Despre rugaciune

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

Legat de ce spunea Mihai, si eu cred ca trebuie sa ne rugam atat pentru lucrurile generale, dar si pentru lucrurile marunte, tardive, pentru ca Domnul ne raspunde cu bucurie si la unele si la altele.
Sa va dau un mic exemplu din viata mea.
Cand am sarbatorit ziua Laurei, prietena ei cea mai buna a venit cu o tuse ingrozitoare. Saracuta, avusese in urma cu doua zile febra mare si ramasese cu acea tuse care o chinuia din 5 in 5 minute, pana se inrosea. Cand am vazut-o, nici eu nici sotul meu nu am fost prea fericiti, dar, ce puteam face, din moment ce mamica ei a considerat de cuviinta sa o aduca in acea stare ? sotul meu era deja un pachet de nervi si de ingrijorare, pentru ca fetita, Madita, in marea ei dragoste pentru Laura ( Madita joaca rolul mamicii, iar Laura este bebelushul) o lua in brate, o pupa, statea numai langa ea si cred ca i-a tusit in fatza de cel putin 100 de ori cat a stat la noi. Eu, de cand am vazut-o, si apoi pe parcursul petrecerii m-am rugat cand am avut putin ragaz ca Dumnezeu sa o ajute pe Laura sa nu se imbolnaveasca si ea. Din momentul cand m-am rugat am avut pace si liniste sufleteasca si m-am increzut in Domnul ca El o sa o tina sanatoasa pe Laura. Si iata ca au trecut de atunci 10 zile si fetita mea este perfect sanatoasa!! Laudat fie Numele Domnului!

In continuare o sa va redau un articol interesant ( dupa parerea mea):
Rugaciunea eficienta

Biblia ne invata ca prin credinta ajungi la rugaciuni implinite. Isus a spus ca, "orice lucru veti cere, cind va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea" (Marcu 11:24).
Atunci cind te rogi de fapt tu ii vorbesti divinului Creator al acestui univers. Tine minte lucrul acesta! Prea des se intimpla ca noi sa ne aducem propriile noastre limitari atunci cind venim la Dumnezeu. Astfel citeodata stim prea multe despre anumite imprejurari si avem dificultati rugindu-ne cu credinta. De exemplu, eu unul am o minte orientata spre mecanica. Ca prin urmare imi este foarte dificil sa ma rog pentru un miracol atunci cind motorul masinii mele nu vrea sa mearga. Pur si simplu imi lipseste credinta ca Dumnezeu poate porni masina atunci cind stiu prea bine ca bujiile sint slabe si ca bateria este descarcata. Cu nici un chip nu-mi vine sa ma rog, "O Doamne, fa ca masina asta sa porneasca!"
In acelasi timp sotia mea nu are nici o idee de mecanica. Rareori s-a intimplat ca ea sa se uite sub capota unei masini. Ea nu poate deosebi distribuitorul de carburator sau tija de la ulei de capacul radiatorului. Astfel ea poate avea o credinta mare ori de cite ori avem necazuri cu masina.
Cind eu spun, "Ce o sa ne facem acum?", ea spune, "Hai sa ne rugam". "O, lasa! Nu merita sa ne rugam pentru asa ceva. E ceva de natura mecanica". Insa ea isi pleaca capul si..., "Doamne fa ca masina asta sa porneasca acum. Tu stii ca trebuie sa plecam. Iti multumesc Tata, si iti cer in numele lui Isus", iar dupa aceea spune, "OK, mai incearca odata".
"Nu are nici un rost!" "Hai, du-te si incearca" Si uite asa porneste motorul!
Cui te adresezi atunci cind te rogi? Ce limita poti sa pui capacitatii lui Dumnezeu? Priveste la univers, in jurul tau la ceea ce Dumnezeu deja a facut. Dupa aceea, la acest Dumnezeu mare tu cauti sa-i stabilesti care ar putea sa-i fie limitarile.
Intotdeauna dificultatea trebuie masurata dupa capacitatea ajutorului chemat pentru a face treaba. Care este ajutorul pe care-l chemi? Acesta este Dumnezeu, Creatorul universului. El este Tatal tau ceresc care te iubeste si care are o profunda grija fata de tine. Nimic nu este prea greu pentru El.
Ieremia s-a rugat, "Ah, Doamne Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile si pamintul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins; nimic nu este de mirat (prea greu) din partea Ta" (Ier.32:17). Acesta este un mod potrivit de a incepe rugaciunea!
De multe ori atunci cind incepem sa ne rugam sintem prea coplesiti de situatie. Ne-a stat pe umeri si pare sa cintareasca mii de tone. Atunci il imploram cu, "O Doamne, oare ce poate muta acest munte? Stii Doamne ce-a spus doctorul despre asta, ca este fatala in 99% din cazuri. O Doamne, este ingrozitor!"
Sintem atit de surprinsi de problema incit am uitat ca-i vorbim Celui care a creat cerurile, pamintul, marea si tot ce este in ele. Lui Dumnezeu nu-i este mai greu sa vindece un om aflat in ultimele stadii de leucemie decit sa tamaduiasca un git umflat. Nu-i este mai greu sa-i puna unui om un alt brat decit sa-i ia durerea de cap.
Chuck Smith

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana cretu spune:

Nici eu nu am vrut, draga crinuta sa zic ca prin rugaciune cer neaparat ceva...Daca m-am exprimat gresit, scuze...Am vrut sa spun ca ar fi bine ca multi oameni sa creada ca D-zeu le da raspunsuri la orice, numai ca trebuie sa creada asta cu adevarat...
Multumesc, Elena pentru numele cartii...Cred ca este foarte interesanta...In romaneste nu se gaseste tradusa? As vrea sa o procur, dar in limba mea materna ca in privinta religiei nu vreau sa imi bat prea tare capul cu tradusul...
Mare dreptate ai avut prin ceea ce i-ai spus lui Mihai...ca nu intamplator s-a inscris pe acest forum cu cateva zile innainte ca Cristina sa ne zica de Andreea ca e bolnavioara...Si tot asa cred si eu ca nimic din viata noastra nu este intamplator...Pentru mine este o dovada clara...De cand am ajuns pe acest forum viata mea s-a schimbat(chiar si sufletul simt ca mi-a devenit mai bun....) in bine...Sa va zic de ce: pentru ca innainte de a ma inscrie aici in jurul meu nu prea aveam iubire (in afara prietenului meu), ci numai rautate, barfa...Nimeni nu vroia sa fie bun...Si asa am inceput si eu sa devin ca ei...De ce? Pentru ca eu iubeam si respectam persoanele din jur si nu primeam decat rautate in schimb...Nu asteptam sa primesc iubirea lor in schimbul la a mea, dar macar nimic, decat o rautate atat de mare...Si asa incepeam si eu sa urasc lumea...De frica de a nu mai suferi...Ei bine, de cand am venit aici am realizat cat de important este sa fii bun, sa iubesti oamenii din jur, sa ii ajuti...Si asta pentru ca aici am intalnit oameni cu suflet...Niste straini care stiu sa te ajute(cel putin cu o vorba buna), care stiu sa te asculte, orice ai de zis, care stiu sa zica lucruri multe, dar altfel, cu sufletul...Ceea ce eu, in realitate, am primit doar de la persoanele care sunt departe...Iar aici, familie, prieteni nu au fost niciodata ca voi, niste straini...Acum, pentru mine nu mai sunteti niste straini, sunteti familia care imi lipsea tare, fiind departe de mine, sunteti a doua famile a mea...Si asta nu cred ca este un lucru intamplator...Tot bunul D-zeu, de sus, a vrut sa fie asa, si ii multumesc din tot sufletul pentru asta...Va pup si va multumesc ca existati!

oana-cannes

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

quote:
Originally posted by oana cretu

Am vrut sa spun ca ar fi bine ca multi oameni sa creada ca D-zeu le da raspunsuri la orice, numai ca trebuie sa creada asta cu adevarat...
oana-cannes



Draga Oana, parca pentru mine ai scris randurile de mai sus. De doua zile am o dilema legat de ce spui tu, ca omul trebuie sa creada cu adevarat atunci cand se roaga.
Duminica am vorbit cu o prietena care trece printr-o perioada grea din viata ei, este stresata si cu nervii la pamint; dupa ce am auzit ce probleme are, i-am spus ca o sa am rog pentru ea; ei bine, ea mi-a raspuns cu toata sinceritatea "multumesc frumos, dar eu nu cred in Dumnezeu". Ma intreb eu acum daca rugaciunea mea de mijlocire poate primi un raspuns din partea lui Dumnezeu pentru problemele pe care le are? este suficient oare ca numai eu sa cred ca El poate sa o ajute, fara ca ea sa creada asta ? nu stiu.....

Cat despre carte, nu stiu daca a fost tradusa si in romana (intr-adevar e destul de greu de citit in original, pentru ca sunt multe cuvinte din engleza veche); daca aflu ca exista, iti dau de stire.

Intr-adevar, Oana, este incredibil cum aceasta comunitate grozava poate schimba mentalitati, sentimente si chiar vieti!
Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe Mirela, Andrei si Florin !

Elena&Laura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oanaruth spune:

quote:
Originally posted by Elena

Ma intreb eu acum daca rugaciunea mea de mijlocire poate primi un raspuns din partea lui Dumnezeu pentru problemele pe care le are? este suficient oare ca numai eu sa cred ca El poate sa o ajute, fara ca ea sa creada asta ? nu stiu.....




Elena draga,

TREBUIE sa crezi ca Dumnezeu iti va asculta rugaciunea, in pofida necredintei persoanei pentru care mijlocesti. De altfel, multi dintre noi am beneficiat sau beneficiem, in necredinta noastra, de rugaciunile si lacrimile varsate pentru noi de cei care ne iubesc indeajuns de mult ca sa mijloceasca pentru noi.

E nemaipomenit (chiar si numai pentru psihicul nostru!), sa stim ca undeva, intr-un colt de lume, cineva ridica mîini curate spre Cer pentru noi!

Cu toata dragostea, iti multumesc pentru timpul pe care-l jertfesti pentru forumul nostru si pentru bucuria cu care esti gata sa impartasesti din intelepciunea pe care o dobindesti zilnic.

Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana cretu spune:

Si eu cred la fel, ca trebuie sa crezi tu, cea care te rogi...Lucrul asta nu il stiu din carti, dar banuiesc...Altfel de ce s-ar mai ruga atata lume pentru ceilalti? Bine, cred ca nici prea mult nu va rasplati D-zeu acea persoana care spune ca nu crede in el...Dar sa stii ca D-zeu da astfel de incercari prietenei tale tocmai din cauza faptului ca ea nu crede in el...D-zeu nu e rau, e o inima pe picioruse, dar el vrea sa ne arate in orice moment ca nu trebuie sa ne indoim de el...Eu cred tare acest lucru...Cum mai cred si ca trebuie sa incercam sa cautam sa ii convingem pe cei din jur sa creada in D-zeu, pentru ca nu au nimic de pierdut orice s-ar intampla...Va pup!

oana-cannes

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oanaruth spune:

Ma primiti si pe mine cu o poezie?

Am citit chiar ieri una care mi-a placut tare si, in plus, e potrivita - zic eu - pentru subiectul nostru...

Nu stiu
de Adriana Cristea

Nu stiu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu stiu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu stiu, Doamne, dacă esti cu mine,
Nici nu stiu de stiu să Te ascult.

Stiu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-astept când licăreste luna
Si să strig când bântuie cel rău.

Nu stiu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu stiu să plâng dacă mai pot
Ti-am cerut doar milă si iertare
Si-am venit cu sufletul cu tot...


Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana cretu spune:

Mi-a ajuns direct la inima poezioara care ai pus-o tu aici, oanaruth... E atat de simpla si totusi atat de emotionanta si de adevarata aceasta poezie ca nu poti trece pe langa ea si sa nu te puna pe ganduri....Niciodata, cred nu trebuie sa ne punem aceasta problema, ca nu stim ce sa vorbim, cum sa vorbim sau cand cu D-zeu...Cred ca cel mai bine este sa o facem din suflet, sa-i spunem ce simtim noi, asta o putem face lafel, cand simtim...Asta e adevarata legatura intre noi si D-zeu. De multe ori eu pun mai mul pret pe ceea ce simt eu decat pe rugaciuni...Nu inseamna ca nu spun rugaciuni, dar mai des prefer sa-i vorbesc altfel...ca unui parinte...Va pup si mai vreau citate si din poaezii din astea! Imi induioseaza inimioara....

oana-cannes

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

Oana si Dana, multumesc mult pentru raspunsurile voastre !
Si inima mea imi zice ca trebuie sa ma rog pentru ea, dar, trebuie sa recunosc ca am fost descurajata si influentata de necredinta ei. Stiu ca este voia lui Dumnezeu ca noi sa ne rugam pentru mintuirea altora si am facut-o cu drag si cu toata credinta ca El poate face acest lucru pentru prietena mea, dar cand a fost sa ma rog specific pentru problemele ei, mi-au rasunat vorbele ei in minte. E ca si cum mi-ar fi spus "nu te obosi sa te rogi pentru mine, ca eu si asa nu cred" si atunci m-a cuprins indoiala.
Sper din tot sufletul (si, da, ma rog pentru asta) ca Domnul sa foloseasca incercarile prin care trece acum pentru a o aduce mai aproape de El, astfel sa poata sa cunoasca si ea bucuria si pacea sufleteasca pe care o ai atunci cand umbli in fiecare zi cu Dumnezeu.

Cu mult drag,

Elena&Laura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

Am scris mai inainte despre rugaciuni eficiente, acum as vrea sa scriu putin si despre cele ineficinete. De ce uneori rugaciunile noastre nu ajung la Dumnezeu, sau daca ajung, El pare ca nu le aude ?
Eu cred ca unul din motivele principale este pacatul din viata noastra si in mod special atitudinea fatza de pacatele noastre.
Daca Dumnezeu nu ar raspunde decat rugaciunilor celor fara de pacat, atunci El n-ar trebui sa raspunda nici unei fiinte omenesti, "Caci toti au pacatuit, si sînt lipsiti de slava lui Dumnezeu!" (Romani 3:23) si "Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar!" (Romani 3:10).
Dar daca ne marturisim pacatele, regretam sincer ca le-am facut si cerem putere Domnului ca sa nu le mai facem si daca venim in fatza Domnului cu o inima smerita, "El este credincios si drept, ca sa ne curateasca de orice nelegiuire" (1 Ioan 1.9). Unii ar putea spune "pai, e simplu, pacatuiesc cat vreau, apoi ma spovedesc si de maine o iau de la capat." Va spun ca nu merge asa!!! Dumnezeu ne cunoaste fiecare gand si El stie foarte bine ce e in mintea noastra. Trebuie sa fim cinstiti cu Dumnezeu cand venim in fatza Lui ! Decit sa ii spunem "stii, Doamne, nu prea am dragostea pe care ar trebui s-o am pentru X", mai bine ii spui adevarul "Doamne, nu pot sa il inghit. Imi vine sa-i dau un pumn in nas de fiecare data cand il vad." Fii cinstit, apoi pocaieste-te!!

Cu mult drag,
Elena



Rugaciuni ineficiente

Exista mult prea multe rugaciuni ineficiente care se rostesc si se inalta prea multe rugaciuni care nu fac sa se coboare nimic. Si totusi Dumnezeu raspunde rugaciunii. Aceasta este inspiratia oricarei rugaciunii, caci daca Dumnezeu nu ar fi raspuns niciodata
rugaciunii, nu s-ar mai ruga nimeni. Dar de ce se aduc atit de multe rugaciuni fara a obtine nici un rezultat?
Anumite lucruri pot de fapt ca sa-ti impiedice rugaciunile tale sa fie eficiente. Intii de toate, daca nutresti pacat in viata ta nu te poti astepta la raspunsuri de la Dumnezeu. Isaia a declarat, "Nu, mina Domnului nu este prea scurta ca sa mintuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiurile (pacatele) voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru" (Isaia 59:1-2). Adesea cind rugaciunilor mele nu se raspunde vreau sa-l invinovatesc pe Dumnezeu. In realitate, greseala este a mea. Pacatul bate la usa mea. David a spus ca daca cuget in inima mea la lucruri nelegiute, Domnul nu ma va asculta atunci cind ma rog (Psalmul 66:18).
Dupa cum Isaia a spus, pacatul rupe legatura ta cu Dumnezeu. E ca si cum ai taia firul de la telefon. Vei putea sa formezi orice numar doresti, sa vorbesti folosind termeni elocventi si foarte convingatori si totusi sa ai firul taiat. Pur si simplu mesajul tau nu va avea nici o destinatie. In aceea clipa rugaciunea devine amagitoare.
Multi oameni spun: "Stiu ca nu traiesc asa cum ar trebui, dar eu inca ma rog". Insa rugaciunile lor nu au nici o valoare. Legatura lor cu Dumnezeu a fost retezata din cauza pacatului din vietile lor. Pacatele lor i-au separat de Dumnezeul lor.
O alta cauza a rugaciunilor ineficiente este un spirit neiertator sau o atitudine nemiloasa. Isus a vorbit foarte mult de iertare. Atunci cind ne-a oferit modelul de rugaciune la urma a subliniat un punct. Daca nu veti ierta oamenilor nelegiuirile lor, nici Tatal vostru din ceruri nu vi la va ierta pe ale voastre (Mat. 6:15). Este important sa iertati fiindca nu puteti sa veniti la Dumnezeu in timp ce aveti ura sau purtati pica unui frate fara ca aceasta sa va impiedice rugaciunile voastre lui Dumnezeu.
Rugaciunile ineficiente pot de asemenea sa fie rezultatul egoismului. Iacov a spus: "Nu aveti fiindca nu cereti" (Iacov 4:2). Este adevarat ca in multe cazuri pur si simplu nu v-ati rugat. De multe ori o persoana imi varsa povestea necazurilor ei. Atunci o intreb, "Te-ai rugat?" "Ei bine, nu...". Si totusi acesta este punctul de plecare! Nu aveti fiindca nu cereti.
Dupa aceea Iacov a continuat sa spuna: "Sau cereti si nu capatati"- si aici intervine dificultatea - "pentru ca cereti rau, cu gind sa risipiti in placerile voastre" (Iacov 4:3). In spatele atitor de multe rugaciuni se afla egoismul sau iubirea de sine.
Cind eram la liceu m-am rugat ca Dumnezeu sa-mi dea un minunat Ford-ulet '36, facut la comanda. O, cum am mai poftit dupa masina aceea! I-am spus lui Dumnezeu toate lucrurile bune pe care eram dispus sa le fac pentru El, de toti copiii pe care i-as fi luat cu masina pentru Scoala Duminicala, numai de mi-ar fi dat aceea masina. Ce l-ar mai fi oprit sa o faca?
In final nu am primit-o si stiu si de ce. Dumnezeu putea sa vada ca in mintea mea ma invirteam la volanul ei in jurul liceului, batind darabana pe portiera ei lucioasa si sperind sa atrag atentia tuturor fetelor aratoase din curte. Dumnezeu stia ca un Ford '36, de comanda, m-ar fi facut sa ma ingimf de mindrie. Asa ca mi-a dat o masina mult mai modesta.
Astfel ca multe din rugaciunile noastre sint foarte orientate spre noi, foarte egocentriste. Asa cum am mentionat mai inainte, exista nevoi pe care le am si de care Dumnezeu vrea sa se ingrijeasca pentru a le implini, iar eu ar trebui sa ma rog pentru ele, insa trebuie sa fiu atent ca nu toate rugaciunile mele sa aibe numai eu-l ca motiv.
C.Smith

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana cretu spune:

Mare dreptate ai, draga noastra Elena...Sunt multe rugaciuni ineficiente si motivele s-au gasit foarte bine in acest citat care l-ai scris tu aici...Si este foarte adevarat ca, noi, oamenii, in majoritatea rugaciunilor noastre suntem foarte egoisti, ne rugam doar pentru noi, pentru a ne fi noua mai bine...Ia sa ne gandim daca in fiecare rugaciune de-a noastra ar fi inclusa si alta persoana(sa ne rugam sa aiba sanatate, sa aiba copii buni...) si aceleli persoane i-ar fi bine, nu v-ar creste sufletelul in voi, gandindu-va ca, poate, si datorita rugaciunii mele bunul D-zeu ii da sanatate,...Si ca veni vorba de a ne ruga si pentru ceilalti din jurul nostru...Intr-adevar, este bine sa iertam pe cei care ne-au facut rau, care ne-au ranit...Eu am facut acest lucru cu doua persoane care mi-au facut cel mai mult rau (mai mult decat am avut pana acum din partea altora, de 1000 de ori mai mult...) Si ce bine m-am simtit atunci...Intr-adevar, mi-a trebuit un an si jumatate sa-i pot ierta...De fapt, in sufletul meu ii iertasem, dar sa ma duc sa le spun in fata nu puteam, de fapt nu vroiam, pentru ca nu vroiam sa mai am legaturi cu ei...Si aste pentru ca niste oameni rai ca ei, oricat de bine am incercat sa ma port cu ei, sa trec cu vederea raul care mi-l fac, nu se vor schimba...Si totusi, dupa acest timp, fusesem la o slujba religioasa(catolica, desi sunt orthodoxa) si cand auzeam ce citea preotul din acele carti("sa ne iubim aproapele"...), m-am gandit la ei si mi-am zis:"trebuie ca zilele astea sa ma duc sa-mi cer iertare..." Desi nu aveam pentru ce sa imi cer iertare, caci eu nu le-am facut nimic...Am facut-o, am incercat sa fiu eu cea vinovata pentru a avea pacea sufleteasca...Si, dovada ca si acum vorbesc foarte urat de mine pe la spate, nu ii urasc, din contra, incerc sa ii iubesc, si sa ma gandesc tot timpul ca eu nu am nici un drept sa ii judec, il las pe bunul D-zeu sa o faca, desi doare, doare tare cand iubesti pe cineva, i-o arati prin fapte, chiar prin vorbe si acea persoana sa te faca sa suferi...E ca si cum cineva la care tii enorm sa-ti strapunga inima cu o sageata...
M-am intristat tare in seara asta, dar aceste discutii cu voi ma fac sa fiu mai buna, sa zic mai usor:"lasa, ce se intampla nu e intamplator..."
Va pup si va multumesc ca existati, dragi prieteni de pe !


oana-cannes

Mergi la inceput