Viitoare posibile mamici discriminate la angajare

Am vorbit despre asta si la subiectul ce ridica problema noii ordonante ce chipurile ar trebui sa ne fie de ajutor dar mai postez si acest subiect ca sa afle toata lumea ce mi s-a intamplat mie, poate mai sunt si alte fete in situatia mea.
Ei bine in ultimii 2 ani am stat acasa, avand un program destul de incarcat: m-am maritat, mi-am terminat facultatea, am incercat timid sa cladesc o afacere... etc, dar de cateva luni banii nu ne mai ajungeau asa ca m-am hotarat sa-mi caut de lucru. Chiar nu imi faceam probleme pentru ca in trecut nu-mi fusese greu sa imi gasesc de lucru, insa acum eram casatorita... Odata cu schimbarea statutului meu marital s-a schimbat si felul in care eram privita de catre cei ce ma intervievau. Unul chiar mi-a dat de inteles ca mai bine nu eram maritata...ca acu o sa ma pun pe facut copii si o sa-l las balta timp de 2 ani dupa care voi avea pretentia sa ma intorc si sa-mi reiau postul! Iar acum am reusit cu ajutorul unor prieteni (iarasi numai pilele!) care au pus o vorba buna sa-mi gasesc un loc de munca de care sunt foarte multumita. Am inceput lucrul luni, dar cu o sapt. inainte, la interviu mai in gluma mai in serios am vorbit si despre posibilitatea de a ramane insarcinata... subiect pe care tot angajatorul l-a deschis ca la toate interviurile la care am mers de 2 luni incoace. Dar datorita vorbei bune pusa de prieteni s-a trecut peste asta si am fost angajata. DAR tocmai acum cand ma pregateam sa fac analizele de toxo si celelalte care trebuie ca sa pot sa renunt la protectie si sa fac si eu un , ma vad nevoita sa mai amin putin de teama sa nu supar angajatoru' si sa ma vad iar pe bara.
Voi ce spuneti? Ati patit-o? Ce am putea face ca sa nu se mai intample asa?

Pupici si sa auzim vesti bune.
Andreea

claudia_2803 spune:

Din pacate si eu am trecut prin asa ceva.Dupa ce am terminat facultatea au venit reprezentanti de la diferite firme sa angajeze absolventi.Unul dintre ei a spus clar de la inceput ca nu vor angaja decat baieti.Motivatia a fost :"fetele se casatoresc si fac copii iar noi nu le angajam sa platim concedii de maternitate"

Claudia&Laurici

Iris2002 spune:

Din pacate nu cunosc legislatia romana foarte bine, dar nu e vorba despre discriminare directa daca ti se spune asa ceva?
Cit despre pozitia inferioara a femeilor pe piata muncii, e o situatie universala, din pacate. Dar aici, de exemplu, nu au voie sa nu te angajeze pe acest motiv, e discriminare. Nici macar nu au voie sa te intrebe daca esti insarcinata sau daca ai planuri de a avea copilasi pe viitor.
Sigur ca teoria e frumoasa, aici, in Olanda, dar in practica atitudinea angajatorilor e similara cu a celor romani. A angaja o tinara intre, sa zicem, 25-40 ani (nici macar a mu fi casatorita sau a nu avea un partener nu mai e o garantie aici)inseamna a risca foarte mult... Concediul de maternitate dureaza trei luni, dupa perioada respectiva sunt sanse mari ca mama sa vrea sa lucreze parttime, pentru a petrece mai mult timp. Sunt multe femei care renunta chiar la locul de munca, dupa nastere, dorind ca primii patru ani sa fie alaturi de copil, pina cind merge la scoala. Pentru angajator asta inseamna munca si timp investite si care nu dau randamentul dorit.
Sigur ca nu e corect(fata de femei), insa, tu, ca proprietar de firma, nu ai lua in calcul si aceste lucruri, cind angajezi pe cineva? Un angajat te costa foarte mult, daca timpul si banii investiti in el (cursuri de exemplu) nu sunt rentabili, pe o perioada mai lunga, care sunt sansele ca tu sa ai cistig? Iar functionarea unei firme are ca scop cistigul, nu?
Din pacate asa stau lucrurile... in jurul meu vad in functii de conducere doar femei care au ales pentru cariera (adica 40 ore pe saptamina munca si fara copii) sau care au trecut de 40 ani si lucreaza din nou fulltime...e poate de vina si atitudinea (controlul social) de aici, in general daca ai copii si lucrezi fulltime esti considerat parinte iresponsabil (daca iti trebuia cariera de ce ai vrut sa ai si copii?!)...printre familiile prietene am observat tendinta ca amindoi parintii sa lucreze mai putin atunci cind apar copiii. Poate ca e un semn ca situatia se va mai indrepta, si ca, treptat, si femeile vor capata o sansa egala pe piata muncii...
Stiu ca eu voi continua sa lucrez, daca voi avea un copil, parttime, si sotul meu va face la fel...(eu sunt pentru drepturi egale pentru barbati in gospodarie)
Sunt curioasa cum e situatia in alte tari....

ruxij spune:

Aici aceste intrebari, despre situatia maritala, sunt ilegale la un interviu. Dar se intampla ca angajatorii sa doreasca sa afle despre aceste lucruri, mai pe ocolite. Si mie mi s-a intamplat la un interviu telefonic, am avut impresia ca vrea sa afle dc. am familie, copii etc. pentru ca m-a intrebat cica sa ii povestesc despre mine, despre familie, dc. am "fratzi". Mi s-a parut f. nepotrivita aceasta intrebare si m-am gandit ca stiind ca e ilegal sa ma intrebe de statutul marital, m-a luat asa pe departe. Am ocolit raspunsul intr-un mare fel, cred ca nu s-a prins si acum o sa merg la interviul "adevarat". Ma intreb dc. e necesar sa scot verigheta, sper sa nu ma intrebe direct despre familie. Ilegal, ilegal, dar si mie mi-e teama de asta. In Romania, nu mai spun, stiu cum e. Ar trebui sa fie si acolo legile astea, mai ajuta putin totusi, in Ro e chiar pe fatza discriminarea asta. Mai ales ca nu ei platesc concediul de maternitate, inteleg ca se plateste de catre stat, daca nu ma insel.



ruxij

maudi spune:

eu am de cateva zile un al doilea job full time care presupune training platit si asta a fost printre primele intrebari, daca am copii. cand raspunsul a venit "nu", safu' a rasuflat usurat vizibil, pentru ca munca de art consultant presupune si sfarsit de saptamana si ore peste program (ajung acasa dupa 11 noaptea, plecata de la 7-8 la primul job) si calatorii de afaceri. bine ca m-a dus mintea sa nu lungesc raspunsul cu "dar ne pregatim sa avem unul cat de curand", mi-am dat seama dupa interviu ca as fi pierdut oportunitatea aia clar, fara drept de apel. e discriminare? nu directa, ci voalata si cred ca au tot dreptul pentru ca trainingul costa enorm. in orice caz, aici e imposibil sa te concedieze pe motiv de maternitate, mai ales ca exista sistem de day-care mai bun decat in Europa, ma refer la Germania de exemplu. dar, asa cum ai spus tu, Androix, proiectul cu bebe se amana si la noi, cel putin pana la anul, cand voi reunta la unul dintre cele doua joburi, desi n-as renunta la niciunul. dar, asta e viata, femeia da viata, ea trebuie sa puna cariera pe locul doi, indiferent cat ar milita feministele in sens contrar. nu tati alapteaza, nu tati e cel care dezvolta atasamentul initial cu inimioara lui bebe. pruncul nu plange dupa tati in primele luni de viata...din fericire, zic eu :)

succes tuturor si inspiratia sa gasiti calea de mijloc intre maternitate si cariera

ruxij spune:

quote:

---

Originally posted by maudi

eu am de cateva zile un al doilea job full time care presupune training platit si asta a fost printre primele intrebari, daca am copii. cand raspunsul a venit "nu", safu' a rasuflat usurat vizibil, pentru ca munca de art consultant presupune si sfarsit de saptamana si ore peste program (ajung acasa dupa 11 noaptea, plecata de la 7-8 la primul job) si calatorii de afaceri. bine ca m-a dus mintea sa nu lungesc raspunsul cu "dar ne pregatim sa avem unul cat de curand", mi-am dat seama dupa interviu ca as fi pierdut oportunitatea aia clar, fara drept de apel. e discriminare? nu directa, ci voalata si cred ca au tot dreptul pentru ca trainingul costa enorm. in orice caz, aici e imposibil sa te concedieze pe motiv de maternitate, mai ales ca exista sistem de day-care mai bun decat in Europa, ma refer la Germania de exemplu. dar, asa cum ai spus tu, Androix, proiectul cu bebe se amana si la noi, cel putin pana la anul, cand voi reunta la unul dintre cele doua joburi, desi n-as renunta la niciunul. dar, asta e viata, femeia da viata, ea trebuie sa puna cariera pe locul doi, indiferent cat ar milita feministele in sens contrar. nu tati alapteaza, nu tati e cel care dezvolta atasamentul initial cu inimioara lui bebe. pruncul nu plange dupa tati in primele luni de viata...din fericire, zic eu :)

succes tuturor si inspiratia sa gasiti calea de mijloc intre maternitate si cariera

---

Wow! Doua joburi full-time? Cate ore poti lucra pe zi, 16???? Cred ca e extrem de greu. Intrebarea asta despre copii este ilegala, stiu sigur, dar vad ca tu imi confirmi ca este pusa la interviu, ceea ce nu ma prea incanta. Sper sa scap de ea.

Numai bine!

ruxij

maudi spune:

quote:

---

Originally posted by ruxij
Wow! Doua joburi full-time? Cate ore poti lucra pe zi, 16???? Cred ca e extrem de greu. Intrebarea asta despre copii este ilegala, stiu sigur, dar vad ca tu imi confirmi ca este pusa la interviu, ceea ce nu ma prea incanta. Sper sa scap de ea.
Numai bine!
ruxij

---

la primul ma tin mai mult de sedinte deocamdata, nu e un job normal, ci pe contract, fara program batut in cuie. stiu ca intrebarea e ilegala, dar si tu stii ca ei se pot prevala de recomandarea catre manageri sa umanizeze interviul si sa intrebe despre familie, hobby-uri, etc, asta e capcana si e greu de stabilit daca intrebarea a fost discriminatorie in intentie...

succes si nervii tari, priveste-i in ochi pe domnii de la interviu, zambeste si nu clipi cand raspunzi pe ocolitelea :)

sorana spune:

Bun, femeie gravida sa zicem ca inteleg de ce nu angajeaza (nici nu apuca sa invete ca pleaca), da' tinere sau care au deja bb zau ca nu inteleg! Eu am bb si am si servici si zic ca nu-i chiar problema pt. angajator. E drept ca ma mai trezesc ca vreau cateva ore libere sa facem vaccin, da' mai stau si peste program cand e cazul, deci se compenseaza.
Si am avut concediu 3 luni, mie mi s-a parut suficient. Lucrasem 5 ani in acelasi loc inainte de a ramane gravida, mi se pare normal sa ma lase 3 luni in concediu.
Concluzia: probabil angajatorii sufla si in iaurt. Totusi mi se pare usor exagerat. Mergand pe ideea asta nu mai angajezi femei deloc. Pana in 45 poate o apuca sa faca copii, dupa aia e prea batrana.


Monica (1 an) si Sorana

radu_tud spune:

E o problema delicata asta cu maternitatea si cu serviciul.
Daca privim din punctul de vedere al aspirantei la un post, nu ar trebui sa existe nici un motiv de discriminare. Ea nu isi face probleme ce va face angajatorul dupa ce ea va sta 5 luni la serviciu si apoi dispare pentru 2 ani. N-o intereseaza nici increderea pe care a investit-o angajatorul, nici planurile de cariera, nici de planul de afaceri al acestuia.
Ea se asteapta ca dupa cei doi ani sa revina in acelasi post, sa reinceapa activitatea si sa aiba unserviciu stabil. Cel sau cea care i-au tzinut locul nu au decat sa paraseasca scena intr-un frumos happy end.
Din punctul de vedere al angajatorului e insa altfel. El cauta oameni in care sa aiba incredere, care sa-i rezolve problemele, sa aiba un colectiv unit, stabil, competitiv. Fluctuatiile de personal sunt benefice doar firmelor cu peste 1000 de nagajatzi dar intr-o firma mica, plecarea a doua persoane e deja un dezastru. In cazul asta el isi va lua toate masurile pentru a nu angaja persoane care sa il lase cu ochii in soare dupa doar cateva luni.
Am observat insa ca atunci cand o persoana de baza din firma, cu vechime, eventual lider al grupului se retrage pentru a da nastere unui bb, atitudinea angajatorului e cu totul alta. Evenimentul este privit cu bucurie si este sustinut de sefi si superiori. Eu am vazut cateva astfel de cazuri.
Mi se pare insa lipsa de fair play daca o femeie vine gravida la interviu si apoi le trage tzeapa alora care o angajeaza.
Numa' bine!

Marina spune:

Adevarul e ca nu o sa putem solutiona in veci problema asta. Ma refer strict la cazul meu. Eu sunt una din fericitele care nu au avut nici cea mai mica problema cu sefii. As spune din contra, m-au sustinut permanent moral si material. Dar...
-lucram de 3 ani in firma si
- am promis ca nu stau mai mult de 6 luni, timp in care in caz de urgenta majora (ex am avut un simpozion la care tb sa fac o prezentare, suport etc) trebuia sa ii ajut.

Am regretul ca nu am stat cu Maria mai mult de 6 luni dar ii inteleg perfect si pe ei. Ca sa ma inlocuiasca trebuiau sa pregateasca alt om, sa-l recruteze mai intai deci o multime de cheltuiala. Dupa 2 ani as fi revenit total rupta de noutati, iar in industria software-ului 2 ani inseamna enorm. In plus ce faceau cu omul care m-a inlocuit? O alta pozitie nu ii puteau da pt ca suntem doar 7 oameni, iar sarcini duble nu exista. OK ar fi avut contract limitat...e oare totusi fair sa pierzi doi ani din viata asa?
Eu una am inteles pozitia managementului de la noi si am acceptat-o fara comentarii dar inteleg la fel de bine pozitia femeii care isi doreste un copil si o cariera in acelaasi timp.

Sobo spune:

Nu stiu exact cum suna legea insa eu pun problema si invers: doi colegi barbat si femeie. Se anunta reducerea unui post. Ea anunta imediat ca tocmai a ramas insarcinata(poate chiar aduce o hartie de la doctor),el este dat afara pentru a nu o discrimina pe ea. Trece perioada critica, ea anunta ca, ghinion, a pierdut sarcina.
Stiu ca suna cam sadic scenariul dar apelez la ajutorul vostru pentru a ma informa asupra legii.
Eu am avut norocul de sefi familisti care m-au apreciat profesional si nu am simtit nici o discriminare, desi la interviu a fost o discutie legata de copii(nu aveam inca, insa eram casatorita)
Ce spuneti insa de un interviu al unei prietene. Seful i-a pus in vedere ca sa nu faca cel putin 3 ani copii!!! Fata avea pe vremea aia cam 27 de ani si nu aveau copii. A acceptat insa job-ul si lucreaza tot acolo. Au trecut cam 4 ani, dar acum ypeeee: este insarcinata.
Sau un alt tip de discriminare: anunt in ziar(la inceputul anului curent-legea cu discriminarea in vigoare) ca o institutie a statului(nici nu stiu daca e bine sa spun care) angajeaza programator cu stagiul militar satisfacut. Sun, imi spun ca este postul pentru barbati, intreb: "dar nu este ilegal?" Raspunsul: "Ba da dar...". Cu pile ajung sa depun dosarul doar asa sa-mi inchida gura. Si atat, nu sunt chemata la examen. Ce trebuia sa fac sa-i dau in judecata? Cred ca plangerea trebuia depusa chiar la colegii lor!!!!


Sobo si BB Dragos