Viata fara copii?

mara26 spune:

FETELOR, sper ca nu v-ati suparat prea tare pe mine pt.faptul ca am fost atat de transanta. MA bucur mult NIKITA ca ti-au raspuns multe dintre mamicile asa-zise fara "vocatie".Dupa cum vezi toate si-au descoperit VOCATIA ,mai devreme sau mai tarziu.DAR toate sunt extrem de modeste.NIKITA ITI DORESC NUMAI FERICIRE INDIFERENT CE VEI HOTARI !

RUXA spune:

Ti-aipus o intrebare logica si de foarte mult bun simt. Multa lume nu si-o pune si dupa ce concep un copil ( poate il si nasc ) isi dau seama ca nu asta este dorinta, menirea si in cosecinta si comportamentul reprobabil.
Eu am avut copilul la 41 de ani ( acum are 1 an si 4 luni ). La 37 ani dupa ce nu mi-am dorit neaparat un copil ( desi ar fi fost posibil de citeva ori ) am ajuns la concluzia ca ne-am dori ( eu si sotul meu ) un BB. Dupa un an ne-am dat seama ca "eforturile" noastre sunt in zadar si am apelat la medic . Dupa alti 3 ani ( de tratamente si vizite la medic ) am ramas insarcinata. Nu credeam ca o sa se mai intimple ( desi nici disperata nu eram ) Imi spuneam ca nu toti oamenii au copii si ca eu probabil eram unul dintre ei . Dar s-a intimplat sa am o fetita , slava Domnului , sanatoasa si fara probleme ( ea ) , caci sarcina a fost cu probleme ( dar nu din cauza varstei )
Fiecare are povestea lui , fiecare dorintele lui , e normal . Nu suntem croiti pe acelasi calapod si mai ales nu toti avem aceeasi poveste. Urmeaza drumul tau , te va duce acolo unde ti-e menit si daca este sa ai copii sunt convinsa ca nu o sa fii una din acei parinti iresponsabili care nu-si iubesc copii
Numai bine , ai incredere in instictele tale

Dalina spune:

Nikita, acum o luna am vazut un interviu cu Andreea Bocelli care m-a impresionat foarte mult pentru modestia lui.
Ultima intrebare care i s-a pus a fost: Ai putea sa traiesti fara muzica? El a raspuns: Bineinteles, daca nu as fi cunoscut-o (era probabil si un raspuns la o intrebare pe care probabil si-o pun multi cu privire la nevazatori), dar pentru ca o cunosc, nu as mai putea trai fara ea.
Subscriu si eu la clubul "mamelor fara vocatie nativa" - as zice.
Sunt femei care poate din copilarie isi doresc copii - genul fetitelor care se joaca cu papusi toata ziua, etc.
Eu am fost mai mult cu masinutele si chiar in momentul in care m-am hotarat sa fac primul copil nu pot sa spun cu mana pe inima ca am stiut DE CE il fac. Poate pentru ca asa se face, poate de gura parintilor, etc.
Important este ca odata ce l-am avut si mai ales cand am trecut prin spaime de moarte ca ar putea sa i se intample ceva, am realizat ce inseamna si noptile fragmentate (pana la 1 an) nu mi s-au mai parut un martiraj.
A sta cu el mi se pare un privilegiu nu un sacrificiu, iar din pacate privilegiul asta nu il avem foarte des...
In concluzie - daca se poate trage vreo concluzie - este ca un copil te schimba si te schimba in bine. Iar daca nu ai raspuns inainte de a-l face la intrebarea "Imi doresc un copil?" daca "iti iei inima in dinti" si il faci, vei afla sigur raspunsul dupa aceea.
Cert este ca daca vei lua decizia de a-l face nu vei regreta nici o secunda!

Craciun Fericit!
Dalina

Andruska spune:

Mie de mica mi-au placut copiii EXTREM DE MULT si Slava Domnului ca si sotului meu ii plac.

Eu nu pot concepe viata fara ei. Nu i-am facut sa ii am langa mine la batranetze, ptr asta il am pe al meu sot pe care il iubesc....poate cu nepotii sa stau (mi-ar face mare placere, daca o sa vrea nurorile sa mi-i dea ?) dar ni i-am dorit pe amandoi si ii iubim tare mult, sunt lumina vietii noastre - chiar daca unul momentan este in burtica lui mami . Este adevarat ca renunti la multe lucruri (ptr tine) cand ai copii DAR in opinia mea MERITA: cand te uiti la ei cum cresc, cum seamana cu tati sau cu mami sau cu buni sau cu bunicul sau...ce mai conteaza, cand te iau de mana, cand iti spun prima data MAMI, cand iti spun ca TE IUBESC si multe alte lucruri care nu pot fi masurate doar SIMTITE la maxim iar eu nu am simtit nicioadata nimic mai frumos - indiferent unde am calatorit sau ce mi-am cumparat - decat lucrurile mentionate mai sus + toate celelalte care deriva din aceasta "meserie" de MAMI.

Succes si sa dea Dumnezeu sa iei decizia corecta atat ptr tine cat si ptr bebe,
Sarbatori fericite ,

Andra cu burtica de 33 saptamani si Andrei (4,3 ani)
Album Andrei:
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=954&cid=448

tina75 spune:

Buna,
Este o intrebare importanta daca mai "merita" sa faci copii in ziua de azi, in lumea nesigura de astazi... Emil Cioran a spus ceva de genul: "Copii pe care nu i-am facut imi multumesc ca nu au vazut lumea asta"... Tu trebuie sa te hotaresti daca da sau nu. Daca nu ai chef si vezi mai multe dezavantaje decat avantaje, atunci este ok sa ramai fara copii! Copii nu sunt o asigurare de viata, nu ii putem tine obligatoriu langa noi, ii putem educa in directia asta si SPERA ca vor ramane langa noi, dar "numai sa nu fii singur la batranetze" nu este un motiv sa faci copil. Sunt si destule mame care isi neglijeaza odraslele, uneori ma gandesc , Doamne saracul copil, mai bine nu il facea decat sa il chinuie... Deci gandeste-te bine si... oricum te-ai hotari, numai bine in continuare!



Tina cu Lukas & Alexander(20.01.2003)
Tempora mutantur nos et mutamur in illis.

ungureaa spune:

Dificil subiect...
Nici mie nu-mi prea venea sa-mi lasa "modul de viata" deoparte, insa voiam un copil si nici nu doream sa astept prea mult (sint mamica la 29 de ani). Avind in vedere ca si sotul voia (sa nu uitam ca nu facem singure copiii! ne-am decis sa facem un puisor. Acum baiatul meu drag are aproape 8 luni si sincera sa fiu, nu as mai putea concepe viata fara el. E o mare mare apropiere intre mine si fiul meu, e ceva care nu se poate descrie in cuvinte. Poate ca instinctul matern vine chiar atunci cind il vezi pentru prima data, nu stiu. Ceea ce stiu este ca e un miracol un copil, dar trebuie facut cu dragoste, dorit de amindoi pe cit posibil.
Si inca ceva : sotul meu e deobicei foarte "scirbos" cind e vorba de mirosuri urite, insa nu are nici-o dificultate sa-l schimbe pe bebelus si nu miroase intodeauna a "Chanel nr 5" ...


Adina si Gabriel

anis spune:

Eu nu pot cocepe viata fara copii. Ma chinui de ceva ani sa am un copil..si numai gandul ca poate nu am sa reusesc niciodata sa am, ma inspaimanta.

---

Craciun Fericit si Un An Nou plin de bucurii!



AniS

Marox spune:

Nikita, tu zici ca esti prea calculata. Poate ca ti-e teama sa zici "Gata, acuma, de azi, din acest moment concepem un bb". Uneori, poate ca e mai bine sa lasi natura sa-si faca rostul...

La mine a fost un accident si la inceput am suportat greu ideea. Dar dupa aceea mi-am dat seama ca ma bucuram ca nu e un bb programat. Si asa cum au zis si alte fete, la inceput nu simteam mare lucru pentru el, am invatat sa-l descopar si sa-l iubesc.

dana_ene spune:

Nikita, nu-ti voi spune despre experienta mea, pentru ca mie mi-au placut intotdeauna copiii, mi-am dorit foarte mult un copil si am reusit abia la 33 de ani sa o am pe fetita mea.

Dar iti pot spune de prietena mea cea mai buna care gandea exact ca tine. Nu-i placeau copiii, nu-si dorea copii si nu credea ca va fi o mama buna. Asta pana cand a ramas insarcinata. Dupa ce a nascut, s-a schimbat total. Chiar ea spune ca nu si-a imaginat vreodata ca va avea sentimentele pe care le are acum, ca va fi capabila de dragoste de mama. Este deja mamica de 2 copii si ei reprezinta toata viata ei.

Pot sa-ti mai povestesc despre o prietena de familie care, deoarece nu si-a dorit copii si s-a gandit ca ii vor schimba viata lipsita de griji alaturi de sotul ei, acum, ca a ajuns la aproape 50 de ani, REGRETA ENORM ca n-a avut curajul sa faca copii sau macar sa adopte unul atunci cand fizic nu mai putea sa aiba proprii ei copii. Acum relatiile cu sotul ei s-au schimbat, fiecare are viata lui, nu au nimic care sa-i lege, cu toate ca pana la aceasta varsta au fost foarte apropiati.

Nu mai fi atat de stresata pe tema asta, lasa totul in voia sortii si, daca vei ramane insarcinata, gandeste-te ca viata ti-a facut un "cadou" pe care multe femei nu-l primesc. Bucura-te de tot ce iti ofera viata. Poate ca te vei schimba la sosirea copilului tau pe lume. De unde sa stii ca nu-i asa daca nu treci prin asta ?

Iti doresc curaj, putere si incredere in tine !


Daniela si puiul Oana Maria
http://community.webshots.com/user/oana_maria100

http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

Miguelle spune:

Eu cred ca fara copii viata nu are rost. Tot ce poti face inainte sa-i ai (petreceri, excursii,...) devine la un moment dat monoton si fara rost. Sa nu crezi ca nu m-am distrat inainte sa am copil, chiar dimpotriva. Probabil trebuie sa ajungi la o saturatie din punctul asta de vedere. Si apoi sa incerci un lucru cu adevarat important: un copil. Crede-ma, e cel mai minunat lucru care se poate intampla pe lumea asta, copii sunt dar de la Dumnezeu, te fac sa te descoperi, sa te simti cu adevarat implinita. Nu cred ca o cariera (din cea mai reusita) poiate fi suficient pentru o femeie.
Asta e parerea mea. Daca nu incerci sa faci copii sigur o sa-ti para rau. Si nu ca nu o sa ai pe cineva la batranete, nu cred ca pentru asta se fac copii. Copii te rasplatesc cu mult inainte de acel moment. Fiul meu de 4 ani imi spune zilnic: te iubesc, mami, si ii place sa adauge ca "mai mult decat tati". Incearca sa-ti imaginezi ce ai putea pierde.