speranta
Raspunsuri - Pagina 4
Aliada spune:
Stai ca abia acum am vazut si povestea cu prietena.Asta e o treaba bolnava de tot.Am observat ca multe fete se confrunta cu aceeasi problema si nu am vazut una sa fie multumita cu situatia.Si eu una gasesc ca e normal.Ce-ar fi sa stai de vorba cu prietena si sa o intrebi mai asa pe ocolite cum sa faci sa-l intelegi mai bine pe prietenul tau daca tot il cunoascte asa de bine si vezi care e reactia.
cesaria spune:
Va multumesc mult fetelor.Va simt atat de aproape.
Ma intrebati ce zice sotul amicei lui(care de fapt e si bun prieten al lui).Pai ce sa zica?E un om care munceste mult si nu prea are timp de stat acasa.Si are incredere in prietenul lui.Si cam atata.Isi cunoaste "marfa" de acasa.(de asta tipa o mai si "incaseaza" uneori,pe buna dreptate).
Sunt convinsa(sau e doar o speranta?nu,este o convingere)ca intre ei nu a fost nimic.Insa,in timp ea cred ca s-a atasat de el,vorbind atata,tot timpul la cafea si tigara,concedii impreuna(uneori doar ea cu copilul si el),va dati seama ca sunt extrem de apropiati.
Va rog sa nu ma ntelegeti gresit.Am incercat sa ma apropii de ea...pana cand am observat ca ea vrea doar sa-mi arate ca EA este mai apropiata de el,nu eu.Si asa era.Dar cand eu incerc sa ma apropii de ea si am parte de genul: ti-am luat sucul asta ca stiu ca-ti place(asta ref. la el,bineinteles),stii ca intotdeauna mi-au placut barbatii bruneti cu ochii...etc(al ei sot e blond).
Stiti ce inseamna o femeie cu extrem de mult tupeu si obraznicie?Ei bine asa este aceasta amica.Atat e de capul ei:tupeul si foarte multa nesimtire.Ceea ce ma scoate pe mine din sarite e faptul ca face foarte multe aluzii de natura sexuala.Mai ca nu mi-o spune pe fata ca si-ar trage-o cu el.Iertati-ma, dar asta e adevarul.
Dar...si aici ma doare pe mine,ce vrea ea e problema ei.Insa el...reactia lui de orgoliu magulit:uite ce barbat sunt eu,asta e moarta dupa mine,las-o sa se manifeste(cam asta e atitudinea lui) ma face cateodata sa imi vina sa-mi iau campii.
Nu stiu daca ati inteles ce vreau sa zic...
Aliada spune:
Ba te inteleg foarte bine Cesaria!Si mai inteleg ca el are nevoie sa fie zguduit sa-i mai pice cateva caramizi din orgoliul lui ca altfel nu se mai poate.
n/a spune:
Ai incercat sa-i spui lui ca nu-ti place atitudinea ei, si deopotriva si atitudinea lui , care ,practic,se lasa cucerit?Pune piciorul in prag si spune-i ca nu mai vrei sa mergi la ea acasa , pe motiv ca te deranjeaza atitudinea ei.Roaga-l sa-si schimbe si el atitudinea ,si vezi cum reactioneaza.Daca prefera sa te lase acasa.... atunci e clar cat de mult tine la tine.
Mihaela
cesaria spune:
credeti-ma fetelor,asta nu e tot,nici pe departe.Au mai fost doua situatii in care,sincer,imi venea sa urlu.Si asta din cauza comportamentului lui.O sa va povestesc odata.Numai cand imi aduc aminte...
Si eu il consider mai ales pe el raspunzator.Inclusiv de comportamentul ei.Pentru ca daca el nu i-ar da apa la moara si ar sti sa-i dea de inteles exact ceea ce trebuie,sunt convinsa ca ea s-ar mai potoli.Dar atata timp cat el este cel care zice(si pe ce ton...):nu renunt la prietenii mei(de parca eu i-am cerut asa ceva!).
La prietenii lui...mai bine zis la amica lui care stie asa de bine sa-i aduca aminte ca ea e disponibla(de fapt el a recunoscut fata de mine ca ea i-a zis ca vrea daca si el ar vrea).
E greu.Acum,de cand tot am avut discutii pe tema asta nu mai im spune asa de multe.Oricum stiu ca se converseaza la telefon la orice ora si fiind si asa de aproape...o cafea fierbinte de ce ar refuza?Si n plus "garnisita" cu apropouri si maguliri
Stiu,din pacate ca asa stau lucrurile.
Poate ma veti intreba de ce mai stau cu el atunci?Pentru ca de la un timp a inceput sa fie mai deschis fata de mine,parca nu ii mai este atat de teama sa-si deschida sufletul.Acum vorbeste cu mine,imi povesteste ce a mai facut,etc...Inainte era atat de greu sa-l fac sa vb cu mine.Incet,incet insa cam incep sa-i "substitui" amica,sa fiu eu cea la care vine sa-l sprijine si sa-l inteleaga...Dar nu aveti idee de cata rabdare am nevoie
Dar parca s-a schimbat si comportamentul lui.Stiu ca poate si mai stiu ca ma iubeste.Dar i s-a cam urcat la cap orgoilul si ar cam trebui sa inteleaga ca nu e bine.Daca as fi macar cu el, dar eu la un capat,el in celalalt capat al orasului
n/a spune:
Ufffff, daca i-a facut si avansuri.... e ceva putred la mijloc.Cesaria , ai grija sa nu te amagesti singura.Convinge-te cine e mai important pentru el: tu sau ea.Vezi la cine e in stare sa renunte.Pune-l la incercare.Chiar fa pasul si muta-te cu el.Chiar si asa , sa-i faci tipei in ciuda.Asa il vei avea mai mult sub control.Si vei vedea si daca el este de acord, daca nu , e un mare semn de intrebare.Bafta.
Mihaela
Aliada spune:
Daca ai hotarat sa ramai,pai atunci pune mana serios si consolideaza-ti pozitia detronand-o pe confidenta si fii cu ochii in patru ca daca i-a facut avansuri inseamna ca nu s-au rezumat doar la atat.
ani35 spune:
cesaria,draga mea,uite cum vad eu lucrurile:in primul rand,nu mai da importanta la toate "chestiile" amicei,ca n-are rost.Daca el spune ca e doar o amica,e o amica si gata...pana la proba contrarie.Sotul meu,a avut in tineretile lui,o iubita care nu stiu din ce motiv,l-a dezamagit teribil.Cand l-am cunoscut,era asemeni unui arici,la cea mai mica atingere se facea ghem si nu mai scoteai nimic de la el.A fost nevoie de multa,multa rabdare,dragoste si intelegere...el e un om deosebit si...atragator,dar stii ceva?cand femeile intorc privirea dupa el,eu ma simt strasnic de bine!!!I ceea ce priveste amica...nu crezi ca e ora sa-i demonstrezi ca nu reprezinta nici un pericol pentru relatia voastra?Nu cred ca e nevoie de idei,nu?
Mickyyy spune:
cesaria, hai sa-tzi povestesc si eu un crampei din viatza mea, seamana enorm cu povestea ta, dar e o singura diferenta, eu eram in postura prietenului tau.
Eu eram cea divortata, aveam un prieten pe vremea aia (nu stateam nici noi impreuna), si un cerc comun de amici. Iar eu scapata dintr-o relatie (exsotul meu cu care statusem 7 ani impreuna fusese si prima reletie serioasa din viata mea), imi doream cu orice pret sa fiu in centru atentiei, flirtam cu oricine puteam si intindeam coarda la maxim de multe ori, orgoliul meu era mai presus de sentimentele ranite ale partenerului. Aveam un principiu pe vremea aia, tot ce-i facut in gluma n-ar tebui sa afecteze pe cel de laga tine. Era exact perioada de dupa divort.
Tineam la prietenul meu, dar tentatiile libertatii erau atat de mari, mai ales dupa 7 ani de casnicie, ca mi-era groaznic de greu sa ma abtin. Nici un flirt nu trecuse de stadiul de gluma, iar eu ma simteam cu constiinta curata, nu-l inselasem, la ce atata tam tam??? Nu voiam sa pricep sub nici o forma ca-l ranesc, eram convinsa ca eu am dreptate, iar el e doar aberant de gelos.
Ne-am despartit si ne-am impacat de zeci de ori. Si intotdeauna eu eram cea care voia sa puna capat relatiei, mi se parea sufocanta. Ar fi multe de povestit....oricum, el a fost cel care a luptat pentru relatia noastra, iar eu eram cea care arunca la gunoi totul de fiecare data.
Pana cand la un momentdat, s-a produs ruptura, definitiva la momentul ala, el a renuntat sa mai lupte....
Si a venit singuratatea, si mi-am dat seama ca libertatea mult dorita era de fapt o amagire, am realizat ce pierdusem, si mai ales cat de oarba fusesem. Norocul meu a fost ca sentimentele lui au fost mai presus de orgoliu, asa ca dupa un timp ne-am impacat.
Asta a fost o poveste cu happy-end, desi chiar si dupa atat timp, eu n-am reusit sa-i recastig increderea 100%. Dar nu-i obligatoriu ca toate sa sfarseasca la fel....
Crede-ma, eu una, cu minte de acum, sa fi fost atunci in locul lui, de mult as fi renuntat, e nevoie de o mare dragoste sa poti trece peste toate astea, si mai ales e nevoie ca el sa se maturizeze inainte de a ajunge tu la limita suportabilului.
Aaa..si sa nu uit, si la noi a existat pe vremuri asa zisa "prietena", un alt el care in cazul de fata mai era si necasatorit, si care devenise cel mai bun amic al meu dupa divort....dar continuarea alta data, acum sunt la job si tocmai a aparut ceva urgent de facut.
, si capul sus, mai vorbim noi
Mickyyy 19 saptamani