In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 4-a)
Raspunsuri - Pagina 18
oanaruth spune:
2 Ioan 1:6
Si dragostea sta in vietuirea dupa poruncile Lui. Aceasta este porunca in care trebuie sa umblati dupa cum ati auzit de la inceput.
O mare multime de oameni numesc dragostea un sentiment, altii doar o reactie a unor elemente chimice din organismul uman. Apostolul Ioan, mai mult decat alti scriitori ai Noului Testament, se ocupa de acest subiect. De fiecare data cand el vorbeste despre dragoste, Ioan o asociaza cu o actiune sau cu o activitate!
Dragostea statica nu era in vocabularul Lui Ioan. De fapt, Domnul Isus a vorbit in aceiasi termeni ca si Ioan, sau mai bine zis, Ioan a vorbit ca Domnul Isus! El a spus: “daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.” Ioan este numit “ucenicul iubirii”, si pe drept cuvant este numit asa, fiindca el a scris foarte mult despre iubirea de Dumnezeu si de aproape. Dragostea este vietuirea, trairea si umblarea in conformitate cu Cuvantul Lui Dumnezeu. Dragostea despre care el vorbeste inseamna a face voia Lui Dumnezeu si a asculta de Cuvantul Lui! Ce minunat! Nu ni se cer declaratii de dragoste catre Dumnezeu, ci ni se cere ascultare si umblare dupa Cuvantul Lui Dumnezeu! Sunt prea multi din aceia care mult mai usor dau declaratii sau canta despre dragoste decat sa o demonstreze practic in ascultare de Cuvantul Lui Dumnezeu. Sa ne rugam Domnului sa ne ajute ca, in umblarea noastra, sa luam aminte la porunca Domnului, sa ascultam de Cuvantul Lui si astfel sa demonstram ca-L iubim pe El si pe cei din jurul nostru.
Cine asculta de Cuvant, acela implineste ceea ce Domnul a spus pentru binele nostru suprem si slava Lui vesnica!
Dana si Iubirea ei, 
Oana-Ruth
oanaruth spune:
Matei 21:19
A vazut un smochin langa drum, si s-a apropiat de el; dar n-a gasit decat frunze.
In Saptamana Mare Domnul Isus a intrat in Ierusalim si apoi a mers in Betania. Luni dimineata S-a intors in cetate si I-a fost foame. Vazand smochinul, a vrut sa manance smochine, dar nu a gasit decat frunze! Ce a urmat stim cu totii: smochinul a fost blestemat si s-a uscat. Ucenicii s-au mirat de acest lucru, iar EL i-a invatat despre puterea credintei!
De atunci si pana astazi, acel smochin a devenit simbolul Israelului, care nu a avut decat frunze. Ma intreb cati dintre credinciosii nascuti din nou nu au decat frunze! Smochinul blestemat a avut frunze si nu a fost suficient. Domnul Isus astepta sa aiba smochine, dar nu a avut. De la mine si de la tine asteapta la fel. Avem frunze si roada sau numai frunze? Domnul ne-a plantat la marginea drumului. Pe langa noi trec drumeti flamanzi dupa painea vietii; ce le dam noi?Suntem plini de frunze si de roade, sau numai de frunze? Cand drumetii se opresc sa guste din fructele noastre, trebuie oare sa mearga mai departe fiindca la noi nu au gasit nimic?!
Acum doua mii de ani, Domnul Isus nu a gasit roada in Israel, dar a dat Bisericii Duhul Sfant, ca El sa rodeasca in noi si prin noi.
Sa ne rugam ca Duhul Sfant sa rodeasca in noi roada Duhului, ca, umbland pe urmele Domnului Isus, sa nu avem doar frunze, ci si roada!
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
oanaruth spune:
Marcu 12:17
Atunci Isus le-a zis: “Dati, deci Cezarului ce este al Cezarului si Lui Dumnezeu ce este al Lui Dumnezeu.”
Dupa traditia crestina, in ziua de Marti a Saptamanii Mari, Domnul Isus a fost mai mult la Templu si a discutat cu carturarii, fariseii, preotii ce slujeau acolo. Evanghelistii ne spun ca diferite grupari s-au unit impotriva Domnului Isus si cautau un prilej potrivit sa-L prinda. In contextul acestui verset, fariseii si irodienii erau cei care au incercat sa-L prinda in cursa neplatirii impozitelor catre Roma, sau mai grav, la incitarea maselor de a nu plati aceste impozite. Nimeni din Israel nu era bucuros sa plateasca impozite catre Roma, dar daca acum le poate sluji ca o cursa, ei se folosesc de acest lucru pe care il urau. Cat de jos coboara unii oameni! Domnul Isus nu se lasa prins, ci enunta un principiu repetat de mii si mii de crestini de-a lungul zbuciumatei Istorii Crestine. Ce este al Cezarului, dati-i lui. Ce este partea lui dati-o. Dar ce este a Lui Dumnezeu, dati-I lui Dumnezeu! Cei ce au vrut sa-L prinda pe Domnul Isus in mreaja puterii politice s-au inselat. El era si este deasupra oricarei puteri politice, militare, etc.
Dragele mele prietene, sa dam cezarului ce-i a lui. Sa fim cetateni buni. Dar sa dam toata cinstea si slava Lui Dumnezeu. Sa-I dam ascultarea noastra, care ne va dovedi dragostea fata de El. El este
stapanul lumii. Totul este al Lui. Nimic din ce noi am putea sa-I dam nu e de la noi. Orice lucru pe care-l avem l-am primit de la El. De aceea, sa fim cu luare aminte si sa-I dam Lui onoare si slava, impreuna cu deplina noastra ascultare in fiecare zi!
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
Arhistefy spune:
Cu drag,
Mihaela
alinamoro spune:
BARABA
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
pe când în largul lumii cutreierai semet,
pe când cu lănci şi scuturi, cohortele străine
te căutau să-ti ceară al vietii tale pret?
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
când floarea vietii tale îsi scutura podoaba?
Ca să te scap de lanturi, de moarte si rusine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...
Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna.
si pe-amândoi multimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar.
Puteam să zbor din lume, sătul de-ai ei urgie.
Si-atunci multimea oarbă te-ai fi cerut degeaba.
Dar M-am gândit la tine, privind spre vesnicie,
Si am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...
Te chem si astăzi: Vino şi vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi prin spini şi bolovani.
Dar vremea e târzie. Mijesc pe dealuri zorii.
Si ceru-ntreg te-asteaptă de două mii de ani.
De-ai sti ce neagră noapte si ce adânc fierbinte
va fi... când suferinta nu va cunoaste graba...
Vei plânge totdeauna si-ti vei aduce-aminte
că am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!
Costache Ioanid
alina
alinamoro spune:
Ce-ar fi lumea fara chipul lui Dumnezeu ?
"Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapâneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamântul si peste toate târâtoarele cari se misca pe pamânt."
(Geneza 1:26)
Cu siguranta, întreaga creatie este rezultatul imboldului iubirii divine. Dumnezeul dragostei îsi reflecta natura într-o minunata, impozanta si desavârsita lucrare. Iar dupa ce puterea Cuvântului zamisleste lumina, cer, pamânt, soare, luna si stele, toate cele ce misca în ape si pe uscat, vine si rândul tau. Asezat în vârful piramidei creatiei, facut cu putin mai prejos decât Împaratul Suprem. Liber sa domini un univers întreg, liber sa iubesti, caci din si prin iubire ai devenit ceea ce esti.
Daca porti în tine chip de Creator, înseamna ca duci, în strafundu-ti cele mai mari valori. Prihana ti-a rastoarnat însa echilibrul, ti-a distorsionat fiinta, ducându-te departe de ceea ce-ti era destinat. Ieri printul celor vazute, azi nefericitul, bucata de lut autocondamnata sa redevina bucata de lut. Dar cum Iubirea n-are margini, Parte Unica si Preaiubita din Fiinta Suprema se rupe din Sfânta-I unitate pentru a rascumpara cazutul, adica pe tine. Lacrimi din cer înalt pentru a stinge vapaia pacatului. Iata inexplicabilul! Sa poti voi sa te pierzi pentru altul. Si sa poti câstiga, pierzându-te. Dragostea! Întregul mister al existentei! Sa poti accepta sa te pierzi si sa câstigi pierzând!
Cel venit sa rascumpere ce era pierdut aduce si chip divin peste tine, huma însufletita. Se face blestem pentru a învinge blestemul.
Ce-ar fi lumea fara de Dumnezeu ? Ceea ce spunea cândva un medic ateu: o furnica. Traieste, munceste, sufera. O furnica având constiinta, capabila de a se urmari în timp, de a se revedea în diverse împrejurari din viata lui. Dar tu esti venit din Viata, nu din neant, Daca accepti darul fara de plata vei si aspira la viata. Daca nu, vei ramâne o furnica, strecurându-te printre esecuri si deznadejde, cumulând afecte peste afecte, semanând durere si murind, zi de zi, putin câte putin.
Ce-ar fi lumea fara de Dumnezeu ? Ce-ai fi tu fara de Dumnezeu ? Sunt întrebari ce-ti secera mintea, împletindu-se cu parfumul întunericului. E noapte. Regele de Sus ti-a aprins stelele si luna. Pâna sa te trezesti, soarele îti va lumina odaia, pasarelele vor cânta la geamul tau chemându-te sa te bucuri de o noua zi. Si peste toate, esti ales sa domnesti, tu, chip iertat si slavit !
"Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca I-a facut."
(Geneza 1:27)
(Andrei Patrinca)
alina
oanaruth spune:
Matei 26:8
Ucenicilor le-a fost necaz, cand au vazut lucrul acesta, si au zis: “Ce rost are risipa aceasta?”
In ziua de Miercuri a Saptamanii Mari, se pare ca Domnul Isus a fost in Betania. In acea zi nu s-a angajat in discutii majore, ci a petrecut un timp de liniste cu ucenicii si prietenii din Betania.
Matei ne spune ca Domnul Isus a fost in casa lui Simon leprosul, si acolo o femeie a adus un vas de alabastru cu mir foarte scump. Ea a turnat vasul acesta cu parfum scump pe capul Domnului Isus. Era clar pentru ucenici ca ceva se va intampla, iar femeia aceasta a gasit de cuviinta ca, foarte aproape de moartea Domnului Isus, sa faca aceasta “ungere” cu mir. Ucenicii au vazut risipa in actul de dragoste si daruire al acestei femei. Ei nu vad in aceasta decat valoarea materiala a parfumului. Daca asa se considera, ei aveau dreptate. Totul a fost o risipa. Mirul se putea vinde foarte scump, iar banii se puteau da saracilor. Din punct de vedere financiar ei au avut perfecta dreptate. Numai ca in lumea Domnului Isus, aurul isi pierde valoarea, iar banutii vaduvei cresc in valoare! Parfumul risipit pe capul Lui are mai mare valoare decat toti banii care s-ar fi putut da saracilor. Ce importanta este perspectiva care o avem asupra lucrurilor! Ucenicii vedeau doar valoarea materiala a parfumului. Femeia aceasta vedea valoarea Persoanei pe care era turnat mirul. Domnul Isus vede valoarea daruirii depline! Ea a dat ce-a avut mai scump, ce a pretuit poate cel mai mult, pentru Cel care ar fi trebuit sa fie pretuit mai mult decat orice pe lume! Aceasta femeie a tinut mult la vasul ei de alabastru cu mir scump, dar Cel ce-a venit in viata ei era mult mai scump pentru ea. Ea jertfeste pe masura pretuirii ei fata de Domnul Isus!
Domnul Isus apara pe cei ce se jertfesc. El este de partea celor ce fac lucruri frumoase pentru El! El nu lasa dezaprobarea ucenicilor sa continue, ci o opreste spunand: “de ce faceti suparare femeii?”
Cat de mult Il pretuim noi pe Domnul Isus? Cat suntem gata sa jertfim pentru El? El a dat totul pentru noi; suntem noi gata sa dam totul pentru El? Cand dam totul, de fapt noua ne dam, caci El va lua ce-i dam si-l va transforma in ”lucrul frumos” facut pentru El!
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
alinamoro spune:
Mesaj de Paste
In saptamana patimilor Domnului Isus, multi dintre noi cantam "Merg cu El in Getsemane, Eu merg cu El oriunde-ar merge." Cantam asa fiindca Domnul Isus Insusi ne-a invatat ca ceea ce I s-a intamplat Lui ni se va intampla si noua: Calea Lui este si calea noastra.
Sa ne gandim atunci ce I s-a intamplat Lui in saptamana patimilor:
1. Unul dintre cei doisprezece, caruia i-a dat dragostea Lui, pe care l-a invatat, pe care l-a hranit, caruia i-a spalat picioarele, L-a tradat, L-a vandut, L-a dat in mainile dusmanilor, L-a trimis la tortura si la moarte.
2. Poporul pe care l-a vindecat si l-a hranit a strigat despre El: "Rastigneste-L!"
3. Soldatii romani L-au tintuit pe cruce, producandu-I cumplita durere si agonie.
4. Conducatorii religiosi ai lui Israel si-au batut joc de El si mai ales de credinta Lui in Dumnezeu si de afirmatia Lui ca este Fiul lui Dumnezeu.
5. Dumnezeu Tatal L-a parasit si L-a lasat sa se cufunde in noapte (in mod obiectiv, "Dumnezeu era in Cristos impacand lumea cu Sine" - 2 Cor.5:19 - dar in mod subiectiv El a trebuit sa traiasca despartirea de Dumnezeu pe care o produce pacatul omenirii, cu care era incarcat).
Cum a raspuns El la toate acestea:
1. Pe Iuda l-a iubit pana la capat, a refuzat sa-i spuna vreun cuvant de ocara si chiar si dupa sarutul tradarii i-a zis: "Prietene!"
2-4. Cand soldatii romani Il rastigneau si cand poporul si liderii religiosi Il batjocoreau, El se ruga pentru ei: "Tata, iarta-i, ca nu stiu ce fac!
5. Cand se simtea parasit de Tatal Sau si se cufunda in noapte, El a facut cea mai minunata declaratie de incredere in Tatal Sau: "Tata, in mainile Tale imi incredintez Duhul!"
Pe tot traseul saptamanii patimilor Sale, Domnul Isus a iesit biruitor.
In toate atacurile raului, El a biruit prin iubire: l-a iubit pe Iuda, i-a iubit pe adversarii Sai si, mai presus de toate, L-a iubit pe Tatal Sau.
Biruinta Lui n-a avut loc cand a inviat, ci in momentele grele cand L-a tradat un prieten, cand L-a respins poporul, cand L-au respins liderii si cand S-a simtit parasit de Dumnezeu.
Atunci cand experimentam amarul tradarii, al respingerii si al batjocorilor, atunci trebuie sa ne aratam capacitatea noastra de iubire.
Scopul lui Dumnezeu este sa ne faca "asemenea chipului Fiului Sau." Veniti sa tintim cu toata fiinta noastra spre aceasta asemanare: Sa iubim, sa iubim, sa iubim!
Singura metoda de biruinta este iubirea!
Domnul Isus a acceptat ura, respingerea, batjocorile si rusinea, le-a absorbit in iubirea Lui si a dat in schimb iertare si frumusete.
Fiindca a biruit prin iubire si prin jertfa de Sine, Tatal L-a inviat din morti (Filipeni 2:5-11; Evrei 2:9 si 12:1-4).
Prin fiecare biruinta a iubirii si a iertarii traim o noua inviere glorioasa!
Veniti sa-L imitam pe Domnul nostru si sa biruim prin iertare, prin iubire, prin jertfa de sine.
Ura si dusmania inseamna moarte!
Veniti la inviere prin iubire, prin iertare, prin moartea eului, prin jertfa de sine.
Acest fel de biruinte nu vin din noi insine. Ele ne vin numai din puterea invierii Lui. El ne-o da numai daca ne unim cu El in moarte de sine.
alina
Arhistefy spune:
Cu drag,
Mihaela
alexxia spune:
„ Azi prietena mea in varsta de 26 de ani, a murit. Dumnezeu a considerat ca misiunea ei pe acest pamant s-a incheiat. In timpul scurt pe care l-a avut a scris multe poezii spre lauda Lui Dumnezeu.
Una dintre poeziile pe care ea le-a scris si care pe mine m-a cercetat mult am s-o redau aici, poate atinge si alte suflete.
Christ
Priveste-I mainile. Au fost muscate
de ruginitul cui al urii tale¦
Amarul tot s-a strans in doua palme
ce-au inflorit iubirea in petale.
Priveste-I fruntea. Nu e-incununata
de-ai slavei lauri - lumea, doar, ii poarta;
tu n-ai ales sa-I dai o frunza vie,
ci-un spin uscat din viata ta cea moarta.
Priveste-I coasta si priveste-I ochii
Iubirea rastignita si-astazi plange.
Tu L-ai strapuns cu sulita durerii,
El ti-a raspuns cu apa si cu sange.
Alexxia
Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste
http://www.foreverliving.ro/distr/Bunea085-463/
http://community.webshots.com/user/aalexxia