speranta

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

venirea unei femei ,la sotul meu la ora 1-2 noaptea ,indiferent cat de prietena mi-ar fi ea,mai ales cand nu sunt eu acasa ,nu mi s-ar parea ok,dar daca tu nu ai nimic impotriva,este alegerea ta

roxy si Cristi cel vorbaret

huianur
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=366&page=1
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=roxy

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cesaria spune:

Buna fetelor
Aproape uitasem de "problema" mea
Sunt convinsa ca el ma iubeste. Nu stiu daca gresesc, dar sunt convinsa ca nu a fost nimic...fizic intre ei. Poate doar flirtruri si atat. Ca ea, vezi doamne, se simte neglijata de sot, etc. Iar el, masculul grijuliu si nemaipomenit i-a tinut de urat.
Si ca ei nu ii convine deloc ca eu am devenit prima lui grija. E normal sa fie geloasa, dupa atatia ani de...cafelute, tigarele, petreceri, flirtruri, discutii intime, etc.
Dar stit ceva? Daca nu ii convine problema ei!
Insa lui i-am atrasa atentia de cateva ori asupra acestui lucru Oricum, sunt extrem de hotarata sa reactionez foarte dur daca mai face vreo prostie si se comporta total deplasat.
Si vorbesc serios, nu il voi mai ierta si o sa am grija sa-l fac sa simta ca ma pierde. Pentru ca, credeti-ma este extrem de stresant sa stiu de tipa asta si de tupeul ei!M-am saturatde probleme ei, sa si le rezolve singura! Daca nu, schimbam foaia, in nici un caz n-am de gand sa traiesc in stres din cauza unei.....(stiu ce spun, credeti-ma), doar ca nu e in stare barbatul ei sa-i tina hormonii in frau. Oricum daca ma face el prostii, o sa simta pe pielea lui ce va fi.
Iertati-mi limbajul mai dur, dar m-am enervat iar...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cesaria spune:

Iar cu draga de "amica" abia astept o "discutie", asa, ca intre fete....
Doar sa ne intalnim si sa-mi mai puna rabdarea la incercare, abia astept...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lena spune:

Bine ai venit si speram sa auzim si parerile tale si opiniile tale!!

Lena

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tunad spune:

Buna,

Esti intr-o situatie deosebita, am trecut prin asa ceva, din alta postura(sotul ei(prietenei)). Prieten..., ajutor...servicii...acelasi sablon.
Sigur controlezi situatia? sa nu ai surprizaa...
Convingete ca nu esti mintita... in fata! Nu vezi asta (garantat), isi joaca rolurile impecabil.
Eu nu am putut, mi se cerea incredere..., am avut si... am pierdut!, acum spun "bine ca am scapat", dar a ramas un gol imens si acesta s-a umplut cu tristete (cat au putut sa-si bata joc) si ganduri groaznice (la cat de orb am putut fi).
Chiar sunt curios de desnodamantul subiectului(mai ales intalnirea cu ea).
Sunt aproape identice cazurile.
Un punct de vedere real.
Mult noroc!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cesaria spune:


Buna dimineata!
Va multumesc pentru urari si incurajari.
La ora asta sunt tare optimista...desi nu stiu de ce. Ah.... da. S-a intors iarasi din delegatie, a venit direct la mine si a stat doua zile.. A fost tare bine. Acum e la ....maica-sa. Of!Nu stiu cand se va termina distanta asta odata, sa stam impreuna.
Tunad ai dreptate. Cateodata ma infuri atat de tare cand imi aduc aminte toate prostiile pe care le-a facut (in comportament, referitor la "amica"), incat .......... o iau razna. Am crezut ca pot ierta, dar se pare ca nu pot nici ierta nici uita. As vrea mult de tot sa uit, dar nu am cum
Cateodata im vin fel de fel de idei(ce s-ar fi putut intampla intre ei, apropierea atat de mare care a fost, ani de zile), mai ca imi vine sa-i arunc in fata astfel de lucruri, dar mi-e teama sa nu cumva sa-i dau idei!
Stiu ca, daca vrea, ma poate minti privindu-ma cu nonsalanta in ochi. Si nici nu as banui! Dar mai sunt convinsa ca ma iubeste.Stiu asta sigur. Dar la fel de sigur stiu ca nu poate renunta la "amica". Cum...dumnezeu sa renunte cand ani de zile s-au conversat despre atatea lucruri imtime. Ce dracu, la urma urmei, tipa il suna pe EL, sa-l intrebe daca "n-are cumva un o.b.?"-stateam cu el atunci.
Nu va renunta si, daca vreau sa-l inversunez, ar trebui sa-i spun sa renunte. Atunci voi obtine fix contrariul.Asa ca mai bine stau potolita.Deja, dupa cum v-am spus, "teorie" i-am facut si inca la modul dur de tot. Stie ca daca mai face vreo prostie din acest punct de vedere, o sa ma piarda. Pt. totdeauna de data asta.
Ideea e....ca s-ar putea sa faca prostii, dar sa nu le aflu eu.Asta-i alta poveste
Deocamdata nu pot face alceva decat sa am incredere in el si sa vedem cum va evolua situatia. Eu il iubesc mult, dar nu ii voi tolera scaparile (desi pana acum am facut-o destul de des...)
Oricum in caz de ceva...voi avea un motiv puternic care ma va face sa reusesc sa trec cat de cat mai usor peste durerea care mi-ar provoca-o. Nu stiu, crede-ma ca am suferit enorm din cauza prostiilor pe care le-a facut cu o nonsalanta....ca de copilas.Nu o sa uit niciodata, m-a ranit.Sper sa nu o mai faca...
Hai ca iar am vb. o multime....
O saptamana buna la toata lumea...si zambiti, maine poate fi mai rau!



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns n/a spune:

Buna, fetelor, buna Cesaria.........si bine ai venit!!

Ti-am citit povestea pana aici, am citit tot ce s-a scris, si sincer, parca citesc o carte scrisa superb. Ai asa un alent de a-ti expune ideile si a-ti exprima sentimentele, incat m-ai captivat de la primele randuri.
Pot sa-ti spun ca pe masura ce citesc, ma regasesc mereu in cate unul din personajele povestii, mereu altul. Ma regasesc in tine, in ideea ca am avut si eu un prieten care a fost ranit foarte rau din dragoste, si sincer, mi-am dat seama de la inceput. Si mi-am dat seama ca un barbat care a oferit TOTUL si a pierdut, este foarte putin probabil sa o faca si a doua oara. Nu ca nu ar vrea, ci din frica de a pierde din nou. Asa ca am renuntat eu, foarte repede, desi nu a incercat sa ma opreasca oricum. Nu stiu ce ar fi iesit din relatia noastra, dar sunt sigura ca as fi suferit.
Apoi, ma regasesc partial in "amica" lui. Am avut un alt prieten, relatia a durat 5 ani cu pauze. Intre timp, au fost perioade in care am fost doar prieteni f buni, si am avut alte relatii in acelasi timp. Si prietena lui din acea perioada, sunt sigura ca ma ura de marte, pt ca ea il iubea, dar eu pt el eram mai importanta decat ea, si ea vedea asta. Mai tarziu insa am inteles ca motivele erau altele, din partea lui: era indragostit de mine, dar ii era frica sa arate, frica sa nu aiba de suferit.
Apoi, ma regasesc in fosta lui sotie, respectiv cea care l-a facut sa sufere. Asta pentru ca, cel despre care vorbeam mai sus, din relatia ce a durat 5 ani, a suferit din cauza mea. Ca a avut curajul sa-mi arate ce simte, si mi-a oferit toata dragostea posibila, si eu nu i-am putut raspunde la fel. Dar mi-am dat seama tarziu, si l-am facut sa-si puna toate visele si sperantele in relatia noastra, dupa care eu am fost cea care a incheiat povestea, cand mi-am dat seama ca nu simt pt el ce simte el pt mine. Si acum, sunt curioasa daca a ajuns asa cum este prietenul tau, inchis in el, dar nu am curaj sa aflu. M-ar rani prea mult sa stiu exact cat rau i-am facut.
Nu stiu ce sfat sa-ti dau, doar gandeste-tefoarte bine la ceea ce simti, si la ceea ce iti doresti. Si daca tu crezi ca el este ceea ce iti doresti, si ca va putea raspunde nevoilor TALE de a fi iubita, atunci mergi mai departe si lupta.
Inca ceva, referitor la relatia mea mai lunga, de 5 ani......a fost o lunga perioada in care am fost iarasi in postura ta, dintr-un punct de vedere: eu il iubeam, cel putin asa credeam la vremea aia, si poate ca asa era. Cu singura diferenta ca noi eram mult mai mici. Eram impreuna, dar el ma facea mereu sa simt ca nu sunt suficient de importanta pentru el, desi eu simteam ca tine la mine, ca-i pasa de ce simt, etc. El facea toate astea de frica.......ii era frica sa imi arate ce simte, frica sa-si recunoasca.......si m-a ranit mult. Si cand am vrut sa-l parasesc, pentru ca ma saturasem sa plang, mi-a spus cat de mult ma iubeste, si si-a deschis inima. Si-a cerut cuze pentru toate ocaziile in care mi-a facut rau prin comportamentul sau, si am fost cea mai fericita. Doar ca, dupa un timp, mi-am dat seama ca orice as fi simtit pentru el pana atunci, in acei 3 ani, am suferit ata, incat incepuse sa se stinga dragostea mea. Si pentru noi a fost prea tarziu. Dupa doi ani a urmat despartirea.
Sper sa fie acesta si cazul lui, sa te iubeasca prea mult si sa-i fie frica sa nu-l ranesti, si de-aia sa se poarte asa. Si sper sa-si dea seama cat insemni pentru el, inainte sa fie prea tarziu.

Cred ca am scris cam mult, si poate v-am plictisit.

Iti urez succes, din suflet!!!

P.S. Acum, sunt casatorita de 3 luni, si avem impreuna un baietel minunat, in varsta de 1 luna, Martijn. Mentionez ca nici unul din cei mentionati mai sus, nu este sotul meu. Relatia a inceput dupa despartirea cu primul mentionat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cesaria spune:


Iti multumesc pentru ceea ce mi-ai scris Ancuta. Ma mai linistesc si eu cand vad ca exista oameni care au trecut prin situatii similare si, scriindu-mi despre experientele lor, ma ajuta enorm in modul in care pot eu privi lucrurile.
Hm...in "problema" cu amica...stii, eu sunt convinsa (si din ceea ce mi-a spus el si din ceea ce am observat de multe ori in comportamentul lui) ca este doar o amica. Adica, modul in care priveste lucrurile....stiu ca, indiferent daca ar fi existat la un moment data "tentatia" pentru ea, rspectul pentru prietenul lui (sotul ei) l-ar fi oprit. Si, din cate mi-a zis el, nu s-ar incurca niciodata cu o femeie care are un copil...In plus, mi-a zis ca intotdeauna si-a dorit o doamna in societate si....in pat. Iar, pana la mine, nu a intalnit pe nimeni asa. Iar...amicathe ...a mai avut si aventuri, asa ca....e departe rau de ideal . Intre ei cred ca e obisnuinta de ani de zile si, probabil (destul de mult) ceva "sentimente" din partea ei, care pot merge pana la ceva de genul...daca eu nu am o casnicie fericita, de ce sa-l las pe el sa fie fericit cu altcineva, lasa ca e mai bine sa fie langa mine sa am eu pe umarul cui plange.. Asta banuiesc eu....
Si mai sper, din tot sufletul, ca acest comportament sa fie doar o rezultanta a suferintelor primei casnicii. Cand si-a deschis sufletul si...a avut parte de un divort. Cred in dragostea lui, asa cum cred ca egoismul lui e mult prea mare...
Dar, am zis, si sper sa nu gresesc, daca ma deschid eu, daca ii arat cat il iubesc, daca ii arat ca nu vreau sa-l ranesc, atunci, poate va realiza ca nu mai are de ce sa fie arici.
Bineinteles ca nu trebuie sa-i trec cu vederea "scaparile", nu de alta dar, daca nu-i spun nimic, zice ca e ok si din punctul meu de vedere, ceea ce nu e nici pe departe...
Sper ca, intr-un final sa realizeze ca ma raneste rau, sper sa nu mai faca "prostii" si sper sa mai am eu rabdare cat trebuie...Hm, cam multe necunoscute
Cateodata e ca un ingeras, iar cateodata e asa un dracusor
Dar timpul le va rezolva pe toate, asa cum va trebui sa fie, dumnezeu stie.
O zi buna fetelor the



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tunad spune:

Buna,
TE imbata cu apa rece cu "respectul pentru sotul ei" si multe altele, dupa divort... ea mi-a recunoscut faptele! Accepta, daca poti, ideea ca ei traiesc impreuna>?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lulu75 spune:

Bine ai venit!

Luminita

Mergi la inceput