speranta
Raspunsuri - Pagina 2
mitub spune:
Draga Cesaria,
Vei gasi aici mamici, tatici, burtici, prieteni mari si mici!
Speram sa te simti bine printre noi ;)
Toate bune,
Boga
EDDY spune:
Bine-ai venit,Cesaria 
!Fa-te comoda shi in scurt timp te vei simtzi aici 
,ca acasa.Intr-adevar,sintem o maaare familie 
Eddy & Antonia Naomi
cesaria spune:
Va multumesc pentru primire.
Am vazut ca exista subiecte cu probleme asemanatoare cu ale mele. Dar, avand in vedere ca fiecare om simte intr-un fel si ca importanta pe care o acordam unor temeri este diferita de la persoana la persoana, am preferat sa deschid un subiect nou unde sa plang pe umarul vostru...sau sa rad alaturi de voi, de ce nu?
Nu ma grabesc sa va povestesc despre mine totul odata pentru ca nu pot, insa voi incerca sa deschid o discutie despre ceea ce ma doare pe mine. Nu vreau doar sa-mi expun problemele, sa astept sfaturi si apoi sa inchei. Vreau mai mult de atat, vreau prieteni adevarati pe care sa-i simt alaturi. Stiu ca ma intelegeti...
Ei, dar gata cu atatea "politeturi" ca v-am plictisit.
Relatia mea...ei bine relatia mea va face un an in aceasta iarna. De fapt este prima relatie serioasa si adevarata. Sunt parti bune si parti rele. Am avut destul de multe certuri. Am fost aproape de a face pasul de a ne desparti(fiecare dintre noi).Insa am zis(si eu si el)ca este usor sa rupi ceva si mult mai greu sa mentii,sa lupti si sa construiesti.De aceea am perseverat.
Dar, exista multi de dar, din pacate.Lucrurile nu sunt simple.El este un barbat foarte dificil.Dificil inseamna extrem de orgolios.Atat de orgolios incat daca eu nu as fi lasat de la mine,de multe ori, am fi incheiat de mult.Am zis sa-l inteleg.De ce?Pentru ca a suferit foarte mult.Cand ne-am intalnit,el era divortat de cativa ani(avusese o relatie de multi ani cu dragostea vietii lui) care nu a fost sa fie.Desi mi-a spus destul de putine si nu vrea sa recunoasca decat f.f.f. greu, a suferit enorm pt. ca a iubit mult.A trecut insa mai departe,pentru ca asta este viata.Si l-am intalnit eu.Era prima mea dragoste adevarata.
Dar...el este atat de inchis in el, ii este atat de greu sa-si exprime sentimentele si de multe ori ia ceea ce ii zic drept atac la propria persoana, incat mi-e tare greu sa comunic cu el.
Il iubesc mult, altfel n-as lupta pt. relatia asta.
De aceea m-am gandit sa va povestesc cate ceva,stiu ca ma puteti ajuta sa-i inteleg gandirea.Mi-e mie greu pt. ca fiind prima relatie serioasa nu prea stiu cum sa actionez si de multe ori ma iau dupa primul impuls. Si gresesc...de multe ori realizez ca el de fapt nici nu se gandea la ceea ce mie im trecea prin cap.E greu.Dar nu imi pierd speranta.Si eu cred ca merita sa lupt pt. noi doi.
Eryka spune:
Bine ai venit Cesaria
Eryka 
& sufletzelul din burtica---> (10 saptamani)
eli spune:
Bine ai venit Cesaria! Sa te simti bine aici printre noi si sa iti faci multi prieteni, daca se poate nu numai virtuali.
O zi placuta!Eli 
de 
si
hanna spune:
Bine ai venit printre noi, Cesaria
Spui ca esti hotarata sa lupti pentru voi doi; dar el este pe aceeasi lungime de unda cu tine? el vrea sa lupte alaturi de tine?; intr-o relatie, ca sa dureze trebuie sa fie doi, umar la umar, nu trebuie sa cedezi numai tu; in timp ca crede ca tu vei fi tot timpul cea care va ceda, iar el poate sa faca ce vrea.
Fa-l si pe el sa lupte alaturi de tine si veti avea o relatie frumoasa, durabila.
Succes si pupici multi
Hanna
cesaria spune:
Buna dimineata!
Da,si el lupta pentru relatia noastra,dar...iarasi dar.Este atat de egoist cateodata.Pur si simplu se poarta minunat,totul e ok, asta in marea majoritate a timpului.Apoi face o prostie.Mare.Si ma pune pe ganduri.Sufar.El imi cere iertare,zice ca nu si-a dat seama.Il iert.Dar din pacate a facut cateva gesturi de acest gen care ma fac sa ma intreb mereu:cand se va purta din nou asa?Cand ma va rani iar?Si linistea mea sufleteasca se duce pe apa sambetei
As vrea sa nu ma mai gandesc,as vrea sa uit, dar nu pot.Parca exact dupa acele momente cand imi arata ce mult ma iubeste trebuie sa fie un moment in care isi da in petec.Se poarta urat, nu se gandeste ca ma raneste.Vreau sa intelegeti ca nu sunt genul de femeie care il tine din scurt sau altceva.Dimpotriva ii acord multa libertate.Cunoasteti genul de barbat pt. care flirtrul este la fel de necesar ca respiratia?El are grija sa fie atat de simpatic si glumet cand are o femeie prin preajma...Nu m-ar deranja cu nimic daca ar avea grija intai sa ma simt eu bine si apoi n-are decat sa fie simpatic cu cine vrea.Dar el uita.
Pentru ca orgoliul e atat de important pt. el.E totul.Si atunci cum sa-l fac sa inteleaga ca ma raneste?Am discutat de atatea ori cu el...Cateodata ma simt de parca as merge o sarma subtire subtire.Trebuie sa am grija de orgoliul lui, sa nu se simta ofensat sau ma stiu eu cum...si e atat de incapatanat.E in stare sa faca fix invers doar ca sa arate ca face tot cum vrea el.Si totusi ma iubeste si vrea sa fim impreuna.Si eu am cedat pana acum...
n/a spune:
Cesaria,
noi doua cred ca avem o poveste asemanatoare.Doar ca tu mai poti lupta inca pentru ceea ce ai.Si sfatul meu este sa nu te lasi batuta , sa lupti pentru iubirea ta.Incearca sa comunici mai mult cu el, sa-i spui ce ai pe suflet, ce te deranjeaza.Daca tine la tine va intelege.
Bine ai venit printre noi.
Mihaela
Daca vrei sa citesti povestea mea, ea este pe acelasi forum :" IN SUFLETUL MEU"
cesaria spune:
buna Mihaela,
Ai dreptate, daca ma iubeste va intelege. Dar cat sa cedez?Cum sa discut cu el astfel incat sa nu mai ia ceea ce zic drept atac la persoana?Cum sa-i "calmez" orgoliul?De incapatanare nici nu indraznesc sa mai zic ceva
tora97 spune:
cesaria, ce pot sa ti spun?! povestea ta se aseamana ca o manusa cu o alta relatie de a mea (care a durat 3 ani).. identica... de aceea te inteleg. trebuie mereu, mereu sa ai grija ce spui, cum spui, cum te comporti. de multe ori tu platesti oalele sparte de altii... in fosta mea relatie era vinovata ca a facut pana la masina, ca i a vorbit vinzatoarea urit, ca nu i porneste masina, ca..ca..ca...
nu mai spun de flirturi pe fata... chemata la restaurant, dupa ce ei terminasera de mincat, de nu mai intelegeam care este rostul meu acolo... de flirtat pe fata, chiar prea indraznet, iar eu trebuia sa inteleg.. in ciuda faptului ca ma simteam ca o cirpa..
am inghitit jigniri de neinchipuit pentru mine, dar ma agatam ca si tine de iluzia ca ma iubeste, ca vrea sa fim impreuna... vai, saracu, imi spuenam, este obosit, nu a fost iubit, hai sa i arat cit de minunata sint eu...
si tot asa, 3 ani.. 3 ani de calvar.. cu despartiri si impacari, cu certuri si iar impacari... pina intr o zi, in care mi am luat inima in dinti, am calcat peste sentimentele mele pentru el si am spus GATA. fie ce o fi... nu merita sa ma mai chinuiesc pentru el, cu el...
eh, au urmat alte 6 luni, de scandaluri, suna la serviciu si ma facea in toate chipurile colegelor, desi i se spunea ca nu mai lucrez acolo... mergea la sora mea, acasa si facea scandal, imi arunca vini urite, doar doar ar putea afla unde sint (plecasem 2 saptamini de acasa impreuna cu fetita, la o prietena, de frica, si apoi sa mi protejez puiul, sa nu suporte vreun scandal) au fost 6 luni de amenintari cumplite, de mi era teama sa mai merg pe strada... dar am fost tare si am rezistat si amenintarilor si promisiunilor...
acum stiu ca nu am gresit punind capat unei asemenea relatii... au fost 3 ani de calvar, 3 ani mizerabili, ca si omul linga care i am trait..
cesaria, asculta ma: nu merita nici cit negru sub unghie... te vei simti pe zi ce trece mai imbatrinita, mai stoarsa.. te vei minti zi de zi ca el te iubeste si ca intr o zi va intelege...
stiu, iti trebuie o putere supraomeneasca sa renunti, dar iti garantez ca va veni acea zi, mai devreme sau mai tirziu...
si ca o curiozitate,,,, prietenul tau este cumva mai in virsta ca tine?
succes si sa auzim ca intr o zi iti vei gasi linistea