am un offfff...

eu am ajuns la o limita! una mare. sunt in momenul in care simt ca voi exploda. sunt prea multe lucruri adunate. cred totusi ca Dumnezeu iti da intotdeauna numai cat poti duce.

de ceva timp intalnesc numai oameni neseriosi. incerc sa ma calmez, nu prea reusesc.

stiu ca nu exista o lume pefecta, si poate ca asta-i farmecul ei. incerc sa ma gandesc la lucrurile bune, lucrurile care imi ating sufletul...un rasarit de soare, o adiere de vant, o frunza de toamna, zambetul unui copil...poate si la iubire si indragostiti, poezie, muzica....
nu stiu ce se intampla cu viata mea. stiu ce as vrea, insa nu stiu unde o sa ma duca Dumnezeu. Sper ca drumul ales de El pentru mine sa fie acelasi cu cel gandit de mine.

voi la ce va ganditi cand sunteti tristi? drumul vostru imaginar, pe care vi-l doreati, a coincis cu cel in care realitatea v-a indrumat?

voi ce ati facut, concret, in momentul in care erati descumpanite/tzi?

Catusha spune:

Nu e usor sa dai sfaturi si in acelasi timp sa reusesti sa nu cazi in panta ridicolului, sau a unui soi de dulcegararie... Cu toii spunem uneori: "E simplu sa dai sfaturi...".

TOTUSI iti spun cu sinceritate ca in momentele grele (cred ca avem cu totii din astea)faptul ca am o familie minunata, ca am avut acest noroc, m-a ajutat mereu. Ma uit la ai mei, la fetita mea, la sotul meu, la burtica ce creste, la mama, la frati si surori si imi spun: "Ce norocoasa sunt".

Drumul visat cindva nu a coincis intotdeauna cu cel real, dar am si descoperit pe parcurs ca ceea ce imi doream cindva erau nimicuri, fleacuri, pe linga ce am reusit de fapt.


Catia

lulu75 spune:

Si eu am dureri in suflet ca nu am putut realiza tot timpul ceea ce mi-am dorit. Sunt actrita si de 3 ani nu am mai jucat pentru ca este foarte greu sa patrunzi intr-un teatru. Dar ma bucur ca sunt sanatoasa, ca toti ai mei sunt bine si ca m-am casatorit cu barbatul pe care il iubesc. Acum mai vreau un .
Fiecare dintre noi trece prin momente grele, dar credinta in Dumnezeu trebuie sa ne dea puterea sa mergem mai departe.

Luminita

Dgc spune:

Sicera sa fiu eu de multa vreme sunt trista si mi se intampla foarte des sa ma intristez , cand sunt la servici uit, dar cand ajung acasa ma cuprinde tristetea, atunci ma refugiez in baie sa-mi fac dus-ul de seara si acolo in cada pot sa ma descarc plangand si sincera sa fiu cateodata imi prinde bine acea portie de plans . Dar nu avem ce face trebuie sa mergem inainte.

tora97 spune:

eu am noroc... desi imi vine sa la propriu, ma refugiez in bratele teodorei.. si mingiierile ei imi iau off ul ca prin farmec. este un real balsam pentru sufletul meu, atunci realizez ca cel mai minunat lucru este ea si ca nu am voie sa clachez tot datorita ei... recunosc, teodora este toata viata mea... echilibrul, TOTUL

MONAI spune:

Inteleg cum vine disperarea de-a avea de-a face cu oameni care te dezamagesc, dar eu incerc sa ma consolez cu gandul ca orice as face nu pot schimba pe nimeni. Pot sa imbunatatesc cat de cat o situatie, sa fac in asa fel incat mie sa nu am ce-mi reprosa si in felul asta ma protejez de multe deziluzii. Si apoi cine stie pe cati oameni nu am dezamagit chiar eu?
Mai cred ca de cele mai multe ori in viata ti se intampla lucruri care par greu de trecut si apar situatii din care parca nu mai poti iesi, dar pana la urma ele se rezolva daca te poti detasa un pic, daca schimbi pentru un timp registrul preocuparilor parca totul se lumineaza un pic, nu-i asa?
Si mai cred cu tarie ca orice hotarare luam, daca ea este judecata profund si cantarita bine, este cea mai buna pentru noi, chiar daca la inceput e indoielnic acest lucru. Stiu ca suntem iubiti de acolo de sus si prin urmare nu suntem singuri.


Sa auzim numai de bine.

JuliaGrace spune:

Lix, in mare parte sint de acord cu tine... lumea e plina de oameni neseriosi.... dar uneori e mai bine sa ne oprim pentru o vreme si sa lasam timpul sa ne vindece ranile, inainte de a incerca iar chiar si sa ne uitam la oameni. Uneori ii vedem prin prisma a ceea ce s-a intimplat anterior si poate ii judecam gresit, alte ori ii judecam corect, dar din pacate nu-i putem schimba. Eu am norocul , ca si Tora sa ma pot refugia in bratele fetitei mele, in zimbetul ei, in lumea ei...si atunci nu mai sint trista, nu mai sint singura, incerc sa vad lumea putin mai buna decit este.

Iti doresc numai bine!

alinutza spune:

Am si eu momente in care simt realmente ca cedez ,dar ma uit in jur si imi vad fetita si sotul,stiu ca ei ma iubesc foarte mult si reusesc sa gasesc puterea de a incepe o noua zi.Am invatat sa ma bucur de fiecare clipa,de fiecare zi senina a vietii mele,pentru ca multa vreme am fost cumplit de singura si nefericita.Imi spun mereu ca daca sunt sanatoasa ,restul le fac eu pe toate si-mi indur problemele mai usor.
Drumul pe care m-a impins viata nu a coincis cu cel pe care mi-l imaginam eu,dar pana la urma,o mana magica le-a aranjat pe toate.Si sper ca orice imi va rezerva viitorul,asa cum spui si tu LIX sa nu fie mai mult decat voi putea duce.
alinutza si bb. SARA

Cristina spune:

Lix, stiu ce inseamna, am trecut/trec/voi trece prin toate astea. Eu nu am facut nimic concret. Am inghitit si.. am plecat mai departe.Raspunsul meu pentru tine este o maxima foarte draga mie:
"Toti oamenii sunt trecatori dar nu toti trecatorii oameni." (din pacate nu stiu cui ii apartine)

camelia-daniela spune:

Dragä Lix,

eu m-am ghidat intotdeauna dupä deviza: "NIMENI nu-i perfect!" si am acceptat-o...asa cä, imi väd de treabä mai departe, färä sä disper sau sä-mi bat prea mult capul!!!
Scopul nu mi-l pierd din vedere si cind e sa fie ( de multe ori cind nu te astepti !!), vine si momentul dupä care am tinjit...totul este sä-l recunosti!!
Viata este plinä de bagatele, pentru care nu se meritä sä ne enerväm, sau sä ne däm cu capul de pereti.
Alt secret ( de fapt este unul din secretele mele ): in viatä este bine sä fii mai modest si sä fii multumit cu mai putin...important este sä ai echilibrul si multumirea sufleteascä!!...si o sä vezi cite surprize pläcute o sä-ti ofere viitorul!!!
Capul sus!!!

Cami.

coral spune:

Nu pot sa dau nici un sfat, pot doar sa spun ce fac eu.
Accept lumea asa cum este nu putem schimba mai nimic.
Cind am probleme ma uit la cei dragi si dau un telefon sa ii ascult sa stiu ca inca traiesc si imi lumineaza sufletul.
Viata mea nu a fost ce am visat dar mi-am modificat visele si ma bucur de fiecare moment petrecut linga si cu ai mei. Daca avem echilibru sufletesc si nitica sanatate restul vin si trec ma usor.


There is a difference between knowing the path and walking the path.