Sa vorbim despre moarte

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Sa vorbim despre moarte | Autor: alexxia

De fapt sa vorbim despre moarte cu copii mici.
Cand aveam 4 ani prietena si vecina mea ( de 5 ani ) a murit, intr-un accident stupid. Acest lucru m-am marcat puternic pentru ca nu am inteles ce s-a intamplat, unde s-a dus, de ce nu mai vine inapoi. Parintii mei au incercat sa-mi explice ,dar au fost depasiti de situatie. Pentru ca aceasta intamplare a avut asa un impact asupra vietii mele am incercat sa ma pregatesc cat mai bine in eventualitatea unor intrebari legate de moarte venite din partea fetitei mele.
Cea mai interesanta explicatie v-o redau mai jos:

Gandacii de apa si libelulele
Undeva pe fundul unui lac linistit traia o mica colonie de gandaci de apa. Era o colonie fericita , traind departe de razele soarelui. De mai multe luni gandaceii erau foarte ocupati sa sape in malul moale de pe fundul lacului. Totusi au putut observa ca din vreme in vreme se produce un fenomen ciudat: unul dintre ei isi pierde interesul fata de munca si fata de prietenii sai, incepe sa urce pe tulpina unui nufar pana la suprafata apei si de atunci nimeni nu-l mai vede niciodata.
- "Uite !" striga un gandac altuia "una din colonia noastra a inceput sa urce pe tulpina unui nufar, oare unde isi inchipuie ca se duce ?"
Gandacuta urca incet ,incet pe tulpina pana la suprafata apei, cand ei n-o mai vazura.
Prietenii ei au asteptat-o, dar ea nu s-a mai intors.
-"Este ciudat" spuse unul din gandaci
-"Nu era ea fericita aici cu noi ?" intreba altul
-"Oare unde a ajuns ea?"
Si cum nu aveau raspuns la niciuna din aceste intrebari erau grozav de nedumeriti si intrigati.
Intr-un final , un gandac de apa, lider al coloniei isi aduna prietenii si la spuse:
-"Am o idee. Urmatorul dintre noi care porneste sa urce pe tulpina de nufar trebuie sa promita ca se va intoarce inapoi pentru a ne povesti unde s-a dus si de ce"
Toti au fost de acord cu aceasta idee si au promis cu totii in cor.
Nu la mult timp dupa aceasta , intr-o zi de primavara chiar liderul coloniei sa trezi chemat de ceva neinteles si incepu sa urce pe tulpina de nufar.Urca incet, incet pana cand fara a realiza ce i se intampla despica suptafata apei si ateriza pe o frunza de nufar. Ostenit fiind dupa atata urcat micutul gandac adormi pe loc.
Cand in sfarsit de trezi. privii in jur cu uimire.Nu-si putea crede ochilor ce vedea. Incerca sa se ridice pentru a vedea mai bine si in acel moment descoperii ca-i crescusera patru frumoase aripi arginti, foarte lungi. Chiar daca era uluit simti un impuls de as misca aripile. Caldura soarelui usca rapid noul lui corp si el miscandu-si usor aripile se inalta in vazduh. Devenise o libelula. Si fascinata incepu sa exploreze noul mediu .
Dupa un timp isi aduse aminte promisiunea facut prietenilor lui. Fara a se gandi prea mult libelula se avanta spre suprafata apei, dar se lovi puternic de aceasta si a fost aruncata inapoi. A inteles , acum ca libelula nu mai poate intra in apa, frumoasele aripi nu-i permit.
-"Nu ma mai pot intoarce"spuse el intristat " Am incercat, dar nu pot, n-o sa-mi pot tine promisiunea. Si chiar daca as putea prietenii emi nu m-ar recunoaste cu noul meu corp. Singura solutie este sa-i astept pana cant vor devenii si ei libelule , atunci vor intelege ce s-a intamplat si vom fi iar impreuna"

Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

Eleni spune:

Foarte frumos! M-am speriat cand am citit titlul subiectului, suna asa infricosator!
Tare faina povestirea!

cici spune:

cred ca e foarte greu ca un copil sa priceapa acest mesaj.
povestirea e frumoasa si intradevar subiectul suna infricosator
poate ar trebui sa-l treci la "viata dupa moarte'
aveam 8 ani .
doua fetite putin mai mari camine mi-au spus ca au vazut pe un deal ,cu o zi in urma ,un iepuras mort.
am plins o gramada dar nu m-am lasat .le-am rugat sa vina cu mine sa mi-l arate ca fac eu ceva sa-l fac bine.
zis si facut.
dupa aproximativ o ora de mers eram la locul cu pricina . iepurasul era iepure in toata firea,dareu eramhotarita sa-i redau viata bietului animal.
asa ca l-am tirit pina acasacu chiu cu vai ,din cind in cind le mai rugam si pe ele sa ma ajute(nu prea vroiau erau mai mari si rideau de mine dar nici nu erau sigure ca eu gresesc).lumea ma intreba pe drum ce fac cu animalul,iar eu le raspundeam mindra :"il duc acasa sa-l faca mama bine"
rupta de oboseala am ajuns acasa. mama si tatal meu erau in curte si nu va pot exprima groaza din ochii lor cind m-au vazut tragind de bietul iepure mort .eu da-i pe plins ca nu ma intereseazasa-mi faca iepurasul bun sa ma joc cu el ca el n-are mamica si nici fratiori,ei au dus iepurasul la container.nu pricepeam de ce sunt asa rai si fara inima ,doar o stiam buna la suflet pe mama, ba mai mult mi-au facut o adevarata baie cu spirt medicinal.
abia dupa intimplarea asta incepeam sa descifrez cite dceva despre moarte ,despre viata.

cici

pisi_ella spune:

Alexxia, frumoasa poveste...Nu cred insa ca va fi inteleasa cum se cuvine de catre un copil...

_ella

GabrielaG spune:

Baiatul meu cel mare(de 5 ani si 5 luni), mi-a spus alataieri seara ceva legat de asta, oarecum. Parintii mei sunt decedati amandoi si i-am spus ca s-au dus sus la Doamne Doamne si ca ne vegheaza de acolo.(discutia asta a avut loc mai demult).
Si imi spune fiu-meu ca de-acum suflatele parintilor mei ar trebui sa se intoarca pe pamant, inapoi. Raspunde la problema daca poti. L-am intrebat cine i-a spus asa ceva, au vorbit la gradinita? Si mi-a spus ca nu, asa i-a venit lui, e de la el asta.
Am intrebat la gradi a doua zi, dar nu a deschis nimeni subiectul. Or fi discutat copiii intre ei sau cine stie.
Oricum eu am ramas cu un semn de intrebare.

Frumoasa povestea de mai sus.Chiar m-a uns la suflet.
Sanatate si multi pupici,
Gabriela si baietii

iren spune:

Foarte frumoasa povestirea,dar sint de acord cu fetele ca titlul subiectului suna absolut infiorator...

Iren&Bogdanelu

toni spune:

Va veni si vremea ca viata noastra sa fie schimbata.Si sa incepem fiecare sa traim intr-o lume de vis , sau de tristete , dupa cum am ales.Fiecare doreste ca in viata de dincolo sa fie o "libelula".Si daca stim cum am putea sa devenim "libelule" , ar trebui sa ne pregatim de pe acum.Pentru ca frumusetea noastra viitoare este pregatita inca de azi.
Si moartea va fi doar un prag.Catre ce a iubit fiecare mai mult in lumea aceasta.Pentru ca dragostea adevarata nu va pieri niciodata.

elena_ltd spune:

Si Oana, fata mea de trei ani jumatate, a descoperit ideea de moarte. Cred ca i se trage de la vizitele cu mamaita la cimitir. (Ce i-o fi venit maica-mii sa o ia cu ea, nu stiu). Nu am anticipat o asemenea chestie, fapt pentru care si-a facut ea o imagine asa cum a putut din explicatiile lu' mamaita si din mintea ei. Intr-o zi, vorbind despre un personaj istoric, intelege ca acesta nu mai traieste.
De ce?
Obsedata de ideea ca a-i spune copilului ca din vreo boala se moare ar insemna sa se teama copilul de boala, i-am zis ca pentru ca a fost batran.
De ce?
Eu, atotstiutoare "Pentru ca, atunci cand trece timpul, oamenii imbatranesc. Vezi si tu, mamaita si buni nu mai sunt tinere. Toti oamenii imbatranesc."
Si Corina? Si Mihaita? (fiind vorba de prietena ei si de fratele ei)
Da, si ei.
Cu lacrimi in ochi si barbita tremurand: Mami, eu nu vreau sa treaca timpul! Mi-e frica de batranete! Nu vreau!
Am ramas consternata si socata de faptul ca se exprima atat de clar, atat de matur, de faptul ca evita sa alature persoanei ei ideea de moarte si exprima teama de aceasta indirect, intelegand foarte bine ca batranetea va duce iremediabil acolo. Am linistit-o spunandu-i ca ea are o viata lunga inainte si am inceput sa-i povesteasc ce va face ea cand va fi mare, cum va fi ea atunci etc. Nu cred ca a uitat subiectul dar nici nu ne-a mai vorbit de atunci despre asta.
Sunt constienta si convinsa de faptul ca explicatiile mele au fost absolut idioate si penibile, complet gresite, am doar circumstanta ca m-a luat pe nepregatite. Tocmai de aceea, sustin punctul de vedere al Alexxiei de a-i pregati pe copii, ma rog, atunci cand cand e cazul. Mie, povestea ei, pe langa faptul ca e sensibila, mi se pare si potrivita, mai ales ca poate fi bine merci comentata impreuna cu parintii, asta legat de faptul ca n-ar putea intelege copiii mesajul.
Noi acum citim biblia pentru copii impreuna.

Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai