mama
Raspunsuri - Pagina 2
MALUBA spune:
offf!!!! MAMA :cel mai frumos cuvant din tot dictionarul...ce pot sa spun acum dupa mai bine de 13 ani de la moartea ei (stupid accident de masina)este ca ma rog zilnic sa fiu cel putin la fel de buna, tandra, ascultatoare, intelegatoare ,plina de dragoste cum a fost ea pt mine si fratele meu . stiu ca undeva acolo (sau daca nu macar in sufletul meu)este cu mine si alaturi de mine si va avea pe veci un coltisor din inima mea.
in 36sapt.
pupici pt bebici,mamici si burtici
Nedda spune:
Si mama mea este o fiinta exceptionala. Nici n-as putea s-o descriu in cateva cuvinte. Parerea mea de rau este ca nu o am in fiecare zi langa mine si de cate ori o vad mi se pare mai ninsa si mai micuta. Atunci imi dau seama ca urasc trecerea timpului.
lena spune:
Mama...este o fiintza tare jucausa, desi albita la tample nu-mi pot compara vioiciunea sufletului meu cu al ei, a fost si va ramane un copil, dar unul dulce pe care vrei sa-l ocrotesti si sa-l rasfeti...as fi putut mai degraba sa fiu eu mama ei, desi cu trei copii mama a ramas intotdeauna un copil mare! Dansa cu noi in brate sau de mana in bucatarie, ne jucam cand faceam de mancare si indeosebi a ales sa fie prietena noastra in primul rand si pe urma mama...de o fi rau de o fi bine, tot o iubim ca nebunii toti trei!
Lena
moka spune:
mama... a fost si este tot timpul cel mai mare sustinator al meu. Indiferent ce as fi facut, bune, rele, m-a pupat, m-a certat dar am simtit-o aproape.
Moka si Mokutza (3 luni)
oana cretu spune:
M-ati emotionat pana la lacrimi ceea ce ati scris de mamele voastre...Imi pare rau, draga maluba pentru mama ta, pentru tine ca a trebuit sa traiesti doar in suflet cu ea de 13 ani de zile...E trist tare...
De-abia astept sa devin si eu mama intr-o zi sa simt si eu ce simt toata mamicile, ca voi, de aici...
oana-cannes
tlaura spune:
MAMA mea, implineste anul acesta 20 de ani de cand a murit. Multe cuvinte nu am, decat ca a fost cel mai bun om pe care l-am intalnit in viata mea, cea mai buna mama, sotie, si prietena. Eu nu pot nici acum , dupa atatia ani sa ma gandesc la ea, sau sa vorbesc de ea fara sa plang. Eu eram prea mica, atunci cand a murit, nici macar nu am apucat sa o cunosc prea bine, eram prea ocupata de viata mea. Am ramas cu acest regret, iar daca imi doresc sa existe "lumea cealalta", pentru asta imi doresc; ca s-o reintalnesc acolo.
As vrea sa stie ca am iubit-o si o iubesc in continuare, si Dumnezeu sa o odihneasca.
Laura, mama lui Andrei
oana cretu spune:
Sa sti ca m-a impresionat tare ce ai scris de mama ta, draga tlaura si tare rau imi pare sa aud si de tine ca nu ai avut parte de o viata alaturi de mama ta. Ceea ce iti doresc este sa poti sa iti aduci tot timpul aminte de ea cu dragoste in suflet...Eu ma gandesc la tine, ca si la toate persoanele de aici care si-au pierdut parintii prea devreme, caci tare doare sa stim ca au plecat si ca nu ati avut destul timp sa va petreceti cu ei...Va pup si va doresc tot binele din lume si ca atunci cand veti pleca si voi de pe acest Pamant, sa va puteti reintalni, undeva, intr-o lume mai buna....pe un Pamant de vis...
oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."
amuleta spune:
Mama s-a nascut intr-o familie de "chiaburi" din Dobrogea. Dupa venirea comunistilor parintii au fugit din sat ca sa nu fie arestati iar cei trei copii, dati afara din scoala primara, au fost imprastiati pe la rudele din tara, ca sa nu moara de foame. Dupa ce primul val al furiei revolutionare a trecut, mama a ajuns la Constanta unde a avut prima slujba de "contabila" la 14 ani in timp ce mergea la liceu si a facut foame ierni la rind, cu nuci si ceai. Spunea ca simtea cum i se lipeste stomacul de coloana. Din liceu o dadeau afara pe usa si ea "intra pe fereastra". Facultatea a facut-o mult mai tirziu, dupa ce s-a maritat ,si-a schimbat numele si a venit la Bucuresti. S-a luptat vreme de 12 ani sa aiba un copil si...iata-ma. Cind am plecat pentru prima data de acasa,, o fata singura de 26 de ani zburind catre America, mi-a spus :"Nu te gindi la noi. Sa-ti fie tie bine, mamica !". Cind s-a imbolnavit de cancer si nimeni nu putea sa-i dea de capat in Romania, s-a suit in avion in dureri cumplite si a venit "la fetita ei, sa se faca bine". In timpul tratamentului tot ea ma incuraja, cind imi vedea privirea disperata, spunind "lasa, iubita mamii, sa vezi ca eu ma fac bine". Si s-a facut bine, intorcindu-se apoi in Romania unde si-a deschis o mica afacere ca sa poata "s-o mai ajute putin pe fetita ei si pe nepoti".
Nu cred ca noi, copiii, meritam totdeauna parintii pe care-i avem. Eu, cel putin, nu-i merit.
mirelam spune:
Mama mea...
Nici nu vreau sa ma gandesc ce m-as face fara ea. E cea mai importanta persoana din viata mea, dupa copil si sot. Ma ajuta foarte mult...l-a crescut pe Andrei de la 6 luni. Traieste pentru el si prin el. De fapt pentru noi si fratele meu. Ca acum doar noi i-am mai ramas (tatal meu s-a prapadit acum 3 luni).
N-am fost si nu sunt o persoana super mamoasa, dar de inteles ne-am inteles intotdeauna foarte bine.
Ma cam deranjeaza la ea ca-i exagerat de sensibila si se supara cam repede si nu prea pot sa-i fac observatie sau sa o mai cert (vorba vine) cand il rasfata prea mult pe Andrei.
Uneri ca gandesc ca nu-i arat indeajuns cat de mult iubesc si cata nevoie am de ea. Dar ce sa fac...asa este firea mea. Asa am facut si cu tatal meu si acum ma macina regrete tardive ca nu i-am aratat si nu i-am spus cat de mult l-am iubit. Dar sunt sigura ca a stiut.
Mirela, mamica de Andreiut
adi_dalma spune:
fetelor va multumesc ca mi-ati raspuns... Raspunsurile voastre m-au induiosat... m-au bucurat... m-au intristat
Petra .. despre mama mea.
O iubesc tare tare . Nu am cuvinte sa exprim devotamentul si drostea ei fata de copii (eu si sora mea) si nepoti. si fata de tatal meu. II sunt recunoscatoare ca m-a facut sa am incredere in oameni, sa i iubesc si sa i inteleg.... Chiar daca uneori in viata am fost dezamita de unele persoane.. am iesit pe plus. II sunt recunoscatoare ca taie Bucurestiul in doua ca sa stea cu fetita mea cand sunt la serviciu. Ii sunt recunoscatoare ca ma vede cea mai buna, frumoasa si desteapta. Ca si pe Adela (fetita mea) o vede asa. Ca nu m-a mintit niciodata. Ca mi-a oferit o copilarie linistita. Ca l-a ales bine pe tata (care e si el un tata extraordinar) . Ca m-a incurajat sa invat (nu vroia sa o ajut la treaba ... datoria mea era invatatul). Ca ultimul ban il dadea pe meditatiile mele. Ca a fost langa mine mereu. Ca este otimista si mereu cand ma mai plang imi zice : gandeste te alti oameni cat de necajiti sunt, au probleme de sanatate etc etc ... tu trebuie sa fii multumita cu ce ai ...
Si sincer vorbind MAMA este un om pe care l as fi ales ca prieten !!! Rudele nu le alegi dar prietenii da...si asa as vrea sa creasca si fetita mea. Sa fie un om pe care l as alege ca prieten...sa fie de caracter si un prieten adevarat.Sa stie sa ofere si sa primeasca droste si prietenie.
Ce ma supara la mama?? ma cicaleste (uneori) ma supraprotejeaza (si acum la 34 de ani) si nu-si ia vitaminele zilnic.Si nu se lasa de fumat. ATAT
Sper sa pot sa i ofer mamei mele un picut din ce mi-a dat ea mie.......