Viata fara copii?
Raspunsuri - Pagina 3
Porumbita spune:
Subscriu la ceea ce a spus Alba!
sorana spune:
Eu cam subscriu la ce a zis Lia ...
Nu m-as fi vazut acum vreo 3 ani ca "mamica". Nu imi doream copil/copiii. E adevarat ca era dragut copilul nasilor dar ... sa te joci cu el max. 1 h si apoi sa te duci la tine acasa sa te odihnesti.
Nu ma cedeam deloc in postura de a avea responsabilitatea unui copil. Aveam o pisicuta si un caine si nu ma puteam ocupa de amandoi - de caine se ocupa sora mea (pe atunci locuiam impreuna). Din punctul meu de vedere un copil era exclus, eu nu voi avea niciodata, etc....
DAR .... am ramas insarcinata din greseala. Si sotul meu a zis "hai sa-l facem acum, poate peste 5 ani o sa vrem si n-o sa putem" samd .... m-a convins sa las copilul.
Si apoi - griji si stressat sotul "n-o sa fiu o mama buna" "sa ti-l cresti ca eu nu-s in stare", etc.
Dupa ce a aparut Monica - iar probleme (mai mult in mintea mea decat in realitate) - om activ, mai mult la birou decat acasa - acum in situatia de alapta, spala hainute, etc, etc. Dupa 3 saptamani vroiam la servici. Dupa 3 luni m-am dus (zicand "daca nu ma duc la birou, ma arunc pe geam").
De atunci totul s-a schimbat - Monica e dulceata, am o rabdare inimaginabila cu ea. La ea nu tip niciodata, pe ea nu ma supar niciodata si daca imi zambeste uit ca mi-a pudrat covorul cu noua si scumpa mea pudra si ca de dimineata mi-am spart rujul care s-a intins in interiorul ghetei unde fusese pus de cu seara de catre cineva grijuliu.
Consider ca sunt o mama buna chiar daca initial nu mi-am dorit copiii. Acum nu mai pot trai fara Monica (nici macar 1 noapte nu ma despart de ea). Copilul meu este bine ingrijit, sanatos (slava Domnului), vesel. Si eu ma topesc de dragul ei.
Poate exista si mame din vocatie, eu nu sunt aia. Dar, repet, sunt convinsa ca sunt o mama buna pt. copilul meu. Si nu consider ca ma sacrific pt. ea, chiar daca uneori mi-e dor sa mai ies in oras seara cu prietenii.
Si as zice ca e bine sa faci un copil sub 35 de ani. E bine, dar nu e obligatoriu. Se poate si dupa. Dar nu cred ca iti vei dori vreodata. Si sunt convinsa ca daca vei face il vei iubi mai mult decat iti imaginezi acum ca ai putea iubi pe cineva. Si iti va aduce bucurii pe care nu ti le poti imagina acum.
Evident este numai hotararea ta daca vei face sau nu copiii - parerea mea este ca MERITA sa faci si ca nimic din lume nu iti aduce atata bucurie si fericire si implinire ca momentul in care copilul tau te vede ca intri pe usa, ridica manutele, zambeste si zice "mama".
Am uitat sa zic - avem 29 de ani cand s-a nascut Monica.
Sper ca nu te-am plictisit prea rau.
Monica si Sorana
SIMONABB spune:
nici eu nu ma omoram dupa copii, ba chiar cind am aflat ca sunt insarcinata am plins si am vrut sa fac un chiuretaj. Sotul meu a fost cel care m-a oprit mai cu vorba buna, mai cu forta ...
Poate de asta nici nu m-am ingrijit de sarcina asa cum trebuia.
Nici imediat dupa ce l-am nascut n-am simtit mare lucru pt baietelul meu. A inceput sa-mi fie drag abia cind avea vreo 2 saptamini si a inceput sa zimbeasca ( zimbet inconstient bine-nteles). Incet incet l-am "descifrat" si acum pot sa spun ca abia astept seara sa ajung acasa la puiul meu, sa-i fac baita si masaj, sa-l gadil la talpa, sa-l rontai tot.
SIMONA
lulu75 spune:
Totul depinde de ceea ce iti doresti tu.
SARBATORI FERICITE!!!
Luminita
foxy spune:
Fiecare are parerea lui...Important este ce vrei tu si partenerul cu care vrei sa ai copii.
Un copil este o enorma bucurie pt. cine si-l doreste,dar este si o enorma responsabilitate.Vrem sa creasca armonios si in siguranta,dar asta nu vine de la sine.Multa rabdare si dedicare de timp,foarte mult timp din partea parintilor.
Succes in decizia ta,sa fie cea potrivita tie.
m34 spune:
Eu cred ca, daca acum iti pui aceste intrebari, nu va mai trece mult timp pana sa gasesti si raspunsurile, iar aceste raspunsuri vor fi foarte apropiate de ceea ce au scris alte mamici pe aici...
Nu uita sa ne spui si noua cand ai ajuns in acest punct.
Numai bine,
casandra spune:
Eu cred ca deja iti doresti, dar ti-e teama sa recunsti, responsabilitatile te sperie. Dupa ce vei ramane insarcinata, totul se va schimba, vei face totul cu placere, fara a considera ca faci un sacrificiu, chiar de vei fi obosita.
dede spune:
Viata fara copii? Presupun este fost posibila.
Viata fara Raducu? Inimaginabila pentru mine....
Cred ca cel mai important pas care ai putea sa-l faci este trecerea de la conceptul de "copil" (deranjant si demolator) la cel de "copil al meu"(care, bineinteles ca o sa fie tot deranjant si demolator, si inca o mie de alte lucruri in plus 
). Eu zic ca se merita riscul!
Nikita73 spune:
Va multumesc tuturor celor care ati raspuns pina acum, parerile voastre imi sint foarte de folos pentru a-mi da seama ce-mi doresc, sper sa fiu in stare sa iau decizia cea mai potrivita... (se pare ca sint prea calculata si ma gindesc de o mie de ori pina hotarasc ceva 
Lia, mi-a placut foarte mult raspunsul tau, ai intuit exact problema mea.
Va doresc tuturor sarbatori fericite si bebei frumosi 
Tareia spune:
Subscriu la ce a spus Adina:
" chiar daca acum nu stii sigur ce vrei,daca vei face un copil,CU CERTITUDINE NU VEI REGRETA NICI O SECUNDA. IL VEI IUBI CU TOATA FIINTA TA SI NIMIC PE LUMEA ASTA NU VA FI MAI IMPORTANT DECAT PUIUL TAU...INCEARCA "