am un offfff...
Raspunsuri - Pagina 2
lilach spune:
Lix,
asa e viata facuta...sint urcusuri si coborisuri...din pacate nu intotdeauna depinde numai de noi.
Este adevarat ce ai spus:"cred totusi ca Dumnezeu iti da intotdeauna numai cat poti duce."
Lumea nu e perfecta ...nu trebuie sa pui la suflet tot ce se intimpla
"lucrurile care imi ating sufletul...un rasarit de soare, o adiere de vant, o frunza de toamna, zambetul unui copil...poate si la iubire si indragostiti, poezie, muzica..." continua sa privesti in sufletul tau...care e tare frumos.
""Sper ca drumul ales de El pentru mine sa fie acelasi cu cel gandit de mine." Cunosc oameni care spun ca intotdeauna ceea ce isi propun se intimpla...si asta numai pentru ca au incredere ca El, le asculta rugamintile si le implineste...dar asta nu inseamna ca sint fericiti...
Viata nu e usoara deloc...cred ca fiecare dintre noi a visat in mare, cum ar dori sa-i fie viata...insa asa cum au spus si celelate fete...prioritatile se schimba si ceea ce ti se parea ca este visul tau parca nu mai este la un moment dat.
Ce am facut cind am trecut prin momente de descumpanire?
Este foarte greu...cel putin pentru mine...pot spune ca partea profesionala...este aproape zero...insa cea familiala...atinge aproape nota 10. Pentru asta a trebuit sa lupt si voi lupta in continuare...cind imi vad puiutii impreuna jucindu-se sau stind la masa impreuna mi se umple inima de bucurie...sau cind ma uit la sotul meu...tot asa...simt ca viata mie plina.
De multe ori discut cu sotul meu pe aceasta tema...
Pe de alta parte citeodata ma simt groaznic,trista...am momente din acestea pentru ca as dori ca si partea mea sa fie mai plina...dar ma gindesc ca poate sint egoista si atunci incerc sa-mi alung gindurile triste.
Poti ajunge sa-ti dai seama ca aproape totul e perfect...doar o mica chestie lipseste...asa cum spun versurile...un sfirsit e un inceput...(nu degeaba ii cunosc pe cei de la "Celelalte cuvinte").
Incearca sa fii multumita cu ceea ce ai...stiu ca e greu...dar asta e viata.
Lix,
sint aici pentru tine.
"Un sfirsit e un inceput..."
ella& com.
anisia spune:
offff,mare of.Eu mi-s descumpanita de cativa ani buni.Singura dorinta care a concis cu ce mi-a dat Dumnezeu a fost Rares.Si aceasta dorinta insa a fost realizata cu greu,cu ajutorul lui Dumnezeu,cu multa lupta din partea lui Rares si nu in ultimul rand al familiei numite DC.Ma gandesc doar ca Rares va fi sanatos,toate problemele se vor diminua cu timpul si vom reusi si noi sa ne facem un rost in viata ca sa-i putem oferi lui Rares cele necesare si nu in ultimul rand sa facem si noi la randul nostru atat bine cat ne-a facut noua aceasta comunitate de oameni sufletisti!
Oameni neseriosi zici!!Sunt multi!Din pacate!!Cum trecem peste toate?E greu dar parca totusi Dumnezeu nu ne-a uitat de tot.Iesim la liman ..si ramanem pe linia de plutire...Vrem insa mai mult,iti dai seama!Vrem o cariera,vrem o casa hehe sunt multe si speram sa le realizam macar in 5-10 ani de-acum incolo.Nu indraznim sa speram ca mai devreme..pentru ca pentru ati lua o casa in ziua de azi...sunt multe de rezolvat inainte.Intai de toate visam si cautam in fiecare zi un loc de munca(pentru inceput ne multumim si cu putin dar macar sa ne incadram si noi sa spunem ca vom avea o experienta).
Visam la multe si multe sunt offurile..Cred ca toti avem offuri!
Nu cred ca suntem insa in masura sa dam sfaturi.Sper sa nu te adancesti si mai tare dupa ce citesti mesaul asta.
Zambeste ,maine va fi ma bine!!
"The sky isn't always blue
The sun doesn't always shine
It's alright to fall apart sometime"
Adina si bb Rares
Soleil spune:
Concret? Cred ca nu am facut nimic gandit cand eram descumpanita... Cred ca de fiecare data a aparut ceva, sau cineva care m-a invatat din nou sa zambesc, care mi-a aratat ca nu pot sa pun semnul egal intre toti oamenii... Cred ca o zi am zarit pentru o clipa o raza de soare, a doua zi am vazut doua raze, a treia zi o picatura de roua... incet-incet am invatat sa zambesc din nou si, mai ales, sa cred din nou. Sa cred in mine, in oameni, in vise, in iluzii. In acel strop de frumusete care zace chiar si intr-o mocirla. Cei mai frumosi nuferi cresc in mlastini, nu?
Ultima data cand eram tare descurajata, deprimata, descumpanita... cineva mi-a trimis textul asta si mi-a spus "Buna dimineata"... Era seara, tarziu, dar atunci a fost intr-adevar "buna dimineata"...
"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decit o papusa de carpa si mi-ar oferi in dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gandesc, desi in definitiv as putea sa gandesc tot ce spun.
As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curand pentru ceea ce ele semnifica.
As dormi mai putin si as incerca sa visez mai mult, de-abia acum inteleg ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge in timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz in timp ce toti ceilalti ar dormi.
As asculta in timp ce altii ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de savoarea unei inghetate de ciocolata!
Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farama de viata, m-ar impinge de la spate in bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul.
Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca.
As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii.
As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete.
Doamne, daca as putea primi o farima de viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca ii iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai indragostit de iubire.
Barbatilor le-as dovedi cat de mult gresesc atunci cind cred ca nu trebuie sa se mai indragosteasca atunci cind imbatranesc, fara sa stie ca ei imbatranesc tocmai pentru ca inceteaza a se mai indragosti.
Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa invete singur a zbura.
Pe cei batrani i-as invata ca moartea nu vine odata cu virsta, ci odata cu uitarea.
In fond, si eu am invatat de la oameni atitea lucruri...
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe virful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul in care urci pantele abrupte spre varf.
Am invatat ca ori de cite ori un nou-nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, il tine strins pentru totdeauna.
Am invatat ca doar un om are dreptul sa se mire cind vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa intinda mina sa-l ajute sa se ridice.
Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le invat de la voi, desi, realmente, multe nu imi mai vor servi la nimic, fiindca atunci cind ma vor pune la pastrare in acea cutie eu voi fi murit deja."
Cu drag... buna dimineata!
Flaviana si "pisicuta" din burtica de 22 sapt
ad_risnov spune:
Cand mi-a fost greu de mi se parea ca nimic nu mai conteaza am mers la biserica si m-am rugat.
Dumnezeu m-a ajutat intotdeauna si m-a scos la liman!
Adriana
in 30 de saptamani
aquariusrpro spune:
Eu am trecut azi printr-o experiente nu tocmai placuta.. dar m-a facut sa-mi regandesc "strategia".
De atata alergat si oboseala am lesinat la birou si am ajuns la urgenta. Cu aritmii cu alte alea. Se-nvarteau pe langa mine si-i auzeam ca prin vis. Si ma gandeam ca, in toata nebunia de zi cu zi am uitat de cineva ... de mine! Si nu am nici un drept sa ma plang, ca sunt trista sau altceva pentru ca nu am suficienta grija de mine! Ma intreb daca-i un soi de vanitate.. Eram incantata ca am un pic de timp liber si aveam in plan diverse intalniri.. nici una pentru mine.
Si de la urgenta am venit la birou ...sa-mi iau lucrurile si sa ma uit un pic pe dc.
De maine schimbam tactica.. me first! Daca eu nu sunt bine nici nu am putere sa schimb lumea! Si lumea se va schimba daca ma schimb eu.
Si tot asaaaa..
Roxana&Ruxandra
pisi_ella spune:
Draga Lix, in momentele in care esti descumpanita ai nevoie de un prieten adevarat. Nu sunt vorbe...La mine asa a fost...Si au fost prieteni (putini la numar) care m-au scos din adevarate situatii limita...Cand sunt suparata sau dezamagita, vorbesc cu un prieten, macar la telefon...Singura daca stau, nu-mi trece, la orice m-as gandi...
_Ella & 
Emma
SIMONABB spune:
Draga Lix
Mi-a ramas in cap o chestie pe care am citit-o nu mai stiu unde ai anume ca orice ti se intimpla trebuie privit ca pe o lectie din care ai ceva de invatat. Si acel lucru din pacate o sa se tot intimple
pina cind iti vei da seama ce anume se vrea sa ti se transmita si vei putea sa depasesti nivelul respectiv de cunoastere.
Uite la ce m-am gindit eu ca ai putea sa analizezi in legatura cu oamenii aceia neseriosi care iti ies mereu in cale:
- poate ai de invatat sa fii mai toleranta
- poate dimpotriva trebuie sa inveti sa ai mai mult tupeu si sa-ti sustii cu curaj punctul de vedere
- poate ai tendinta sa privesti oamenii cu prea multa incredere si automat esti dezamagita daca ei nu actioneaza asa cum te astepti tu
- poate trebuie sa inveti sa nu te bazezi decit pe tine fara sa astepti ajutor de la altcineva (daca se gaseste o persoana sa te ajute cu atit mai bine, dar daca nu, nu-i nici o problema tu stii ce ai de facut si singura)
Lista o poti continua pt ca tu stii mai bine contextul.
Eu cind cad in butoiul cu melancolie fac 2 chestii:
1. analiza la rece a situatiei, asa cum am descis mai sus
2. chiar daca ajung sau nu la o concluzie, imi gasesc timp si fac ceva ce-mi place, o chestie cit de mica (de pilda ma uit pe Animal Planet la "Funniest Animal", sau imi cumpar o revista si o ciocolatica, stau cu pisica in brate, ma machiez trasnet si ma gindesc ce bine ca sunt inca tinara si frumoasa)
Iar cu drumul in viata, cred mai degraba primim ce avem nevoie ca sa evoluam decit ce ne dorim.
SIMONA
amuleta spune:
Draga Lix,
mi-ai adus aminte de vorbele unei prietene foarte bune care era in cautarea unui partener de viata si spunea tot asa, ca oamenii sint neseriosi. Ajunsese la disperare ca avea 35 de ani si viata ei nu prindea nici un contur. Intre timp l-a intilnit pe Fat-frumos si s-a maritat si acum se plinge de altele : de bani, de spatiu locativ samd. Eu cred ca trebuie sa ne bucuram de particica aceea frumoasa a vietii noastre si sa ne bazam pe cei citiva oameni care ne iubesc si tin cu noi pina cind rasare soarele si pe ulita noastra.
crinuta spune:
Cat de bine te inteleg. Citindu-ti randurile ma regaseam pe mine. Si eu simt ca nu mai suport lumea asta plina de rautati, invidii, etc.
Nu trebuie sa cautam o lume perfecta deoarece asa ceva nu exista.
Alternative nu prea sunt. Sa ne complacem in situatie? Sa luam lucrurile asa cum sunt?
E clar ca nu putem schimba lumea, si devine din ce in ce mai evident ca mergem in jos.
Este foarte greu.
In primul rand trebuie sa inveti sa te detasezi de tot ce te poate " atinge", sa devii imuna la tot raul din exterior. Multumeste-te cu putin, si atunci vei fi mai putin dezamagita.
Creaza-ti lumea ta, inconjoara-te pe cat se poate de oameni care sa te inteleaga, cu care sa fii pe aceasi lungime de unda, iar pe ceilalti incearca sa ii ignori. Nu mai pune la suflet totul , pt ca tu vei fi cea care va avea de suferit.
Crinuta
lix spune:
Doamne cate raspunsuri! Nici nu ma asteptam! Multumesc...nici nu stiu cum sa raspund. Am sa incerc totusi...astazi de Sf Andrei!
Da, trec printr-un moment cumplit al vietii mele si incerc sa gasesc o portita de iesire...vai dar cat de bine mi-au facut mesajele voastre...ale tuturor. Sunteti minunate/minunati.
...si aquariuspro...te rog ai grija si de tine.
o sa trec si peste asta si o sa incerc sa privesc oamenii asa cum sunt ei ...insa Doamne, unii sunt asa de rai si de negri ca nici nu imi vine sa cred ca exista!
In viata am crezut intotdeauna in iubire si puterea acesteia. NU o sa incetez sa cred in asta oricat de rai sunt unii oameni.