Print si cersetor

Cer scuze comunitatii ca abuzez de acest forum si imi permit sa "scuip" o poveste "patetica" care ma apasa. Las la libera alegere a moderatorilor decizia de a sterge acest subiect daca nu isi are locul pe acest forum. Acum sunt deci Florin si nu ADMIN!

Print si cersetor

Partea intai: “Cersetorul”

In Romania mergeam saptamanal la biserica. Duminica cautam un locusor in pronaos ca sa pot sa ies repede in cazul in care nu rezistam pana la sfarsitul slujbei. Imi era rusine de lume daca plecam mai devreme, dar personal am considerat mersul la biserica ca un “pansament” spiritual si nu ca o obligatie. Uneori insa simteam nevoia “pansamentului” si in timpul saptamanii. Atunci biserica era goala si ma avantam pana la usa altarului ca sa sarut icoanele. Ingenunchiam langa ele si il cautam pe Dumnezeu… chiar daca uneori mi se parea ca nu este acasa pentru mine.

Ei bine de fiecare data cand mergeam la biserica eram asaltat de cersetori. Duminica situatia era chiar dramatica: trebuia sa faci slalom printre ei ca sa poti sa intri in biserica. Unii erau extrem de insistenti si le dadeai bani ca sa scapi de ei. Altii iti inspirau efectiv mila. Acestora din urma le-am dat cate ceva aproape in todeauna. Uneori nu aveam bani suficienti si imi era rusine ca le dau sume modice, dar le dadeam! Ei mi-au multumit in todeauna cu respect, indiferent de suma primita!

De fiecare data cand le dadeam ceva se trezea cate o batranica respectabila vorbind: “Nu le mai da maica ca-i dau pe bautura!” sau “Nu le mai da maica ca sunt sarlatani!”. Ei bine eu le dadeam! Le dadeam stiind ca unii o sa se imbete cu banii respectivi, le dadeam stiind ca unii cotizeaza mai departe pentru protectie, le dadeam stiind ca unii se suie la sfarsitul zilei in masina personala ca sa se indrepte spre casa. De ce le dadeam? Le dadeam pentru ca simteam ca fac o fapta buna! Ma simteam util acelor oameni, ma simteam mai bun, ma “hraneam” spiritual!

Unul din “preferatii” mei era un batran imbracat modest dar curat. Lui ii dadeam in todeauna! Era pentru mine imaginea “saraciei” post-revolutionare. Imaginea unui fost profesor de scoala generala a carui pensie mizera nu acoperea nici macar un sfert din intretinere. Intr-o zi, trecand intamplator pe langa biserica am vazut un tigan care strangea “cota”. Batranelul meu a “cotizat” sub ochii mei cu un taenc de bacnote. Am trait clipe de dezamagire dar am continuat sa dau bani la cersetori. Nu batranelului respectiv ci altora. Chiar si acelora care isi faceau veacul la intrarile din pasaj la Universitate unde era stiut ca “locul” se cumpara.

Am dat bani oamenilor in necaz si o sa continui sa mai dau, indiferent daca acesti bani sunt folositi in mod corespunzator. Ei bine da, recunosc: In “egoismul” meu dau bani la oameni saraci ca sa ma simt EU bine! Sa ma simt bine ca am facut o fapta buna…

Partea a doua: “Printul”

Este iarna, frig, ploua…La coltul strazii un cersetor isi freaca disperat mainile lovite de ger. Manusile de lana veche au gauri mai mari decat sacii de cartofi. Treci pe langa el, si iti inspira mila. Este asa de inghetat incat nu mai are nici macar puterea sa “inchege” strigatul sau clasic de ajutor. Imaginea inregistrata pe retina ochilor tai transmite impulsul necesar creierului si te intrebi instantaneu unde este protmoneul. Este “undeva” in geanta! Asta implica sa-ti scoti manusile si sa cotrobai prin geanta. Nu ai cumva marunt? Ba da, in buzunarul interior al hainei. Asta inseamna sa-ti scoti manusile si sa deschizi haina lasand gerul sa patrunda prin camasa pana la piele (brrrrrrrrr). Comoditatea invinge si mergi mai departe. Vi s-a intamplat vreodata? Mie da!

cl spune:

Si mie! Din pacate! Apoi am avut remuscari si am vrut sa ma intorc, dar, din nou, comoditatea a invins. Iar, a doua zi, cand l-am cautat, nu l-am mai gasit...

Claudia

Nati spune:

Apropo de comoditate,citisem undeva despre a face o pomana unui sarac cersetor.
"Mergi pe strada si dai peste o femeie batrana care cerseste.Iti dai seama ca este o persoana care traieste de pe o zi pe alta.Intr-o clipa,realizezi ca, oricat de putini bani ai avea,neaparat ai suficienti ca sa-i imparti cu ea.Primul tau impuls este sa-i dai niste maruntis.Ceva din tine e gata sa bage mana in buzunar ca sa scoata niste bancnote mai mari.Ei,hai sa-i fac o bucurie!Sa o inveselesc!Apoi iti vine un gand.Ce,esti nebun? Nu ai decat 100.000de lei pentru intreaga familie! Vrei sa-i dai 20.000?! Asa ca incepi sa controbai dupa ei.
Alt gand:hei,stai un pic! Nu ai chiar asa de multi bani ca sa-i prapadesti! Da-i acolo,niste monezi si sterge-o!
Bagi mana repede in buzunar sa gasesti niste monezi.Degetele tale gasesc numai din cele foarte mici.Esti rusinat.Uite-te la tine! Bine imbracat,bine hranit si ai de gand sa-i dai niste monezi amarate acestei biete femei care nu are nimic.
In zadar incerci sa gasesti niste bani ca lumea intr-un strafund de buzunar.Deja ai trecut de ea,zambind sters,si e prea tarziu sa te intorci.Ea nu primeste nimic si nici tu nu primesti nimic.In loc de a simti bucuria de a sti ca esti bogat si de a imparti cu altcineva,te simti tot atat de sarac ca si femeia aceea.
De ce nu i-ai dat niste bancnote? A fost primul tau impuls,dar te-a impiedicat gandul.Data viitoare,hotaraste sa actionezi inainte sa gandesti.Da banii.Ii ai! Mai vin si altii de unde au venit si astia.
Acesta este singurul gand care te desparte de cersatoare.Tie iti este clar ca mai vin si altii,dar ea nu o stie."


De multe ori m-am regasit in aceasta descriere,de multe ori am vrut sa dau,dar m-am sucit,ori ca ii dau maruntis,ori ca poate astia sunt ultimii bani pana la salariu,ori gandul ca banii dati de mine,cersatorul ii va cheltui pe bautura sau va plati pentru protectie.Dar mereu cand decid sa nu dau,trec pe langa el/ea cu inima stransa ca si cum am facut ceva rau.

SA AUZIM NUMAI DE BINE!!!

adrianangi spune:

Exista pe vremuri in Romania un artist de opera, Leonard se numea, care avea o vorba: "Nu am avere decit ce am dat". Si mai era o femeie, o super-femeie, Maria Tanase se numea, care in ziua de salariu raminea si fara bani de tigari. Tot ce avea dadea saracilor, daca nu mai avea se imprumuta, si zicea: "De la mine putin, de la Dumnezeu mai mult". Unde or fi astazi oamenii ca ei?
Se spune ca atunci cind dai, iti stringe avere in cer. Si mie mai imi place si urmatoarea zicere; "in palma cersatorului e ochiul lui Dumnezeu. Rasucit asupra noastra si pindindu-ne mila"...
Nici eu nu dau orisicui. Am invatat sa ma uit la om, sa-l cintaresc, sa-i ghicesc adevaratul destin. Poate ca uneori gresesc... Nu dau tiganilor (sa nu ma impuscati pentru asta), dar nu pot refuza femeile cu copii in brate. Ma sfisie imaginea lor, chiar daca stiu ca ele mizeaza pe acest efect... Si copiii, cu animale in brate, eventual, au acelasi efect devastator asupra mea. Insa daca am vrut sa dau cuiva ceva, m-am oprit din drum si-am facut-o, oricita graba si frig ar fi fost in jur...

"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau

ralucami spune:

Si eu am anumite criterii care ma fac sa scot banii din buzunar in fatza unui cersator. In general dau fara opreliste batranilor. Persoanele cu handicap(inca in floarea varstei), copii de tzigani sau cei care umbla cu punga de aurolac dupa ei, tziganii de orice varsta sau sex ma lasa rece. Nu imi provoaca aproape nici un sentiment. In schimb cu batranii e alta poveste. Le cumpar de mancare si le dau bani cat sa traiasca inca vreo 2 zile. Aveam o batranica langa bruteria de unde cumparam paine. Era o bunica de poveste , cu ochelarii aburitzi , curat imbracata si nu spunea nimic. Statea pe o piatra si tacea! Cu capul in jos! Ma termina imaginea aia! Am urmarit-o intr-o seara si am vazut unde sta. Am intrebat a doua zi pe cineva din bloc de ea si mi-a spus ca e singura, ca are o fata plecata in Canada, de care nu mai stie nimic. Atunci m-am dus si i-am platit intretzinerea cu datoriile de pana atunci, fara sa ii spun. Cand m-a intrebat persoana de la asociatzie cine sunt i-am zis ca sunt de la "Crucea Rosie". Macar atat!

Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

liris spune:

un gest deosebit Raluca !!!

din pacate nu putem sa-i ajutam noi pe toti batrineii in situatia asta (si pe mine tot batrinii ma impresioneaza cel mai tare). Ar trebui sa se faca ceva de sus : sa se aloce milioane ptr caldura lor, mincarea lor, medicamentele lor... Noi cei mici putem ajuta 4-5 dar nu sutele de mii care sunt in situatii tragice.

dpintilie spune:

Si eu am cateva criterii dupa care dau: in general batranii si copiii mici ma inmoaie. Nu dau la cei cu punga de aurolac dupa ei, nu dau la cei care miros de la distanta a bautura. Aveam o batranica (,) care vindea seminte. Ii dadeam bani, evident mai mult decat punga ei de seminte si nu o luam. La un moment dat ma recunostea. Acum cred ca m-a uitat. Datorita lui Andrei ies mai putin in oras si daca ies, ma feresc de cersetori. Suna odios, dar nu imi place sa-i vad pe langa Andrei.
Mamele cu copii..Era o mama cu un copil mic in brate(vesnic are un copil mic in brate care parca nu mai creste). Si mai avea cate unul mai mare agatat de fusta ei. Iar cand o vezi cum isi bate copilul, iti vine nu sa-i dai bani, ci o sa bati tu pe ea..

,Dana si Andrei(12 dec 2003)

http://community.webshots.com/user/dpintilie

admin spune:

quote:

---

Originally posted by liris

un gest deosebit Raluca !!!

din pacate nu putem sa-i ajutam noi pe toti batrineii in situatia asta (si pe mine tot batrinii ma impresioneaza cel mai tare). Ar trebui sa se faca ceva de sus : sa se aloce milioane ptr caldura lor, mincarea lor, medicamentele lor... Noi cei mici putem ajuta 4-5 dar nu sutele de mii care sunt in situatii tragice.

---

Nu putem sa-i ajutam pe toti dar putem sa ii ajutam pe aceeia care ne ies in cale. Cristi, Bogdanel, (scuze pentru cei care i-am omis) ne-au iesit in cale! In rest... este iarna, frig, ploaie, brrrrrrr....

Adela spune:

....si cersetor..... si printz
Nu stiu ce m-a impresionat cand am vazut-o prima data... ochii calzi de bunica, privirea care cauta in pamant si jena cu care se sfia sa intinda mana... a iesit in strada sa vanda niste... mileuri! Nu, ea nu voia sa ceara, nu voia "pomana". Ea lucrase cu sarg cateva mileuase.... D-zeu stie din ce le facuse. O vedeam zilnic la colt de strada asteptand si iar asteptand sa-i cumpere cineva mileurile.... apoi n-am mai vazut-o. Mi-a fost dor de ea. Am cautat-o cu privirea... Doamne ce s-o fi intamplat?! De ce am asteptat ATAT??...O zi intreaga m-am tot gandit la ea (si la mine!) Aveam de gand s-o caut sa intreb de ea la magazinul in coltul caruia statea mai mereu... Dar n-a trecut mult si uite ca nevoia a scos-o iar din casa (din casa?)... si era acolo pe un ger cumplit, mainile tremurande nu-si gaseau caldura...Dar ea "vindea" mileuri.
Nu stiam cum sa ma apropii de ea, se simtea deja destul de prost in acea postura... iar eu treceam aproape zilnic pe langa ea si nu faceam nimic. De ce? Nici eu nu stiu. Nici eu NU STIU! Ma impresiona de fiecare data, imi era mila de ea... dar nu stiam ce as putea face pentru ea.
Pana intr-o zi cand am luat salarul si mi-a dat Domnul gandul cel bun: am lua banul si i l-am intins....Cateva seunde m-a privit uimita....era incurcata, nu stia ce sa faca.... Atunci am prins curaj, i-am luat mana si i-am indesat banutul in palma.... Ne-am vorbit din priviri, pur si simplu niciuna n-a resuit sa scoata vreun cuvant.

Din acea zi nu va spun ce bine m-am simtit: ca om! Si nici nu mai asteptam ziua de salar, pur si simplu ii dadeam (aproape) in fiecare zi cate putin.
Eram in Ro, aveam un salar de nu va spun... noroc ca ne mai ajutau parintii.... dar una din placerile mele era sa-i dau bani sau cate o paine, bunicutei, care apucase sa ma stie si de fiecare data era... ca prima data. La fel de stanjenita si jenata ca "trebuie" sa ia.
Am intrebat de ea de cand am ajuns aici, bucuroasa ca as putea s-o ajut mai mult... Dar...of... dar bunicuta nu mai este. Am aflat ca s-a dus.... S-a dus. Si acum cand revad coltul in care statea ma incearca un fior... Nici nu ma pot gandi....
Si totusi ma mai gandesc...


-Dar din dar se face Rai.-

~~ Adela & Julia

tlaura spune:

Of, Florin, ma recunosc total in ceea ce ai scris, inclusiv despre mersul la biserica.
Si, din pacate, la fel procedez si eu cu ceilalti cersetori; pur si simplu mi-e tare greu sa ma opresc , sa caut in geanta, sa...
Mai fac si exceptii, dar mai rar. oricum, imi pare tare rau de toti, in special de batranei, mi se rupe sufletul . Pe ei (cei de prin cartier), ii ajut si eu cum pot.




Laura, mama lui Andrei

http://community.webshots.com/user/tcatlaura

hannen spune:

Un subiect care te "atinge"in cele mai adinci unghere ale sufletului.
Imi place enorm sa ajut.Ma "visez" mereu bogata ,si toti banii ii dau in stinga si in dreapta ,la cei nevoiasi.Mereu ma gindesc cum as putea sa fac o fapta buna,sa ajut pe cineva,sa aduc zimbetul cuiva.
Mama mea obisnuieste asa.De fiecare data cind vede copii cersetori in fata alimentarii ,la paine("dati-mi si mie tanti un ban sa-mi iau o paine").Mama pusa in tema ,pe unii ii trimit parintii sa cerseasca pt bautura,altii cumpara tigari,asa ca ,ii cheama cu ea in alimentara si ii pune sa aleaga ce vor ei,iar ea plateste.O paine,un covrig,o eugenia ,un colacel...etc.
Odata in fata farmaciei o batrina plingea ca i-a venit nepotul acasa cu febra(de la scoala)si cerea bani de aspirine.A luat-o ,a intrat cu ea in farmacie si i-a cumparat ce a recomandat farmacista pt .simptomele bolii.
In fiecare simbata o trimite pe sora mea la piata,sunt hale mari ,unde "poposesc" batrini nevoiasi ,altii de la tara ,vind o legatura de patrunjel ,altii flori,altii mileuri ,caciulite ,botosei.Misiunea sora-mii este sa le duca mancare.O farfurie cu sarmale ,un borcan cu ciorbita,painica ,peste prajit,orice se gaseste la masa pt familia mea in ziua respectiva.
Sunt batrini si sunt neajutorati ,infometati si infrigurati .De cite ori o vad pe mama "saru`mana doamna".Mama le zice ,"eu sunt ca copilul dvs,de ce-mi zici saru`mana,eu trebuie sa va zic dvs.saru`mana".
Pe cind mergeam cu catelul meu la dresaj,intr-un parc ,am vazut acolo doua corturi in care locuiau doua familii.Aveau si copii nou nascuti.Era toamna tirzie ,se apropia frigul ,iar ei stateau in corturi.Dupa ce i-am vazut am ramas cu gindul la ei.Urmatoarea data cind m-am dus,am luat portofelul(ca mergeam cu masina si deseori nu-l luam)am lasat catelul la tata si am plecat la chioscurile din apropiere.Am luat tot ce am crezut ca au nevoie si dulciuri pt copii.Ma gindeam,oare de cind nu au vazut saracii o bomboana
Imi amintesc ca prima familie ,la vederea sacoselor au inceput sa-mi zica ca cei de alaturi sunt rai,ca se imbata ,ca se cearta.Vroiau sa le dau lor tot,dar promisiunea facuta era promisiune(desi facuta numai mie)am dat fiecarei familii ceea ce cumparasem.
Mama cind a auzit,"asta pomana?trebuie neparat sa fac o oala de sarmale si ciorba sa le duc in week-end"Tatal meu le are cu azilurile de batrani,nu cred ca a avut vreodata curajul sa se duca sa intrebe daca le este permis sa duca ceva batrinilor,dar stiu ca mereu o batea pe mama la cap sa "inspecteze"terenul.
Imaginile celor sarmani ,in special batrinii ,ma darama.Nici nu imi gasesc somnul citeodata .Si ma gindesc ca sunt atitia bogati,care nu stiu ce sa mai faca cu baniidar care nu ar da un sfantz sarmanilorAltii se distreaza aruncindu-i in foc
Atit ca m-am indispus enorm.

http://community.webshots.com/user/nicoleamira