabriela,
"beauty is in the eye of the beholder". De "Victoria's secret" ai auzit ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

Pai ia-le pe rind.
Mai intii problema cu vorba aia pe care ti-a spus-o ai iertat-o dar nu poti s-o uitzi. Asta poate fi un motiv de inhibitzie, daca de cite ori ar fi momentul unei apropieri, taman atunci ti-aduci aminte. Deci incearca sa alungi din cap vorbele cele rele, a fost probabil o perioada stresanta pentru voi, noile responsabilitati de parinti, oboseala cu bebeul, neintelegerile cu mama, o fi rabufnit si el. oricum ar fi daca tot l-ai iertat incearca sa si uitzi.
Iar cu kilogramele in plus, chiar daca ai de gind sa slabesti, eu zic sa te duci si sa iti iei de acum niste haine frumoase, in care sa te simti bine cu tine cea care esti acum, fara sa te gindesti la fetiscana care ai fost sau la silueta care o vei avea. Sinu va trebuie prea multe vorbe.,..de multe ori ajuta sa va intelegeti din gesturi si priviri,
Succes la un nou inceput
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sorina-Alexa spune:

Prag,sa-ti traiasca baietelul,sa creasca mare si sanatos!
Eu cred ca toate mamicile au trecut prin ce treci tu acum.
Fetele ti-au dat sfaturi foarte bune,pune-le in aplicare,si sigur casnicia ta va redeveni ca inainte!
Noi iti tinem pumnii si te asteptam cu vesti bune!

Sorina.
"Zambeste,maine poate fi mai rau!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Imi pare bine ca s-a discutat pe subiectul asta. Si eu trec prin asta. Bebe are acum 1 anisor si tot parca nu mai este ca inainte viata noastra sentimentala. E prea putin timp petrecut impreuna, si atunci se intampla seara cand eu sunt franta dupa o zi de alergat prin casa dupa bebe. El poate nu intelege totdeauna de ce sunt asa epuizata, ca doar "stau acasa". In fine, nu mai am nici un chef de nimic, si el se cam plange. Nu facem o tragedie din asta, incercam sa trecem peste aceasta perioada, important este ca ne iubim foarte mult, (mai mult platonic).Sper sa se rezolve de la sine aceasta problema (si cu putin ajutor din partea noastra).

Carmen si bb Calin

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aalexia spune:

Trimise - 17/03/2004 : 19:00:05
--------------------------------------------------------------------------------

Nu stiu cam ce sfat sa dau ca eu sint un pic in tabara femeilor.
................................................................
Poate sint mai feminista, dar vreu un copil si un barbat, nu alt copil pe care s-al tratez cu manusi.

Noi femeile trebuie ne ne respectam mai mult si sa cerem acest respect de la sotii nostrii. Poate aici, in acesta situatie sotul trebuie sa fie cu mult mai atent. In cele din urma tu ai dat suprema ta dovada de dragoste:i-ai daruit un copil!!!

Sunt perfect de acord cu tine!
Dar o discutie serioasa este necesara.

Mergi la inceput