Cat v-a lasat inima sa-i lasati sa planga?
Raspunsuri - Pagina 2
cl spune:
Eu nu am putut sa-l las sa planga! Si numai eu stiu cum "dormeam" noptile. Pana la urma am cedat si l-am luat cu mine in pat. Nu pot decat sa-ti zic ca, cu timpul, va dormi mai bine.
Claudia
ruxij spune:
Cand era f. f. mititel, plangea cand ii era somn. Asa ca il puneam in cosulet, plangea vreo 5 min incetisor ca era mic de tot (miau-miau) si adormea. De pe la vreo 2-3 luni, l-am invatat si noi cu leganatul, nu il lasam sa planga mai deloc si l-am tot leganat pana acu' cand se apropie de doi ani. Si al meu a fost mare si iti imaginezi ca avea 10kg si il leganam in bratze, avea peste un an. Acum, la un an si 9 luni, nu mai cere leganat, dar trebuie sa stai langa el in pat ca sa adoarma. Nu doarme singur, dar asta e alta poveste, asa l-am invatat pana la urma. Deci nu l-am lasat sa planga mai mult de 5-10 min niciodata.
Numai bine!
ruxij
mamamariana spune:
Cu buna stiinta nu am lasat-o sa planga mai mult de 2 minute... S-a intamplat insa o singura data cand am avut o defectiune tehnica la babyphone (s-au terminat bateriile si nu am observat) cand a plans mai mult - nu stiu cat si nici nu vreau sa stiu... ca atunci mi-a fost asa de mila de ea incat mi-am promis ca nu o voi lasa sa planga niciodata. In general, nu e plangacioasa - caraita mai mult... Cand e obosita sau ii este foame incepe cu o caraiala si o maraiala asa ca ma pregateste probabil. Nu am lasat-o niciodata sa ajunga la plans adevarat.
Numai bine,
Mamamariana
oana_noemi spune:
buna,
am si eu un bb de 3 luni pe care nu il las sa planga mai mult de 1 minut sia sta cand fac cate ceva, ii pregatesc biberonul sau sunt la 
! o singura data l-am lasat vreo 15 min, cand avea vreo luna, eu credeam in naivitatea mea ca nu are nimic si se alinta, dar avea bietul de el colici! altadata am bagat si aspiratorul ca sa nu il mai aud si culmea a tacut. acum imi vine sa ma bat pt asta si mi-am promis ca nu il mai las. mai ales ca nici nu e chiar asa de plangacios ca la inceput, insa are momente cand pot sa ii fac orice si tot plange!
incerc sa nu il legan si sa ii fac cat de cat un program, dar nu cu tot dinandinsul si tin cont f mult de parerea lui.
succes si tie si mie!
Ira spune:
quote:
Originally posted by alssa
Cum poti sa lasi o minutza de om de abia o luna pe lumea asta sa plinga ? fara sa vrei sa-i fii aproape, sa il lasi sa te simta, sa se cuibareasca linga tine... e prea devreme, sint prea multe lucruri noi pentru el... atit ce vrea si poate avea pe lumea asta acum: pe tine mama lui !
Sint cu coloana in pioneze de multi ani, Clara are aproape 1 an si 10kg si ceva... si continui sa o plimb in brate sau s-o legan, atunci cind simt eu ca asta e tot ce vrea. si NU E RASFAT.
chestia asta se mai numeste si DRAGOSTE.
Alssa si Clara (11 luni)
http://trinity.bucharest.roedu.net/cgi-bin/photo/index.cgi
Nimic nu este mi firesc, mai natural si mai frumos
decat un bb care sa ceara sa fie cu mamica lui...
(parere personala)
Nimic nu este mai inuman, absurd, etc, ca el sa fie refuzat.
Draga mea Carmen77,
soacra ta este foarte priceputa ca si-a leganat nepotul
ce vezi tu rau in a-l invata asa?
Copilul tau este f mic, de ce te pui la mintea lui
si crezi ca speculeaza ?
Va veni vremea cand vei vrea ca el sa stea la tine in brate
si el va fugi de tine...
O singura data in viata el este mic,
lasa-te ghidata de instinctele tale materne
si fa tot ce-ti "cere" el,
ca el nu are inca nici mintea nici abilitatea de a specula.
Crede-ma, ca nu fac des afirmatii din astea,
insa daca e adevarat ce ti-a spus,
pediatra ta e o tampita!
Muta-te repede de la ea, pana nu e prea tarziu.
Pune-ti problema ca nu de asta ti-ai adus pe lume bb-ul,
ca sa-l lasi sa planga, sau sa-l inveti singur...
Iti doresc sa ai multa putere si rabdare!!!
Irina si Sofia cea jucausa
Ira spune:
quote:
Originally posted by alssa
Cum poti sa lasi o minutza de om de abia o luna pe lumea asta sa plinga ? fara sa vrei sa-i fii aproape, sa il lasi sa te simta, sa se cuibareasca linga tine... e prea devreme, sint prea multe lucruri noi pentru el... atit ce vrea si poate avea pe lumea asta acum: pe tine mama lui !
Sint cu coloana in pioneze de multi ani, Clara are aproape 1 an si 10kg si ceva... si continui sa o plimb in brate sau s-o legan, atunci cind simt eu ca asta e tot ce vrea. si NU E RASFAT.
chestia asta se mai numeste si DRAGOSTE.
Alssa si Clara (11 luni)
http://trinity.bucharest.roedu.net/cgi-bin/photo/index.cgi
Nimic nu este mi firesc, mai natural si mai frumos
decat un bb care sa ceara sa fie cu mamica lui...
(parere personala)
Nimic nu este mai inuman, absurd, etc, ca el sa fie refuzat.
Draga mea Carmen77,
soacra ta este foarte priceputa ca si-a leganat nepotul
ce vezi tu rau in a-l invata asa?
Copilul tau este f mic, de ce te pui la mintea lui
si crezi ca speculeaza ?
Va veni vremea cand vei vrea ca el sa stea la tine in brate
si el va fugi de tine...
O singura data in viata el este mic,
lasa-te ghidata de instinctele tale materne
si fa tot ce-ti "cere" el,
ca el nu are inca nici mintea nici abilitatea de a specula.
Crede-ma, ca nu fac des afirmatii din astea,
insa daca e adevarat ce ti-a spus,
pediatra ta e o tampita!
Muta-te repede de la ea, pana nu e prea tarziu.
Pune-ti problema ca nu de asta ti-ai adus pe lume bb-ul,
ca sa-l lasi sa planga, sau sa-l inveti singur...
Iti doresc sa ai multa putere si rabdare!!!
Irina si Sofia cea jucausa
vladosmina spune:
E minunat, dar e groaznic de greu sa fii mama!
Imi amintesc si acum, la doi ani si jumatate de la nastere, ce greu a fost inceputul( nu ca ar fi mai usor acum:)) ).
Oscilam intre a fi mamici perfecte-mereu la dispozitia copilului, si dorinta de a fi oameni nomali-care sa doarma cand sunt obositi, sa manance cand le e somn si sa aiba liniste, nu sa stea ore in sir cu un animalut urlator si mofturos in brate.
Realitatea este ca dupa ce ai ales drumul asta nu mai poti sa dai inapoi si daca chiar vrei sa-i faci un bine fiintei careia i-ai dat viata nu o lasi parasita singura sa urle ca un caine la luna.
Si pe mine m-au durut bratele si inteleg perfect ce greu este, dar pana la 6 luni eu nu recomand metoda cu urlatul. Nici macar nu se aplica la genul " sa-l lasi sa urle o jumatate de ora", ci se aplica gradual, de la 3-5 min in prima zi-pana la 30 min in a 6-a zi si nu functioneaza la toti copiii. Plus ca in decursul minutelor in care urla te tot duci si-l asiguri verbal ca esti cu el, dar nu poti sa-l mai iei in brate si trebuie sa stea cuminte in patut.
Se face atata tam-tam cum sa educi un copil si cum sa-l pregatesti pentru viata, dar vad ca sunt inca doctori care in loc sa invete parintii cum sa creasca oameni, tin lectii de dresaj.
Si acum iata, dupa atata filosofie sterila cateva sfaturi concrete:
- suzeta ajuta
- daca bebele e schimbat, hranit, nu are dureri cauzate de colici, si totusi este nelinistit, infasoara-l cum faceau bunicile intr-o paturica moale. Asta il face sa se simta ca in uter si il linisteste.
-pune muzica linistitoare in surdina, daca asta mai mult il irita incearca cu aspiratorul( nu rade, dar majoritatea bebelusilor adorm la auzul sunetului de aspirator)
- incearca sa dormi tu de ajuns si sa fii relaxata(iesi din cand in cand la plimbare fara bebe, macar o jumatate de ora). Daca tu esti linistita si relaxata si bebe o sa fie, plus ca daca el tot nu e relaxat, macar ai tu mai multa forta si rabdare.
- Vlad nu a avut colici, dar din ce-am auzit preparatele de colici nu prea ajuta, asa ca tot la parinti in brate e salvarea. Dureaza pana la 3 luni problema asta, asa ca mai ai doar doua luni in fata:)
- moasele recomanda ca mergi cu carutul pe sosea pietruita, cica ajuta la colici.
Daca te ajuta sa stii ca nu esti singura in aceasta situatie, atunci iti dau toate asigurarile mele ca nu esti. Baieteii sunt in genere mai dificili, decat fetitele, dar au mai multe cai de realizare in viata( asta ca o compensatie pentru mamele lor imbatranite inainte de vreme, probabil:) ).
In cazul in care din disperare, durere de mijloc, cadere nervoasa iti lasi bebele sa planga acele 30 min, nu te simiti vinovata, chiar traumatizat pe viata nu o sa ramana din atat, dar nu face din asta o filosofie de crestere a copilului, pentru ca nu ar trebui sa fie.
Numai bine, copil cuminte si nervi de otel!