VIOLENTA impotriva copiilor

Inca nu mi-am revenit din furia, din repulsia si din neputinta care m-au acaparat...
Eram astazi in parc si am vazut ceva groaznic:doi parinti care stateau pe o banca si o fetita care desena cu creta pe jos, erau la 3-4 m de noi, cand la un moment dat tatal ei s-a repezit la ea si i-a tras una pestefata, sau peste cap, de-a rasturnat-o pe jos...in acelasi timp, mama ei bolborosind ceva s-a repezit si-a luat-o in brate...nu pot sa va descriu ce-am vazut in ochii acelui copil,ce teama , ce oroare...M-am intors stupefiata si-n clipa aia mi-as fi dorit sa am o putere sa-l strang de gat pe tipul ala...ce a putut sa faca desenand pe o alee in parc ca sa-l dobori cu atata brutalitate???
S-au nascut in mine valuri de intrebari, de indignare, de furie si simt ca trebuie sa existe ATITUDINE in asemenea situatii, dar ce sa fac, ma oripileaza gandul ca sunt atatia copii agresati care n-au cum sa se apere, care traiesc cu frica si teama ,pentru care NIMENI nu face NIMIC.
Sotul meu m-a apostrofat bine, mi-a zis sa nu ma bag si sa-mi vad de treaba, uneori chiar si cele mai bune intentii pot face ca lucrurile sa se intoarca impotriva ta, dar eu simt ca si o picatura intr-un ocean inseamna ceva daca poti sa faci viata mai buna pentru un copil...
Din intamplare, cand ieseam din parc, l-am vazut pe ...acela,iar din spatele nostru venea mama cu fetita...i-am retinut si nr. de la masina...B-20-KJJ(o dacie bleu break), chiar ca i-as face o reclamatie...cum sa dai in asemenea hal intr-o fetita???

"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam

nikita spune:

MARYAM parca s-a aprobat legea privind violenta impotriva copiilor. Exista si un nr. de telefon ca sa reclami dar eu nu-l stiu.Si eu as simti ca tine. Urasc violenta si persoanele care fac uz de ea.

adar spune:

Într-adevăr, legea s-a aprobat, dar cine ține cont de ea? Crezi că ăla care vine beat acasă și are chef să bată pe cineva, știe că s-a dat o lege în privința asta? Eu cunosc zeci de cazuri de acest gen, unul chiar în familia mea, și nu pot face nimic altceva decât să îi ofer acelui copli toată dragostea mea atunci când e cu mine. Dar când mă gândesc cum e când e cu taică-su ... plâng de ciudă că nu pot face numic.Sunt foarte mulți copii care trăiesc așa, și e cumplit.Orice copil traumatizat ani la rând devine foarte sensibil, nu mai poate scăpa de teamă, iar în cazul fetițelor, s-a demonstrat că 10% dintre ele scapă de această teamă și își trăiesc viața normal, pe când 90% rămân cu sechele, nu se căsătoresc de teamă să nu dea peste un dobitoc ca taică-su, sau ajung pe stradă, fugind de acasă și nu se alege nimic din ele.
Aș vrea să avem puterea de a schimba ceva. Și dacă ne unim, poate avem o șansă. Aș vrea să avem puterea asta. E mare păcat pentru copilașii aceia.
și când te gândești câte dintre noi ne chinuim să facem un copil și nu putem... Oare e Dumnezeu chiar așa drept??????????????

adar

maryam spune:

Da, DUMNEZEU E SINGURUL CARE E INTOTDEAUNA DREPT, insa noi uitam sa facem lumea atat de buna cat ne-a creat-o.
Eu consider ca un copil e o minune , e un dar si ma doare sufletul pentru cei care nu se pot bucura de viata, care sufera...

"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam

crinuta spune:

Exact, asta vroiam sa spun si eu. Tocami s-a aprobat legea care pedepseste cu inchisoarea violenta impotriva copiilor, asa ca sper ca ceva sa se schimbe.

Crinuta

Gaby spune:

Doamne, Dumnezeule!Am asistat in viata de mamica la 3 astfel de incidente, unele mai dureroase decat altele.In "top" se afla un caz care ma cutremurat...pe holul dispensarului, la medicul de familie...o tanara isi smucea pur si simplu bebelusul de cateva luni, nu mai mult de 3...care, vreau sa va spun ca ma cutremur si acum, suferea, probabil avea febra...nici nu mai putea sa planga....GROAZNIC!Ce-i facea monstrul ala...daca aveam oputere....Fetelor! Sunt multe femei care ar da un regat pentru un copil iar alti nu pretuiesc minunea din viata lor...Sotul meu a intervenit.... apoi o femeia a incercat sa-i explice cum se comporta cu un puiut... de teama sa nu cumva sa o bata sotul meu , care a tipat pur si simplu la ea...Eu nu aveam cuvinte...Era stresata ca o lasa-se cu bebelusul si plecase'....vechea poveste!
Azi, in drum spre casa, cu RAzvan in brate, in tranvai....un alt monstru ...mai mic: isi obliga cei doi copii de 10/11 ani sa stea nemiscati pe scaun...si tipa si sa rastea la ei; la un moment dat am crezut este gata de "atac" cu palme peste fata...Eu eram foarte pregatita... cred ca de data asta intervenea...indiferent ce s-ar fi intamplat...va jur!Nu pot sa vad copii care sufera...NU POT!
Merita unii oameni sa fie denumiti parinti?....Eu le-as lua acest drept pe veci!
Sanatate si pupici la pitici
gaby
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=739&cid=488

radu_tud spune:

Asta chiar e o problema serioasa si abia asteptam ca cineva sa deschida subiectul.

Am sa incep prin a spune ca depinde si de noi ca aceasta plaga sa se perpetueze sau nu prin atitudinea pe care o avem fatza de cei care agreseaza copii. Daca pur si simplu, dintr-un motiv sau altul asistam doar la astfel de scene fara sa facem nimic, nu se va schimba nimic ba dimpotriva lucrurile se vor agrava.
Recunosc ca sunt un tip mai temperamental si nu pot vedea nici macar ca cineva sa vorbeasca urat cu un copil si ma dau la jugulara aluia de paleste vreunul.
Ma laud chiar ca de doua ori am chemat gardianul public cand am vazut asemenea scene pe strada. Porcaria e ca dupa un astfel de episod trebuie sa mergi la politie, sa completezi tot felul de declaratzii ceea ce poate fi neplacut.
Norocul facea ca atunci cand mi s-a intamplat, lucram la Protectia Copilului si aveam posibilitati mai mari de a interveni.
E una din situatiile in care depinde de noi si e usor, cu putin tupeu, sa intervenim.
Sunt insa situatii delicate in care copilul e abuzat si nu se poate interveni. Este vorba de ce li se intampla copiilor nostrii prin scoli, internate, centre rezidentiale, etc. Cred ca adevarata tragedie se petrece acolo, in fatza clasei cand dascalul umileste copilul, il trage de par, ii da la palma sau il da cu capul de peretzi. De injuraturi, urlete, amenintzari si forme de abuz mai subtile greu dovedibile nu mai vorbesc.
Am fost si sunt obsedat de aceasta problema. Lucrarea mea de diploma a constat intr-o cercetare pe tema asta. Am reusit sa gasesc mecanismul si cauzele lui prin care "cadavrele" didactice ne tortureaza copii. Exista si solutii la problema asta dar ele nu ne sunt la indemana. Problema dascalilor e una singura: multzi venitzi, putzini chematzi!
Nu ai cum sa luptzi cu o clica destul de unita de dascali care, aproape toti, au aceleasi obiceiuri. Sa dau un exemplu.
Am lucrat o perioada in una din scolile de cartier ale Brasovului.
In prima zi de munca, in pauza de masa, vine la mine directoarea adjuncta, una cu portretul lui Vadim pe perete, incadrat de tricoloruri si steme de juma de metru, spunandu-mi ca am uitat ceva in cancelarie. Contrariat, ma uit la ea si nu imi amintesc sa fi uitat ceva acolo. Imi "inmaneaza" atunci, oficial "bagheta magica" cu care urma sa fac liniste, ordine, disciplina. Era o bagheta de fibra de sticla de aprox. 60 de cm., deloc noua si intens folosita. Toti colegii aveau cate una pe catedra si sunt sigur ca s-au facut la comanda din fondul scolii. Eram in anul 3 de facultate si se intampla in urma cu 8 ani. Am pastrat ceva vreme acea "bagheta magica" pe care am prezentat-o la multe simpozioane pe teme de educatie.
Am colectionat in timp o gramada de povesti triste cu copii batuti in scoala.
Daca subiectul pe care l-am deschis aici intereseaza, as avea multe lucruri de spus. Nu vreau sa plictisesc insa cu ceva ce s-ar putea sa nu intereseze.

evadindeva spune:

Ufff, greu subiect! Si mama ce doareeee cand citesti asa ceva de-ti vine sa pleci pe campii. Nici nu stii ce e mai bine uneori, sa-i iei copii unuia care ii bate si sa-i duci intr-un orfelinat??? Nu vreau sa ma gandesc la ce orori se petrec si pe acolo. . . . Grea problema... Cat despre dascali, nu toti suntem asa Radule, mai sunt printre noi si oameni cu chemare, oameni care chiar vor sa-si faca meseria. Cred, desi de cativa ani nu mai sunt in scoala, ca totusi ceva s-a schimbat, au venit din urma generatii tinere, care ar trebui sa gandeasca altfel. Si nici printre cei mai in varsta nu sunt toti asa cum spui, eu am avut profesorii minunati, oameni care mi-au deschis orizonturile. Insa as vrea sa spun tuturor celor care dau vina exclusiv pe dascali ca e greu sa fii profesor in Romania. E greu, oricata daruire ai avea si oricat de mult ti-ai iubi meseria. E greu pentru ca a disparut respectul pentru educatie si interesul pentru stiinta de carte.... Si vina e tot a parintilor care in loc sa le vorbeasca copiilor ii trateaza cu palme pe spinare. E trist, dragilor, e foarte trist.... ne ramne doar sa speram ca va fi mai bine. Si, nu in ultimul rand, sa luam atitudine, civismul e si el pe cale de disparitie in Romania, nimeni nu mai e dispus sa dea o mana de ajutor nimanui.

CristinaT spune:

Poti continua, te rog?
Ce varsta aveau copii? Ii bateau profesorii?

3 ani !!! pe 14 februarie

iren spune:

Din pacate,unii inca mai considera ca bietii copii sint propietatea lor si se ghideaza dupa principiul "eu te-am facut,eu te omor!"Mi se pare o crima sa agresezi o fiinta care nu se poate apara si pe care ar trebui s-o iubesti mai mult decit propria viata. Ar trebui ca acesti monstri sa fie bagati in ocne -da nu cred ca mai exista- si nu-si mai vada niciodata copii.Pacat ca orfelinatele arata infiorator si au conditii ingrozitoare pentru micuti,asa ca,chiar daca sint luati de linga asa zisii "parinti" tot nu au parte de liniste si dragoste.

Iren&Bogdanelu

Ana71 spune:

Chiar astazi am vazut un poster care ne sfatuia sa nu ramanem indiferenti cand observam abuzuri si astfel de violente, ci sa sunam (apel gratuit) la numarul 0800 800 061, pentru a le sesiza.