nu sunt fericita
Raspunsuri - Pagina 2
mate spune:
Draga mea,daca tu crezi ca sotul tau nu se mai schimba(si eu cred ca nu se va mai schimba) atunci mai bine pleaca,cand va creste copilul tau va simti ca parintii lui nu se mai iubesc,nu te amagi ca nu se va intampla asta si va fi marcat psihic pe viata.Pentru a se dezvolta psihic armonios un copil are nevoie sa creasca in siguranta pe care i-o dau cei doi parinti care se iubesc,si chiar daca tu poate spui ca in fata copilului te vei putea preface ca inca il iubesti pe tatal lui,tu esti cea care te amagesti.Crede-ma ca este mai bine fara tata decat intr-o familie in care parintii nu se mai suporta.Este mai bine atat pentru tine dar mai ales pentru copilul tau.
Oana
moka spune:
quote:
Originally posted by mate
Draga mea,daca tu crezi ca sotul tau nu se mai schimba(si eu cred ca nu se va mai schimba) atunci mai bine pleaca,cand va creste copilul tau va simti ca parintii lui nu se mai iubesc,nu te amagi ca nu se va intampla asta si va fi marcat psihic pe viata.Pentru a se dezvolta psihic armonios un copil are nevoie sa creasca in siguranta pe care i-o dau cei doi parinti care se iubesc,si chiar daca tu poate spui ca in fata copilului te vei putea preface ca inca il iubesti pe tatal lui,tu esti cea care te amagesti.Crede-ma ca este mai bine fara tata decat intr-o familie in care parintii nu se mai suporta.Este mai bine atat pentru tine dar mai ales pentru copilul tau.
Oana
Si eu zic la fel.
Moka si Mokutza (3 luni)
amuleta spune:
Pare un drum fara intoarcere si am senzatia ca tu ai luat deja hotarirea , astepti curajul de a o finaliza. Indiferent ce vei face, Dumnezeu sa fie cu tine si cu puiul tau si sa-ti gasesti linistea sufleteasca.
sperantza nu moare spune:
completez: exista si singuratate in doi, care e mai dureroasa decat cand esti de unul singur. Emese sigur se simte singura de aceea e si nefericita, in plus il mai cara si pe el in spate. Ca nu bea, nu te bate si nu umbla cu alte femei (in cea din urma nu exista niciodata certitudine) nu trebuie ridicate la rang de virtute. Oricum nu te uita ce zice lumea, sau parintii, tu vei duce viata pe care ti-o alegi, nu ei.
degeaba consiliere matrimoniala, daca EL nu intelege ca depinde si de el ceva, nu poate nici mama consilierii sa-l convinga daca nu vine din interiorul lui, desi puteti incerca pentru linistea ta ca ai facut tot ce se putea face
sperantza nu moare
amal spune:
draga mea,
regret nespus ca treci prin asa ceva...
eu am avut un prieten timp de 3 ani de zile care era exact cum zici ca este sotul tau: spunea ca ma iubeste, dar era total absent. am avut rabdare 3 ani de zile sa se schimbe, sa se dezbrace de egoism; am incercat in fel si chip sa-i deschid ochii (cum se spune) dar in zadar. in final, ma bucur ca am renuntat; acum sint fericita si ma tot gindesc ca mi-a dat Dumnezeu intelepciunea de a renunta la el... nu dau sfaturi, dar tot ce pot sa spun este ca omul se schimba foarte greu in bine (ca sa nu zic ca este imposibil) si mai cred, ca fiecare dintre noi avem dreptul la fericire.
iti doresc drum drept si luminat!!!
Emilia spune:
Si eu am trecut prin asta. Nu am putut insa sa pun problema divortului. Poate si pentru ca inca stiu ca il iubesc. Cel mai rau m-am simtit cand Adi avea 2 ani. Acum, au inceput sa aiba activitati comune... deabia acum... la 3 ani.
In ce ma privesteam inceput sa-mi fac singura mici bucurii... o floare, o bijuterie...
Este greu de luat o hotarare, de dat un sfat...
Alex_2003 spune:
quote:
Originally posted by mokaquote:
Originally posted by mate
Draga mea,daca tu crezi ca sotul tau nu se mai schimba(si eu cred ca nu se va mai schimba) atunci mai bine pleaca,cand va creste copilul tau va simti ca parintii lui nu se mai iubesc,nu te amagi ca nu se va intampla asta si va fi marcat psihic pe viata.Pentru a se dezvolta psihic armonios un copil are nevoie sa creasca in siguranta pe care i-o dau cei doi parinti care se iubesc,si chiar daca tu poate spui ca in fata copilului te vei putea preface ca inca il iubesti pe tatal lui,tu esti cea care te amagesti.Crede-ma ca este mai bine fara tata decat intr-o familie in care parintii nu se mai suporta.Este mai bine atat pentru tine dar mai ales pentru copilul tau.
Oana
Si eu zic la fel.
Moka si Mokutza (3 luni)
Si noi zicem la fel
http://community.webshots.com/user/alex_230903
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
isabela spune:
Tatal meu a fost si in mare parte mai este asemeni sotului tau. Mama mea, desi impreuna cu el, a fost singura toata viata. Venea seara tarziu de la servici, manca, se uita la televizor, si de cele mai multe ori nu auzea un cuvant sau o vorba buna de la el. Ii aducea banii, nu o batea, nu o injura, nu s-a implicat in nici un fel in cresterea noastra. Nu am vazut o imbratisare, un sarut, un gest tandru intre ei.
Biata mama a fost nevoita sa faca fata tuturor problemelor si greutatilor. Si pentru ce? Pentru ca la 60 ani sa se stinga rapusa de o boala nemiloasa iar el, tatal meu, sa incerce sa se comporte cu mine la fel ca si cu sotia lui?
Eu cred ca astfel de oameni nu se schimba niciodata, ca nimeni si nimic nu-i va schimba. In cazul meu, m-am convins ca acest comportament provine din educatia primita de tatal meu, de faptul ca pentru el femeia era destinata gospodariei si cresterii copiilor.
marius spune:
Parerea mea difera fata de a celorlalti. Uite cum vad eu lucrurile din ceea ce am citit. Desi ai scris destul de putin mi-au retinut atentia anumite aspecte. Am sa le iau pe rand:
1. Spui ca esti nefericita si in acest sens nu spui exact sau mai concret in ce consta nefericirea ta. Nu o poti preciza. Spui foarte pe larg faptul ca sotul este indiferent fata de tine si fata de copil. Ca merge la serviciu si venind acasa se plaseaza in fata televizorului si nu mai stie de nimic in jurul sau. Scenaroul acesta l-am mai intalnit foarte frecvent si deci e clar ca exista. Este o sursa de nemultumire de insatisfactie, uneori in functie de starea emotiva chiar de disperare. Este si unul din motivele pentru care ai plasat acest mesaj. Poate si ca sa te descarci, poate ca sa gasesti un sfat. E un lucru bun. E o sansa. DAR se nasc intrebari. De ce acum nu esti fericita? Aveti un copil de 2 ani daca am inteles bine, sigur sunteti impreuna de mai mult de 2 ani si toate acestea trebuia in mod normal cunoscute, ele nu apar peste noapte. Spui ca ai ramas sngura in fata tuturor greutatilor fara a spune concret in ce au constat aceste greutati pe care in mod normal nu trebuia sa le rezolvi singura si totusi le-ai rezolvat. Posibil ca ai discutat cu sotul tau la momentele respective despre aceste greutati comune si sub o forma sau alta ori ai avut un raspuns ori nu ai avut niciunul si atunci din nou alta intrebare.... de ce atunci nu ti-ai gasit o solutie vazand ca ramai sngura in fata problemelor comune voua desi ai discutat aceste probleme cu sotul tau si nu ai primt nici un raspuns. Dar la a doua problema rezolvata doar de tine de ce nu ai ajuns sa dai alte raspunsuri. Sunt intrebari pe care eu in locul tau mi le-as fi pus demult daca lucrurile ar fi stat asa. Deocamdata nu se stie pentru ca nu ai spus nimic concret. Spui ca nici cu parintii tai nu te intelegi adica rectific nic parintii tai nu te inteleg, din punctul lor de vedere daca sotul nu bea, nu merge prin alte locuri, lucreaza, nu e violent in principiu ar trebui sa fie in regula. Intrebarea este tu nu vezi toate acestea ca fiind normale? Eu personal gasesc multe cazuri de nefericire pentru ca sotul e alcoolic, e infidel, nu lucreaza, e violent...si cred ca e oricare dintre acestea e o problema chiar grava. Da stiu tu ai mai vrea ceva .... dar ce anume? Nu stim. Mai scrii ca sotul tau a spus ca tu esti mai mult ca o mama decat ca o sotie. Sincer aici cred ca este o problema pentru ca sotul tau a fost sincer ceea ce este o mare calitate, rabdator pentru ca a spus-o fara violenta, corect pentru ca nu a cautat o alta persoana care sa nu faca acest lucru. Vrei sa te intreb ceva? Ai putea sa accepti ca printr-o astfel de pozitie sa ii determini o stare de frustare de nefericire? Te asigur ca mama oricaruia dintre noi este una dintre cele mai formidabile, inegalabile persoane pe care vreodata pentru cei norocosi destinul le-a facut parte DAR mama nu e sotia iar sotia nu e mama. Nu este normal. Am sa ma opresc aici pentru ca nu as vrea sa fiu inteles gresit. Mai mult chiar in cazul in care sub o forma sau alta vreo afirmatie sau formulare facuta de mine lezeaza imi cer scuzele de rigoare. Intentia fost si ramane aceea de a fi cat mai obiectiv. Si mai vreau doar atat sa scriu in final. Atunci cand nu mai vrei sa plangi inseamna ca ai decis sa deschizi ochii, inseamna ca nu esti de acord sa pierzi, ca ai certitudinea ca se poate mai bine. Dupa 12 ani de casnicie cu urcusurile si coborasurile inerente pot sa spun din punctul meu de vedere ca relatia de mama sau de tata, de sot sau de sotie este o relatie grea dar daca vei lasa aspectele relativ minore deoparte si vei vedea esenta daca iti vei propune lucruri importante de viitor si vei lupta sa le atingi sunt ferm convins si ca iti vei umple timpul brusc, si ca te vei bucura de sotul tau ca este sanatos, ca este calm, ca vine intreg acasa la tine si la copil, ca se straduie sa va asigure atat cat poate el ceea ce reuseste, si deodata vei vedea ca viata este mult prea scurta si ce bine ar fi daca o zi ar putea fi impartita in doua, si asa mai departe.
Aceasta este parerea mea.
Marius
Aliada spune:
Uite ca e buna si parerea unui barbat in asemenea situatii.Vedem lucrurile diferit si e bine sa ai ambele variante sa alegi o cale de mijloc spre succes.
Cert e ca noi femeile suntem dependente de afectiunea jumatatii,e un element cheie in fericirea noastra de zi cu zi,i-ti da putere sa treci de la o zi la alta printre treburile si neajunsurile de zi cu zi.
Lipsa de afectiune si implicit demonstrarea acesteia te face sa-ti pui multe semne de intrebare despre relatia de cuplu:oare am facut alegerea cea buna,ce se intampla cu noi,ne pierdem,nu merit mai mult?Si te macini te adancesti in nesiguranta ca nu mai vezi nimic cum ar trebui.