VIOLENTA impotriva copiilor
Raspunsuri - Pagina 2
rici35 spune:
Draga Maryam,
legile in Romania (in sfirsit) sunt date. Dar ele sunt degeaba daca nimeni nu are curaj civil de a se implica. Oare ce ti-ar fii facut barbatul acela daca ii ii atrageai atentia ca in fata lui se afla un copil, si nu un animal??? Sau de ce oare sa nu ii faci plingere la politie? Te costa poate o ora, dar este o ora care poate ajuta multi copii pe viitor. Acasa si asa dobitocii astia fac ce vor, dar macar in public si-ar lasa copii in pace.
Eu in vara am fost la mare, si iata, o femeie de vreo 40 de ai, ii da la baiatul ei de vreo 10 ani cu tocurile de la pantofi in cap. Sotul sta alaturi si se uita ca un prost...
Eu m-am luat de ea, exact cu expresia asta, "Doamna, ce faci? Doar nu e animal, sau?) Altceva nu mi-a venit in cap., nici nu stiam ca a iesit legea ca nu ai voie sa bati copilul, Dar am fost imediat oprit de alti barbati care au spus sa nu ma bag ca nu e treaba mea.... Eu nu sunt de aceasi parere. Eu am 2 copii si nu ii bat, si merge si asa.... Dar in Romania la hotel s-a vazut clar. Ai mei mai umblau rideau, si alti copii stateau ca niste lumanari la masa... Eu am fost mindru ca copii mei sint crescuti asa de liberi. Probabil ca si ceilalti au fost mindrii ca ai lor stau ca lumanarile. Dar pentru mine ar fii groaznic ca copiilor mei sa le fie frica de mine. Respect da, dar nu frica.
Cred ca trebuie sa avem cu totii curajul de a ne amesteca in astfel de probleme. Ca doar nu o sa sara la noi dobitocii. Dar poate mai invata cite ceva. Din pacate in ro, in multe familii este la moda de a bate copii...
Aici si mediile de informare, TV si radi trebuie sa isi aduca contributia de a arata urmariile pentru copii, dar si pentru parinti. Altfel asa va ramine.
Cu drag
Rici
Dafneea spune:
Violenta impotriva copiilor, familiala sau institutionalizata nu trebuie tolerata absolut deloc!
Daca suntem martori la astfel de situatii si nu luam nici o atitudine, asta ne face partasi la o asfel de mentalitate.
Asta imi spun de cate ori mi se intampla sa vad asa ceva si ma impulsioneaza sa ma implic.
Trebuie macar sa le spunem unor astfel de oameni ca nu e normal ceea ce fac si ca pot suporta consecinte grave pentru asta.
Si o amarata de tigancusa e ingrozita atunci cand ii spui ca ii poate fi luat copilul daca il bate.
Inca n-am ajuns sa reclam in mod oficial pe cineva poate si de groaza institutiilor de gen din Romania, darimi promit s-o fac daca voi considera ca asta e cea mai buna solutie.
Pot, Doamne, ajuta neputintei mele!...
radu_tud spune:
Da evadindeva, ai dreptate si nici nu am afirmat ca ar fi TOTI asa.
Am intalnit si eu dascali adevarati, cu daruire, care te fermecau cu vorbele lor si materiile pe care le-au predat semanau mai mult cu un basm decat cu toceala aia rece si slinoasa?
Cati oare mai sunt asa?
Cati din armatele de dascali mai au magia aceea in ochi?
Foarte putzini!
Dar hai sa nu polemizam... si eu am fost dascal candva.
Dupa ce am postat raspunsul meu la acest articol mi-am adus aminte de un eveniment care mi-a marcat cariera la Protectia Copilului.
Era in august 1998, la putzin timp dupa ce DGPDC preluase Leaganul de Copii (pentru cine nu stie, acesta e locul unde ajung copiii abandonati in maternitate si in care sunt ingrijiti pana la varsta de 3 ani) de la Ministerul Sanatatii. Este vorba de Leaganul de Copii din Brasov.
Faceam la vremea aceea un proiect social si ma tot intrebam cum naiba trebuie sa arate de fapt o asemenea institutie ca sa poata oferi servicii sociale omenesti. Aveam voie sa intru in orice institutie apartinand DGPDC, asa ca intr-o dupa-amiaza am mers la Leagan sa ma documentez.
Nu stia decat portarul ca sunt pe acolo. In rest, nici tzipenie de om. Imaginatzi-va aproape 300 de copii in sali imense, in paturi de fier cu gratii inalte stand in bezna, singuri. Am stat intr-un asemenea salon mai mult de jumatate de ora, pietrificat de acea priveliste cumplita. Miroul de urina imi zgaria gatul. Unii copii plangeau, altii se dadeau cu capul de grilaj, cativa se uitau curiosi la mine.
Priveam in gol si eram incapabil sa reactionez in vreun fel. La un moment dat se deschide o usa si intra o infirmiera. Se duce spre unul din patutzuri, ia un copil de picior (nu exagerez cu nimic) il pune pe masa de infasat, ii infige o seringa in fund si apoi il depune, tot luat de picior, in patul lui. In tot acest timp nu a aprins lumina. Copilul ala urla ca un animal dar bestia aia nu-l auzea. Pe mine nu m-a vazut!
Mai oameni, am crezut ca se crapa pamintul sub mine de furie!
Am alergat dupa ea si am ajuns-o din urma. Singurul lucru care am fost capabil sa-l fac a fost sa ii bag sub nas legitimatia si sa o lipesc de perete. A duduit peretele de slana aleia. Era grasa ca un porc de Craciun. Putin a lipsit sa nu-i trag un cap in gura. Vedeam rosu de furie.
Cred ca mai mult tarata am dus-o la medicul de garda (pe vremea aceea era asa ceva), mi-am sunat superiorul si am raportat situatia.
A urmat o ancheta si desfacerea contractului de munca. Si dreptatea? Unde e dreptatea? M-am tot intrebat daca am indreptat raul si simt si acum dezechilibrul situatiei. Mi-as fi dorit sa o vad crucificata! Umila, chinuita de o durere proportzionala cu a micutzului. Da, asa as fi restabilit echilibrul. Cam asa se poate ratziona in astfel de momente dar la rece lucrurile stau altfel.
Nu as fi fost (ipotetic vorbind) decat o bestie la fel de mare ca purceaua aceea slinoasa.
Inapoi la realitate!
Au urmat o serie destul de lunga de concedieri pe teme asemanatoare.
Acum Leaganul arata mai ingrijit dar nu as putea baga mana in foc ca asemenea barbarii nu se mai petrec.
Ma intreba un profesor irlandez la un examen de an daca am dileme profesionale. Ce naiba sa-i raspund? Daca i-as fi povestit ce am vazut, ma trimitea la analize!
Mai am momente cand imi mai curge o lacrima gandindu-ma la acel biet copil nevinovat luat de picior si pus pe masa asemeni unei bucatzi de salam.
Nu vreau sa va amarasc dar sa nu credetzi ca bestiile acelea au pierit!
Nu, ele se afla printre noi si au fetze nevinovate.
adar spune:
PROBLEMA ESTE NU DELICATĂ, FOARTE DELICATĂ...dacă...dacă...dacă...
poate că într-adevăr ar trebui să luăm atitudine, să nu stăm indiferenți la ceea ce vedem.Dar v-ați gândit vreo clipă, că orice intervenție într-un asemenea caz, poate fi în defavoarea copilului?Am întâlnit situații în care, după o intervenție de genul ăsta, mama și-a luat copilul de ureche spunându-i:"Nesimțitule, m-ai făcut de rușine, lasă că-ți arăt eu ție!" Cred că realizați ce a urmat după ce au intrat în casă...
În ceea ce îi privește pe profesori...cred că mai bine de o jumătate dintre ei sunt adevărați monștri.Mentalitatea nu s-a schimbat, sau cel puțin nu în totalitate.Sunt și OAMENI printre ei, dar sunt puțini și nu au puterea de a schimba ceva.Iar în general "dreptate" au în fața celor mari, tot profii vechi, bătrâni, stricați...
Noua generație de dascăli este încă neputincioasă.Am cunoscut profesori care au încercat să schimbe ceva...prea mici, prea nepuncioși...cei "vechi", alterați de-a binelea, erau majoritate.Și în încercările lor, au avut doar de suferit.Și știți ce face un om atunci când simte că pierde teren? Se resemnează, renunță! E trist, dar asta e țara în care trăim.O țară de oameni simpli, în mare parte needucați, fără suflet, iar cei care au ceva care bate cu un motiv în piept, sunt lipsiți de putere. Aveți cu toții dreptate în felul vostru, eu în felul meu, fiecare în felul său.Dar nimeni nu face nimic concret.De ce? Pentru că nu avem putere.Pentru că suntem prea mici, și nimeni nu ne ascultă. Și chiar dacă am face ceva, chiar dacă am suna la acel număr, fie el și gratuit, tot n-am rezolva nimic, pentru că dacă statul i-ar lua de la părinți și i-ar duce într-un centru, situația ar fi la fel, poate chiar mai rea. Este nevoie de o schimbare a mentalității, de un nou început.Tata spunea că, pentru a reuși să schimbăm mentalitatea comunistă în care trăim, ar trebui omorâți 90% dintre oameni și cu cei buni, pornit la un nou drum. Pentru că sămânța răului, și-a făcut rădăcini pretutindeni...
Și avea mare dreptate!!!
Dacă găsiți vreo soluție pentru a schimba ceva, sunt alături de voi...
Și da, Radu, ne interesează acest subiect. Scrie tot ce știi, poate mai învățăm și noi ceva.
FELICITĂRI CELEI CARE A DESCHIS ACEST SUBIECT!!!
Vă sărut,
adar
maryam spune:
Va multumesc mult pentru ceea ce ati scris si mai ales pentru nr. de telefon , sa stiti ca ma gandesc serios sa sun acolo, nu stiu , n-am facut in viata mea rau cuiva , n-am dorit nici in cele mai grele imprejurari din viata raul cuiva si nici nu-mi sta in fire sa fiu o bagareata, insa cred ca uneori din pasivitate sunt multi care sufera, multi copii care nu se pot apara...poate ca a fost o intamplare aceasta palma pe care eu am perceput-o ca o lovitura mult prea grea, dar nu-mi iese din cap, ma inspaimanta gandul ca poti lovi asa o fiinta atat de mica si lipsita de aparare...
Dar nu cred ca a fost prima oara, asa cum nu cred ca am sa uit usor privirea de nedescris a acelei fetite,repet nu vreau sa fac rau, dar oare e posibil asa ceva, caci de normal , chiar daca un parinte ar fi motivat,nu poate fi vorba, un parinte nu poate fi crud cu propriul sau copil.
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam
adar spune:
Dragă Maryam, după cum ai văzut, chiar se poate ca un părinte să fie dur cu propriul său copil.Cred că nu vei putea uita ușor, așa ceva e foarte greu de uitat dacă ai suflet, dar oamenii aceia nu au, așa că fac cu ușurință ceea ce fac.Mi-aș dori ca toți, dar absolut toți să ajungă acolo unde merită.Le-aș face rău fără nici o remușcare.Pentru că asta merită.Dar vezi tu, legile se aprobă, însă nimeni nu le aplică.Vom încerca noi să schimbăm ceva, și poate lângă noi se vor mai așeza și alții, care au și ei ceva de spus.Și poate că vom reuși să punem măcar o picătură de miere în acest pahar plin de pelin.
adar
moka spune:
Nu stiu daca nr. de tel e cea mai buna solutie, la fel cum nu stiu daca legea respectiva si aplicarea ei sunt de asemenea cele mai indicate. E prea radicala masura, cred. Cel mai rau scenariu inseamna un tata departe de familie cu toate implicatiile respective - materiale, sociale si afective care din pacate in Romania sunt extrem de semnificative. N-ati vazut sondajele care spun ca 3 din 5 femei sunt batute de soti dar totusi stau cu ei ca n-au alta alternativa?
Ce sa alegi ca mama intre un sot violent si imposibilitatea de a-ti creste copilul? Voi ce credeti, alte alternative nu exista? O consiliere, ceva psihologie? E totusi tragic sa vezi un copil batut in fata ta, dar nu-i mai tragic sa vezi ca n-are ce manca?
Moka
rici35 spune:
Draga Maryam,
Oare ce este mai rau, ca le faci rau la parinti, sau ca ii faci bine unui copil... dar nu unuia, ci la mai multi, la foarte multi, pentru ca este un inceput, si se va auzi asta, in familie, in cartier, etc, si in mod sigur mai multi isi vor da seama ca vechile obiceiuri nu mai isi au locul, si ca copilul nu este proprietatea ta, ci iti este dat doar spre educare si ingrijire.
Ce ne-am face daca fiecare ar spune ca nu are curaj sau nu il intereseaza????
Chiar asta este secretul ca in Romania inca merge asa de prost totul. Doar cind poporul nu mai este nepasator la coruptie, furt, ilegalitate, atunci se pun bazele unei noi societati, asa cu si-o doreste fiecare pentru copii lui..
Expresia "Asta este. Nu ai ce face!" merita predicatul "cea mai gresita si proasta expresie a ultimilor 30 de ani. Si mi-as dori sa nu o mai aud, cam de 20 de ori la zii cind sunt in Romania.
Cu drag
Richard
ruxi spune:
E un subiect care ma face sa mi se increteasca pielea pe mine, sa-mi planga sufletul de durere. Cum poti sa lovesti ca o bruta un copilas, cat poti sa fii de las incat la greseli atat de minore sa-ti bati propriul copil cu brutalitate? Ma gandesc la Clara mea, cat e de mica si de fragila, si-mi imaginez ce simt acei copilasi batuti periodic de parintii lor. E groaznic!!! Multumesc persoanei care a dat acel numar de telefon, unde putem suna cand vedem astfel de cazuri.
Nu trebuie sa ramanem indiferenti la astfel de scene, nu vom face decat sa proliferam astfel de situatii. Daca as vedea asa ceva, nu cred ca m-as putea abtine, si as interveni. Sper doar sa n-o iau peste ochi!
Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si o luna
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA
rs-143 spune:
Buna tuturor
Am citit postarea lui Radu si sincer m-a cutremurat dar in acelasi timp mi-a adus aminte de vecina mea cea cu a carai fetita am crescut ca 2 surori ...Radu lucra leaganul de copii din bv si nu mare mi-ar fi mirarea sa nu fi fost acelasi cu cel din povestirea ta ....Mi-am amintit cum de la scoala ne duceam la vecina la servici si o gaseam printre copiii care plangeau si miroseau mai rau decat cotele animalelor iar ea vesnic coafata machiata si aranjata statea si face rebus ...Doamne parca avea vata in urechi .Si oare cum ar fi putut sa ii pese de copii aceia micuti singuri pe lume fara protectie cand ea nu a putut sa-si protejeze propriul copil in fata sotului betiv care le batea zilnic si care is incerca fiica de 12 ani cu degetul daca este virgina .....
Oare nu cei care au angajat-o in acel centru oare ei nu poarta vina ptr tot ceea ce se intampla cu acei micuti oare nu ar fi trebuit sa se verifice pe cine angajeaza .
Toate aceste se intamplau cu 10-12 ani in urma n-am uitat si poate ca n-am sa uit niciodata pacat ca eu nu pot face nimic doar sa ma rog ptr ei .
Pupici si sa auzim de bine
PS1.am uitat sa va spun la randul ei fetita are acum copii si stiti cine ii creste ?---parintii ei ----