mama

isabela spune:

Peste putin timp se vor implini trei ani de cand mama mea nu mai este alaturi de mine. Cred ca niciodata nu va disparea durerea din sufletul meu pricinuita de moartea ei. Atunci, acolo, la marginea mormantului, am simtit ca o parte din sufletul meu a murit odata cu ea. Desi, mai dura cu noi, copiii, a fost intotdeauna alaturi de mine, am iubit-o foarte mult si am suferit foarte mult la disparitia ei. Uneori cuvintele sunt de prisos, ele nu pot exprima durerea pe care o simtim.

oana cretu spune:

Imi pare tare rau, Isabela pentru tine...Intr-adevar, durerea nu se poate exprima prin cuvinte fata de ceea ce este in suflet...

quote:

---

---

Mi-am amintit niste versuri dintr-un cantecel pe care l-am invatat la gradinita:"E ziua ta mamico
In dar ti-am adus inima
Si crede-ma mamico
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg din soare
O raza sa-ti prind in par
Dar tu stralucesti mai tare
De dragoste si dor".

Cat de tare imi place acest cantecel...Cand il auzeam sau il cantam la scoala(gradinita)imi venea sa plange ce scumpic este...

oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."

acina spune:

Ce frumos ati scris voi despre mamale voastre.
Nu stiu ce as mai putea adauga...
Doar ca o iubesc mult si ca nu stiu ce m-as face fara ea.


Anca

Anina_n spune:

Frumos subiect ! Stiu ca Andrada a mai deschis unul asemanator(in toamna), dar oricand este bine venit un asemenea subiect !
Imi pare rau pentru cele ce nu-si mai au mama alaturi ! Imi dau seama cat de greu trebuie sa le fie. Dar de acolo de sus, in mod sigur vegheaza asupra lor.
CRIXIA, frumoasa legenda !
Ortansa, frumoasa poveste ! Se aseamana un pic cu a mamei mele. Patru copii, serviciu, casa...nu stiu cum reusea sa le faca pe toate ! A avut un sot bun care a ajutat-o, am fost noi copii cuminti...
Mama a crescut fara sa cunoasca dragostea de mama(prin orfelinate), astfel ca si-a revarsat asupra noastra toata dragostea ei. Nu a facut niciodata diferente intre noi, ne-a iubit la fel pe toti. Ne imbratiseaza si ne mangaie si acum, cand suntem adulti, si noi. Probabil asa am invatat sa ne iubim si sa ne ajutam intre noi, noi cei 4 copii ai ei. Ca si ancuta06 si amuleta, si noi visam la o casa mare pentru toata familia.
Deocamdata, chiar locuim cu mama. Bucurie mare pentru ea, ca nu este singura, dar si pentru mine, ca-i sunt alaturi si ne ajuta cu micuta noastra. Sper sa fiu o mama la fel de buna pentru micuta mea, cum a fost si este, si mama pentru mine !
Iti multumesc mama pentru tot ceea ce face pentru mine, te iubesc nespus de mult !

Am vrut sa-ti culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar pana la urma moare
Si cui e de folos?

Refren: E ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima.
Si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg stelute,
Sa-ti fac un frumos colier,
Dar cine nu stie oare
Ca-n zori stelutele pier?

Am vrut sa-ti culeg o raza
De soare, sa-ti prind in par,
Dar tu stralucesti mai tare
De dragoste si dor.



Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

aime spune:

povesti frumoase, povesti triste...mama...se pot scrie mii si mii de pagini si tot n-ar fi de ajuns sa-i spunem cat de mult o iubim...
din pacate si eu vin cu o poveste trista, dar impletita cu una fericita...
...mama mea s-a stins in noaptea in care eu am venit pe lume...nici macar n-a apucat sa ma tina in brate, m-a dorit f mult si m-a iubit de cand eram doar un samburel...dar dumnezeu asa a vrut, s-o ia langa el...
...cel care imi e tata, doar ptr ca m-a conceput...m-a abandonat in spital...de durere...de spaima...nu stiu, stiu doar ca nu l-am vazut niciodata...
...dar soarta mea avea sa fie alta...o familie care-si dorea ff mult copii si care nu a avut m-au luat, mi-au dat numele lor, m-au crescut si ocrotit, fara ca eu sa stiu ca nu sunt copilul lor...
ei i-am spus MAMA si pot spune ca a luptat ptr mine ca o leoaica, sa-mi fie bine, sa fiu cea mai buna la scoala, sa fiu cel mai bine imbracata, sa fiu mereu in frunte... si-am reusit...numai datorita ei si datorita celui caruia i-am spus TATA...au fost si sunt niste parinti extraordinari, fara pereche...
...ei sunt PARINTII mei, cei carora le datorez VIATA...fara ei probabil ca ingrosam randurile orfanilor si nu as fi ajuns ce sunt azi, un om implinit profesional, cu o casnicie perfecta, din viata caruia nu lipseste decat o raza de soare ptr a completa cercul, un BB...dar ptr care luptam si speram ca vom si reusi. Lor le multumesc necontenit ptr tot, ii IUBESC enorm, iar gandul ca firul vietii lor se va intrerupe intr-o zi ma ingrozeste pur si simplu...vreau sa fie bunici mai intai, vreau sa fie cu mine mereu...
stiu ca mama mea naturala ma vegheaza de acolo de sus (mahnirea ei cea mare e ca tata nici nu ma cunoaste)si sper ca e mandra de mine si de tot ce-am realizat...e ingerul meu pazitor care cand va primi porunca il va aduce si pe BB-ul mult asteptat...
Te iubesc MAMA
Te iubesc TATA

aime

Miguelle spune:

Mama mea n-a stiut approape niciodata sa ma inteleaga, sa ma iubeasca, sa aiba incredere in mine. Cand greseam, nu incerca sa ma ajute, ci imi reprosa gresala. Are o casnicie lipsita de iubire, tatal meu o cearta mereu, toata copilaria mea imi amintesc ca simteam mila pentru ea. De cand am mers la serviciu, dupa 2 ani stati acasa cu copilul, mama mea a inceput sa se lege din ce in ce mai tare, cu o iubire bolnavicioasa as zice eu, de copilul meu, poate pt ca vede in el singurul lucru bun din viata ei. In schimb, in ochii ei, eu am devenit mama denaturata, care nu vrea deloc binele copilului, care in inconstienta ei (a mea adica) a comis crima ca la 4 ani jumate sa dea copilul la gradinita. Tot ce fac eu e rau, e geloasa pe socrii mei, cu care ma inteleg bine.
Acum sunt certata cu mama mea. Mai bine zis ea m-a certat rau, cu vorbe grele. Nu mai pot sa-mi imaginez ca mama ma iubeste. Daca o face, are un mod foarte straniu sa o arate.
Am citit ce ati scris voi fetelor, si ma bucur mult pentru voi ca aveti asa mame. Eu de la mama mea nu aud decat reprosuri, cat de multe a facut ea pt mine si cat de lipsita de inima sunt. Si ce e mai rau e ca nu se abtine de fata cu copilul. Nu mai pot decat sa ma rog. Am iertat de multe ori, ar trebui sa iert in continuare, dar mi-e teama pt copilul meu. Cred ca nu-i face bine deloc. Si sufletul meu e intr-un continuu chin.

alinamoro spune:

Multumesc Anina n ca ai scris in intregime cantecelul"E ziua ta mamico"(eu imi aminteam doar o strofa si refrenul),l-am copiat la mine in calculator.
Draga aime m-a impresionat foarte mult povestea ta .
As vrea sa va scriu poezia MAMA de G.Cosbuc pe care sunt sigura ca o stiti fiecare:
In vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau in cale,
Iar plopi in umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara-
Acolo,mama,te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci.Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacara lor geme:
Clipete-abia din cand in cand
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre amestecand
Prin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stau
Si torc in rand cu tine;
Sunt inca mici si tata n-au
Si George nu mai vine!
Un basm cu pajuri si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Tu taci si-asculti povestea ei
Si stai ingandurata.

Si firul tau se rupe des,
Caci ganduri te framanta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.
Scapi fusul jos;nimic nu zici
Cand fusul se desfira...
Te uiti la el si nu-l ridici
Si fetele se mira.

...O,nu!Nu-i drept sa te-ndoiesti!
La geam tu sari deodata
Prin noapte-afara lung privesti-
-"Ce vezi?"intreab-o fata.
-"Nimic...Mi s-a parut asa!"
Si jalea te rapune
Si fiecare vorba-a ta
E plans de-ngropaciune.

Intr-un tarziu,neridicand
De jos a ta privire:
-"Eu simt ca voi muri-n curand,
Ca nu-mi mai sunt in fire...
Mai stiu si eu la ce gandeam?
Aveti si voi un frate...
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!...Sa-l vad venind,
As ami trai o viata.
E dus,si voi muri dorind
Sa-l vad odata-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu.
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, in ceasul mortii!"

Afara-i vant si e-nnorat
Si noaptea e tarzie;
Copilele ti s-au culcat-
Tu,inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plangand;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tarziu cu mine-n gand
Ca sa visezi de mine!



alina

oana cretu spune:

Si eu iti multumesc, Anina_n pentru intreg cantecelul...
La fel iti multumesc si tie, alina morostes pentru poezia "mama", care ne duce cu gandul la copilarie recitind-o...
Si pe mine m-a impresionat tare povestioara vietii tale, aime si sunt convinsa, ca si tine ca mamica ta naturala vegheaza asupra ta, de acolo, de unde este ea...In schimb, ma bucur ca o famile cu sufletul mare te-a adoptat, fizic si in inima lor, ma bucur ca ai avut o mama, chiar daca nu era cea care te-a conceput...Asta pentru ca nu multi copii care isi pierd mamica la nastere au norocul sa gaseasca o mamica buna care sa poata inlocui lipsa...
Va pup si mai asteptam povesti frumoase despre mamici!

oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."

camiT spune:

Mama este fiinta cea mai iubiata, ea este prezenta tot timpul in universul nostru. De fiecare data cand spun mama,simt cum imi trece toata durerea din suflet si simt cum imi dspar si celelate durei, caci acest cuvant are puteri miraculoase. O iubesc enorm de mult si sincer va spun cand am inceput sa citesc acest subiect am plans mult timp. E departe de mine si asa de mult imi doresc sa ma tina in brate si sa nu-mi mai dea drumul. Of, de ce nu putem ramane mici copilasi caci atunci am avea langa noi in permanenta pe cea mai draga si iubita fiinta de pe acest pamant, pe MAMA.
Imi pare nespus de rau pentru acelea care nu mai au pe mama in viata lor si asi vrea sa va incurajez spunandu-va ca aici, pe pamant, amintirile vor ramane nu vi le poate lua nimeni si la un moment dat va veti intalni intr-un loc special si foarte frumos cu MAMA.
E minunat sa fi iubit dar si mai minunat este sa iubesti.
Cami,mama lui David

Cami si bebeul David

lai spune:

Mama mea - o mama extraordinara. O iubesc mult, dar sunt constienta ca ea ma iubeste si mai mult pe mine; ma iubeste mai mult decat oricine altcineva pe lumea asta. A fost prietena mea cea mai buna cand eram in Romania si ei ii povesteam tot. In anii de cand am plecat am avut si momente delicate, eu m-am desprins de cuib, am crescut, am avut momentele mele de 'rebeliune' tarzie, si pe mama a durut-o mult, simtea ca ma pierde. Eu nu stiam cum sa impac durerea ei care ma durea si pe mine, cu mine cea care simtea nevoia sa creasca pe drumul ei si sa o pastreze pe mama ca mama; ea voia ca eu sa fiu prietena ei cea mai buna, iar eu voiam sa fiu fiica ei. Si iar am mai crescut, si mi-am dat seama mai bine de durerea si dragostea ei si am cautat sa fiu mai putin egoista si sa nu ii fur dragostea vietii ei, pe mine. O iubesc mult si nu stiu daca vreodata ii voi putea multumi asa cum merita pentru tot ceea ce a fost si este pentru mine. Stiu cat ii e de greu si nu stiu ce va fi in viitor, ea acolo si eu aici..

Uneori ascult "Ruga pentru parinti", cantecul lui Hrusca pe versurile lui Adrian Paunescu, si plang.. Parintii mei sunt inca tineri, dar....


Enigmatici si cuminti,
Terminându-si rostul lor,
Lângă noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi părinti.

Cheamă-i Doamne înapoi
Că si-asa au dus-o prost,
Si fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poti întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, si parcă ning.

Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiati-i pe părinti.

E pământul tot mai greu,
Despărtirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc si eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetita mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetita mea...


Lai