In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 4-a)

oanaruth spune:

Matei 26:42

S-a departat a doua oara si S-a rugat zicand: “Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta fara sa-l beau, faca-se voia Ta!”
In Gradina Ghetimani Domnul Isus a chemat ucenicii sa se roage cu El, dar ei au adormit. Plecand de langa ei, Domnul Isus a intrebat pe Tatal daca se poate fara sa bea paharul ce-I era pus in fata. Ce era in acel pahar? Despre ce a vorbit Domnul Isus? Evanghelistii nu spun si credem ca nu era un pahar real, ci figurativ. “Paharul” continea vinovatia mea si a ta, si de fapt a lumii intregi. Acolo erau toate pacatele de la Adam pana la ultimul om care va trai pe Terra! In Duhul Lui, Domnul Isus a vazut toate pacatele si ar fi preferat sa nu le ia asupra Lui... El nu a cunoscut pacat, nu a comis pacat, ci El a fost ispitit in toate felurile dar fara pacat. In gradina El trebuia sa ia pacatul lumii asupra Lui, caci numai asa puteam fi noi mantuiti! Slavit sa fie Dumnezeu! Domnul Isus nu s-a oprit, ci a zis: “faca-se voia Ta!” Voia Tatalui a fost din vesnicie, ca Domnul Isus sa-si dea viata pentru rascumpararea omului, iar Joi seara, El a acceptat sa devina pacat ca noi sa devenim neprihanirea Lui Dumnezeu!
Glorie vesnica Mielului Lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!Ucenicii au adormit, iar El a ramas singur. El singur a dus pacatul lumii! Nimeni nu poate spune ca a avut vreo contributie la mantuirea oamenilor. El singur a purtat povara si ne-a izbavit din pacat si moarte.
In ultimele clipe inainte de arestare, Domnul Isus a spus ca voia Tatalui este cea pe care o urmeaza El. Fie ca noi, toti cei care Il urmam pe El, sa alegem voia Lui in orice situatie.
Nu va fi usor intotdeauna, dar va fi cel mai bine pentru noi. Voia Lui este binele nostru final, chiar daca ne trece prin Ghetsimani. Cineva a spus: “fara cruce nu-i cununa!” Domnul Isus a trecut prin Ghetsimani si Golgota, dar a iesit biruitor!
Slava Lui in veci de veci!


Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth

oanaruth spune:

Siroaie de sânge - (Petru Dugulescu)

Siroaie de sange iti curg pe obraz,
Si-n ochii Tai lacrimi s-ascund;
Sub lemnul durerii Tu luneci si cazi,
Iar spinii in carne-Ti patrund.

Adanca-i durerea ce-n suflet o strangi!
Urcusul Golgotei e greu.
Iar cel pentru care Tu suferi si plangi,
Isuse, Isuse sunt eu.

Sub ploaia cumplita a pumnilor grei,
Te rogi pentru cei ce Te bat:
"Parinte, ai mila de dusmanii mei,
Si iarta-i, ei nu stiu ce fac!"

Tu om al durerii, de toti parasit,
Pe cruce Te stingi luminand.
A mortii putere prin moarte-ai zdrobit,
In lume speranta-aducand.

Isuse, la Tine ma-ntorc azi cait,
Si stiu ca Tu n-o sa ma certi,
Eu, omul cel josnic ce-atunci Te-am lovit,
Plangand azi Te rog sa ma ierti!


Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth

alinamoro spune:

quote:

---

Originally posted by alexxia

„ Azi prietena mea in varsta de 26 de ani, a murit. Dumnezeu a considerat ca misiunea ei pe acest pamant s-a incheiat. In timpul scurt pe care l-a avut a scris multe poezii spre lauda Lui Dumnezeu.

Una dintre poeziile pe care ea le-a scris si care pe mine m-a cercetat mult am s-o redau aici, poate atinge si alte suflete.



Christ

Priveste-I mainile. Au fost muscate
de ruginitul cui al urii tale¦
Amarul tot s-a strans in doua palme
ce-au inflorit iubirea in petale.
Priveste-I fruntea. Nu e-incununata
de-ai slavei lauri - lumea, doar, ii poarta;
tu n-ai ales sa-I dai o frunza vie,
ci-un spin uscat din viata ta cea moarta.
Priveste-I coasta si priveste-I ochii
Iubirea rastignita si-astazi plange.
Tu L-ai strapuns cu sulita durerii,
El ti-a raspuns cu apa si cu sange.

Alexxia



Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste

http://www.foreverliving.ro/distr/Bunea085-463/

http://community.webshots.com/user/aalexxia

---

Alexxia,

alina

alinamoro spune:

Dana

Ghetsimani

Ghetsimani! Cuvânt de slavă!
Floare din etern mănunchi!
Bătălie-nfiorată
câstigată în genunchi!...
Ceas de rugă fără seamăn
si de zbatere-ncordată.
Freamăt ce umplea de spaimă
toată bolta înstelată.

Vesnicia omenirii
pusă toată pe-un cântar.
Pe un taler, condamnarea,
iar pe celalt, un pahar!...

Un pahar stătea în fată.
Si Isus privea-ngrozit.
Tot veninul omenirii
trebuia acum sorbit.

Tot noianul de osândă
din trăvechile cetăti,
ce-astepta în negru clocot
ceasul asprei judecăti.

Tot desfrâul din Sodoma,
toată cloaca din Pompei,
urâciunea lui Mamona,
si-a multimilor de zei.

Toată zbura sângerândă
din cuptorul lui Moloh.
Toată ura unui Haman
si a unui Antioh.

Toate petele de sânge
de pe vulturul roman,
de pe mâinile lui Nero
si-a lui Diocletian.

Toate cheagurile negre
de pe-arginti, din vreun ungher,
a negotului de carne,
de onoare si de cer.

Tot ce-a strâns si ce va strânge
vechiul sarpe ca trofeu,
de la sângele lui Abel,
până la păcatul meu...

Vai! Ce clocot de urgie,
ce mocirlă fără fund
"Tată!" strigă-n noapte Fiul.
"Tată!" văile răspund.

"Tie toate-s cu putintă.
N-ai măsură, n-ai hotar.
Tată vesnic, depărtează
de la Mine-acest pahar!"

Dar în cel´lalt taler iată...
plini de sânge pe oblânc,
cavalerii mortii mână
mii de duhuri în adânc.

Supt de secolii căintei,
trece-ncovoiat Adam.
Noe, tresărind de râsul
si batjocura lui Ham.

David, în zadar stergându-si
pata de pe bratul drept.
Si în fum de idoli trece
Solomon cel întelept...

Trec martiri, profeti şi preoti...
Toti cu sufletul pătat.
Căci pe lumea asta nimeni
n-a trăit fără păcat.

Dar să ardă-n gheenă
Iacov, David, Daniel?...
Si-acum, iată-i fată-n fată,
o năpârcă si un Miel.

Ceru-ntreg priveste lupta.
Cine va cădea răpus?
Si broboane mari de sânge
ies pe fruntea lui Isus.

"Sfinte Tată", strigă Fiul,
"calea e nespus de grea...
Totusi, facă-se, Părinte,
voia Ta, nu voia Mea!"

"Osana!" Răsună cerul!
Cântă îngerii-n văzduh.
Se-ncunună-n biruintă
lupta lui Isus în Duh.

Pot să vie-acum ostasii.
Iată-i! Victima-si aleg.
Dar Isus acum e gata
de-a sorbi paharu-ntreg!

Si pe crestetul Golgotei,
sus, între pământ şi cer,
vor da cea din urmă luptă
Mielul blând şi Lucifer.

Iar când Iosif va desprinde
trupul sfântului Ostean,
nevăzut, pe crucea goală,
va rămâne-nfipt... Satan!

Costache Ioanid



alina

oanaruth spune:

Ioan 19:30

Cand a luat Isus otetul, a zis: “S-a ispravit!” Apoi Si-a plecat capul si Si-a dat duhul.

Traditional, in ziua de Vineri a Saptamanii Mari, Domnul Isus a fost judecat, condamnat, rastignit si ingropat. Pe crucea din mijloc, Fiul lui Dumnezeu a strigat ca-I este sete, iar ostasii i-au dat otet. Cand a luat otetul a strigat: “S-a ispravit!” Strigatul acesta a rasunat in cer, si in iad. Cerul a celebrat de bucurie ca Isus a ispravit lucrarea de mantuire a omenirii. In schimb, iadul s-a cutremurat! Toti demonii care au crezut ca L-au rapus pe Fiul lui Dumnezeu au auzit strigatul biruintei Domnului Isus! Nu cred ca a fost mai mare panica in iad decat la auzirea acestui strigat. Acest strigat a pus ultimul cui in sicriul iadului si al mortii. S-a terminat batalia, lupta s-a incheiat! Inca din gradina, cand Domnul Isus a acceptat sa bea paharul suferintei, era clar ca El va birui. La cruce El a incheiat batalia cu biruinta asupra celui rau. Sfantul Pavel scria celor din Corint ca daca ar fi stiut domnitorii lumii pe cine au rastignit, nu ar fi facut-o (1 Corinteni 2:8).
Mantuirea s-a savarsit in chinuri grele, dar este oferita prin har tuturor celor care cred in Numele Lui. In harul Lui El ne-a cuprins si pe noi, si ne-a dat bucuria sa fim copiii Lui Dumnezeu. A murit Domnul Isus ca sa nu mai murim noi. A suferit El in locul nostru, ca noi sa nu mai suferim pentru pacat. E Vinerea Mare sau Vinerea Neagra. Cerul s-a intunecat cand El a murit, iar pamantul s-a cutremurat. Si nici nu se putea altfel! Un Dumnezeu etern, devenit Om pentru noi, implinea scopul pentru care a venit. Si-a dat viata de bunavoie pentru salvarea noastra. Astazi putem, plini de bucurie, sa-I cantam slava si glorie pentru Jertfa Lui adusa pentru pacatul nostru. Sa traim in biruinta castigata de El la cruce! Glorie si slava vesnica Domnului Isus, Tatalui si Duhului Sfant!





Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth

Arhistefy spune:

Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Tânărul yoghin
Un tânăr yoghin s-a convertit la crestinism, motiv pentru care a fost aspru judecat de către cei din casa lui. Dar el le-a spus: "Dragii mei, eu am visat că mergeam pe un drum care la un moment dat se despărtea în mai multe directii. La acea intersectie eu am întâlnit doi oameni, dar când m-am apropiat mai bine am văzut că unul era mort iar celălalt era viu. Pe care dintre ei credeti că ar fi trebuit să-l întreb încotro s-o apuc?" "Pe cel viu, evident!" i-au răspuns ai lui. "Exact asa am si făcut, dar mergând pe drum mai departe, am întâlnit din nou o răscruce unde erau doi oameni. I-am întrebat pe amândoi care este drumul cel bun. Primul mi-a spus că el este gata să-mi explice pe unde trebuie să merg, deoarece el văzuse odată o hartă a acelui drum. Cel de-al doilea mi-a spus că el este gata să mă însotească până la locul la care doream să ajung deoarece el tocmai de acolo venea. Pe care dintre cei doi l-ati fi ascultat voi?" "Pe cel de-al doilea, evident", veni răspunsul tatălui său. "Exact la fel am făcut si eu, tată" spuse tânărul. Budha a fost un mare învătător, dar el a murit, pe când Isus e viu, de aceea eu am ascultat de El. Nu sunt sigur că Dalai Lama cunoaste drumul spre cer, deoarece el nu a mai fost acolo niciodată, pe când Domnul Isus nu numai că a venit din cer, dar a fost gata să mă si însoţească pe drumul vietii. El mi-a promis că va fi cu mine în toate zilele vietii mele. El a murit pentru mine, dar a si înviat a treia zi, ceea ce încă nu s-a mai întâmplat cu nici unul dintre înteleptii nostri."
Dacă ar mai fi existat si o altă posibilitate de salvare pentru oameni, atunci Dumnezeu ne-ar fi ajutat să o găsim pe aceea si nu L-ar mai fi lăsat pe Singurul Lui Fiu să moară zdrobit sub povara păcatelor noastre. Dacă un copil ti se îmbolnăveste si există două remedii posibile, la fel de eficiente si de sigure, îl vei alege pe cel mai putin dureros, nu-i asa? Jertfa Domnului Isus a cauzat cea mai mare durere pentru Dumnezeu si ea ne arată că nu mai există pentru omenire nici o altă sansă de salvare. "În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiti" (Faptele apostolilor 4:12).


Cu drag,
Mihaela

Arhistefy spune:

Tinta călătoriei
Un bărbat se ducea într-o statiune. Avea o multime de bagaje, asa încît prin gări întîmpina tot felul de neplăceri. Într-o gară a fost asa de supărat încît la întrebarea unui călător: "Unde mergeti, domnule?" îsi pierdu răbdarea si înjurînd puternic, strigă: "La dracu!" Un alt călător care era crestin, auzi acele cuvinte, merse după el si se aseză în acelasi compartiment. După ce se linisti putin, crestinul începuse vorba cu el. Pe parcursul discutiei a găsit prilejul să-i aducă aminte de răspunsul dat, apoi îl întrebă: "Cînd credeti că veti ajunge la tinta călătoriei?" Celălalt care se mai potolise putin, s-a rusinat de iuteală răspunsului. Mărturisi deschis că răspunsul lui grăbit la urma urmei era adevărat si că adevărata tintă a călătoriei a fost bine arătată în cuvintele spuse mai înainte. Acesti doi oameni, care stăteau fată în fată în acelasi compartiment, mergeau pe căi deosebite: unul mergea hotărît spre iad, iar celălalt avea o tintă sigură în cer. Unul se afla pe calea largă a pierzării, iar celălalt pe calea cea strîmtă ce duce la viata vesnică. Si călătoria vietii noastre pe acest pămînt trebuie să ducă în cer, sau în iad. Asa că întrebările cele mai însemnate pentru fiecare din noi sunt: "Care este tinta călătoriei mele? Pe ce cale călătoresc?" Dacă esti pe calea pierzării, te rog opreste-te si întoarce-te la calea care duce la viata vesnică. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în EL, să nu piară, ci să aibă viata vesnică" (Ioan 3.16). "Isus i-a zis: EU sînt CALEA, ADEVĂRUL si VIATA" (Ioan 14.6).


Cu drag,
Mihaela

oanaruth spune:

Mihaela, draga mea!

Multumesc!

Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth

rachel owen spune:

O, frunte-nsangerata de chinuri fara pret,
O, frunte-ncununata cu spini si cu dispret,
O, frunte, altadata scaldata-n foc ceresc,
Azi esti intunecata, dar eu Te pretuiesc!
Nespusa Ta durere ma-apasa astazi greu
Ca multe Tu-ndurat-ai, de vina-s numai eu!
Indura-Te de mine, o, nu Te departa,
Induta-Te si-mparte-mi milostivirea Ta!
La cruce voi ramane, si-n sangele-Ti varsat
Imi voi spala Isuse, vesmantul meu patat.
Din razele iubirii purtate-n mii de spini
Voi impleti-n vecie, coroane de lumini!
Durere si iubire, cum nimeni n-a stiut
In pretul jerfei Tale, Isuse-am cunoscut.
La cruce voi ramane, uimit de-atata har
In mine sa patrunda nemarginitu-Ti dar!