Mi-a placut, e super povestea.
Si noi suntem tot la stadiul de "mamaie a plecat sus-sus la Doamne-Doamne". Fara alte intrebari.
interesant subiect...apropo de mersul la cimitir, eram curioasa daca voi mergeti cu copiii? Fata mea se apropie de cinci ani, stie de moarte, de Doamne-Doamne, dar nu am avut curajul sa o duc la cimitir.
Voi cum ati procedat..?
Noi am avut o experienta cam dureroasa.
A murit un prietem de familie si la slujba de la biserica a trebuit sa il luam si pe cel mic, cred ca am gresit mult.
A vazut ca toti si-au luat ramas bun de la acel om..
De cate ori trecem pe langa acea biserica spune ca acolo doarme nenea Ion.. si ne intreaba cand ii da drumul Doamne Doamne sa vina la noi.
Ma intreaba daca ne vede si daca a fost bun.
Leaga acest deces de tot ceea ce i-am spus noi despre D-zeu, de Rai de cum trebuie sa ne comportam.
De cate ori vede lumanari crede ca a murit cineva.
Povestea asta nu stiu daca o pot intelege sau nu copiii, dar e buna si pentru noi, adultii. Cand e vorba despre moarte, nu stim nici noi mai mult decat un copil, ba poate chiar mai putin...