Nu pot intelege de ce ....

..de ce toate femeile accepta atat de usor tot ceea ce spune un doctor???de ce din cauza atator proaste(ca altfel nu pot sa le numesc)care nu citesc o carte si nu se documenteaza in nici un fel au altele de suferit???? de ce oare credeti voi ca doctorii au ajuns cum sunt si nu se mai consulta in nici un fel cu pacientii lor????de ce oare nu te mai intreaba doctorul de vrei aia sau nu vrei ailalta???
Va spun eu parerea mea....
....parerea mea este ca toate femeile au impresia ca un doctor stie ce au ele nevoie sau nu, dar niciuna dintre ele nu se gandeste sa comunice cu el...nici una(sau oricum in general)nu ii spune intr-adevar ce o doare cum o doare pentru ca sunt pudice ...pentru ca asa le-au invatat parintii ca nu e bine sa vb despre aia sau aia ..."ca e rusine"...sau stiu eu ce ....pentru ca traim intr-o societate care nu ne sprijina ca persoane ci ca pe niste cadavre(vorbind de doctorii)sau ca pe niste jucarii pe care ii ingroapa tot mai mult(politicienii)scotand bani de la ei printr-o lege sau mai alta facuta doar pentru cei din popor de parca ei nu ar face parte din el....Oricum din cauza multor curve(serios vorbind nu vreau sa supar pe nimeni ci sa va spun realitatea cea vazuta prin ochii mei)doctorii ginecologi nu se mai ocupa de oamenii seriosi bine sau cel putin cu drag, macar de nu ar vb in scarba,macar de ar fi mai putin practici ....ce sa mai vorbim toti sunt asa cum sunt cu mult prea putine exceptii ...
Sunt chiar curioasa de ce se accepta asa de usor o reteta chiar daca doctorul nici nu a ajuns sa te consulte ...sau mai nou ce am patit eu pe pielea mea...m-am taiat la mana destul de rau intr-o sticla de bere ....m-am dus normal la spital imediat pentru a-mi pune niste copci ....am ajuns acolo am stat mult si bine pe masa de operatie (30 min. fara exagerare)ca sa astept sa vina doctorita sa-mi faca cusatura (pentru ca ea era la o cafea in mijlocul noptii si nu se putea deranja..pentru o cusatura ce a durat nici 5 minute apoi mi-a trantit repede o reteta cu antibiotic cand eu ma taiasem intr-o sticla si nimic nu e mai curat ca sticla...repede sa fie steril...dar nu se gandesc ca in timp organismul devine compatibil cu antibioticul si nu isi mai face efectul in cazul in care ai intr-adevar o problema grava...
Asa am patit si eu candm-am internat am zis clar ca vreau sa nasc normal si a vorbit si sotul meu in clar sa fie asa si nici o secunda altfel(asta cu spaga)si dupa ce au iesit ele din tura am intrat eu in faza finala in care trebuia sa imping sa iasa copilul nu au avut macar bunul simt de a da mai departe stire rugamintii mele...ajunsa pe masa m-au spalat dupa care m-au dat cu ceva ce m-a usturat nu groaznic de oribil de tare(nu imi gasesc cuvinte sa exprim)si acel ceva mi-a uscat tot locul acolo (desi eu impinsesem deja o data si iesise crestetul capului la copil ...l-am simtit...) si acum va intreb si eu de ce au facut asta???si va si raspund ..pentru ca ele erau sigure ca ma vor taia si nimic altceva ...dar de ce nu m-a intrebat cum ma simt?? ...ce simt??...ca sa ajung in momentul decisiv in care o vad cum zice ca ma taie eu abia de mai stiam de mine dar am inceput sa zic"cum sa ma tai ??pai de ce ?? am rezistat atata timp(13 ore)si crezi ca nu mai pot rezista inca putin???" la care ele mi-au raspuns intr-o scarba ma lasi sa imi fac treaba sau ce vrei sa fac??" a continuat discutia dar abia dupa ce am nascut....dupa ce am iesit a doua zi din spital mi-am dat seama ca ele imi uscasera deja locul acolo si nu ar mai fi avut ce face!!!si va intreb acum de ce totul atat de steril cand traim intr-o lume atat de mizera din orice punct de vedere...spun steril intrebandu-ma a mia oara de ce m-au spalat si m-au sters acolo oare copilul asta nu a stat 9 luni si ceva in lichidul ala???oare nu cu ajutorul acelui lihid reusea el sa alunece din vagin???
astept cu sufletul la gura ceea ce aveti de comentat despre comportamentul doctorilor cu noi si mai ales la tot ceea ce credeti de bucatita de poveste pe care v-am spus-o si explicat-o cat de bine am putut eu ,pentru ca daca va mai spun cum s-au purtat si pe de-a lungul celor 13 ore si ceva in care durerile mele au tinut in continuu de la inceput pana la sfarsit 30 sec. durere so 30 de secunde pauza ....pe ceas....in care sa nu reproduc tot ceea ce au zis si ce au facut de erau cred ca 8 grade in salon sio ele nici nu s-au deranjat de sub paturile lor din patul in care stateau intinse si apoi eu ce sa mai cred ????ce sa mai zic????

cu drag Marina si Robert Georgian

Marina6

Marina6 spune:

si acum ma intreb sincer si cu regret de ce ne lasam condusi de lumea asta plina de hoti,curve si de legea mitei????si oare cum se poate schimba asta???oare se poate????

Marina6

crinuta spune:

Draga Marina, nu faci decat sa imi confirmi parerile mele despre aceasta tara, deoarece, ceea ce ai povestit tu aici, nu se intampla altundeva, poate doar in lumea a treia.
No comment in privinta sistemului sanitar din Romania. Totul e facut in scarba daca nu platesti, ca si cand este la ordinea zilei sa mergi cu plicul la dr si asistente, ca si cum ele nu sunt platite sa isi faca treaba.
Bunica unei eleve de-a mele a fost asistenta la viata ei, si are o ura pe doctorii romani, de nu se poate. Mi-a povestit multe intamplari, de pur si simplu am ramas fara grai.
E atat de mult de scris la acest subiect, incat ne-ar trebui ceasuri intregi sa dezbatem subiectul( foarte interesant de altfel).
Marina, nu toate femeile sunt asa cum spuneai tu, ca accepta orice spune medicul. Eu personal, citesc mult despre medicina deoarece ma pasioneaza, de mica mi-a placut foarte mult, iar atunci cand merg la medic il " bombardez" cu intrebari, si nu ies din cabinet pana nu stiu ce am, care e cauza, ce trebuie facut, de ce acest tratament si nu altul, etc. Din pacate, asa ceva nu se poate la noi in spitalele de stat, si stii bine de ce, in schimb in orice clinica particulara da. De aceea prefer ca atunci cand am o problema, sa merg la un cabinet particular( desi ma usuca la bani), insa stiu ca macar am parte de un " tratament" uman, si ca atunci cand voi dori lamuriri mi se vor da fara sa se tipe la mine. Simt ca traiesc intr-o tara civilizata, ceea ce nu pot spune despre spitalele noastre de stat. Este adevarat ca mai gasim si oameni deosebiti in aceste spitale, dezinteresati, insa, asa de putini, incat nr lor este nesemnificativ.
Mi-as dori ca macar sa devenim civilizati. Oare este chiar atat de greu????????????????/

Crinuta

Nikita73 spune:

Asta am remarcat si eu in Romania, esti tratat ca pe un corp defect, doctorul iti scrie o reteta fara macar sa iti spuna ce ai, ca si cum esti analfabet. Eu am fost la un ginecolog privat si am ramas cu un gust amar, nu e de-ajuns ca nu e usor sa te duci la un ginecolog si sa stai cu picioarele-n sus, te mai trateaza si ca naiba. Daca nu puneam singura intrebari, nici nu se sinchisea doctorul sa-mi spuna ce am sau ce masuri preventive sa folosesc. Ma rog, macar e mai bine ca acum 20 de ani cind tipau la tine sau vorbeau si urit. Nu stiu cauza acestei indolente, poate pur si simplu reminiscente ale trecutului, sau lumea se complace pur si simplu, nu comenteaza, nu cere, nu pune intrebari, si atunci s-au obisnuit asa.

Marina6, este sub orice critica felul in care trateaza oamenii, netinind cont de dorintele lor, cu o lipsa TOTALA de respect pentru oameni. In alte tari ar fi dati in judecata pentru asa o tratare si si-ar pierde licenta imediat.

Cred ca lucrurile s-ar mai schimba daca toti, asa cum spui tu, s-ar documenta, ar pune intrebari, ar avea pretentii, dar din pacate nu e usor sa ai pretentii cind te afli pe masa de operatie la mina lor.

roisin spune:

N-am fost niciodata internata in spital inainte de nastere si am avut rar de-a face cu medicii, strict atunci cand a fost nevoie. In experienta mea limitata se strang si povesti frumoase si altele ceva mai urate, insa niciodata nu m-am cramponat pe ideea ca medicii sunt, ca specie, niste nenorociti si ca fac totul ca sa-ti distruga viata. Nici macar atunci cand un medic (o somitate) mi-a sectionat un nerv de la piciorul stang, chestie care m-a facut sa merg schiopatat timp de vreo doua luni. Nici atunci cand un alt medic (alta somitate!) i-a incurcat maica-mii niste analize si a anuntat-o senin ca e suspecta de cancer.

Nasterea a fost de departe cel mai impresionant moment al vietii mele. Am nascut intr-un spital urat din Bucuresti, cu un medic roman, asistente neaose si in conditiile pe care majoritatea le cunoasteti. Aproape odata cu mine, in exact aceleasi conditii (mai putin medicul, care e altul, si mai grozav) a nascut o doamna care n-a avut decat reprosuri la adresa tuturor: anestezitul era un nemernic pus pe capatuiala, moasa o acritura, etc, etc.
Impresia mea: suuuper! Am iesit din sala de nasteri cu gandul: daca e asa de fain, mai fac macar un copil! De altfel, astea au fost si primele vorbe pe care i le-am spus sotului meu, ca nu ma tem sa mai facem inca un bebe.

Si mie mi s-a pus epidurala prea tarziu, si nici nu si-a facut ca lumea efectul, insa nu dau vina pe anestezist, a facut tot ce era omeneste posibil. Si mie mi s-a facut epiziotomie, si nici n-am avut pretentia sa nasc altfel, pentru ca ar fi trebuit sa stau macar o ora pe masa de nasteri ca sa incerc sa evit o ruptura de perineu si personal n-am dorit sa patesc asta. Si mai stiam ca in timpul contractiilor copilul primeste foarte putin oxigen, iar dupa ce se se angajeaza in canalul de nastere primeste si mai putin si riscurile pentru el sunt foarte mari in cazul unei expulzii lungi, si ASTA este principalul motiv pentru care se face epiziotomia iar din aceasta cauza am acceptat-o fara sa cracnesc.

Ca sa ajung la o concluzie: este drept ca uneori, UNELE femei (sau barbati, nu vad de ce i-am exclude) se intereseaza prea putin de propria lor stare si urmeaza un tratament fara sa ceara lamuriri suficiente, si sunt UNII medici care realmente isi bat joc de pacienti si de naivitatea lor.
Cred insa ca principala noastra boala este lipsa de incredere in medici si impresia absoluta ca noi le stim mai bine pe toate, de la fotbal la stomatologie, si ca suntem in permanenta intr-o lupta cu cei a caror datorie este sa ne ajute sa ne simtim mai bine. Si mai cred ca in relatia medic-pacient conteaza foarte mult cum ne purtam noi insine, si cat respect suntem in stare sa acordam celuilalt. Si mai conteaza enorm starea noastra de spirit: daca pleci la doctor chitit pe ideea ca el este un monstru cu chip uman, nu vad prea multe sanse sa te intorci multumit.

PS Epiziotomia mea e bine mersi, m-a jenat vreo saptamana. In plus, am convingerea ca fara epiziotomie as fi avut ceva mai mult de suferit la capitolul ... ca tot se discuta aprins acest subiect zilele trecute...

http://community.webshots.com/user/r0isin

maryam spune:

Hhmm,vina nu este nici a curvelor,care n-au nici o legatura cu tine sau cu "sistemul", deoarece nu ele l-au creat.Vina este a mea, a ta, pentru ca in loc sa accepti,scrii doar pe net ce te doare, pentru ca nu exista atitudine si nu stim sa ne folosim de drepturile noastre-pe care, culmea le avem!!!
Mie mi-s-au intamplat lucruri asemanatoare si din comoditate, din lipsa sperantei ca voi rezolva ceva, ca sa nu-mi pierd timpul DEGEABA ,am lasat lucrurile asa, adica am zis:BINE C-AM SCAPAT.
Adevarul e ca traind asa cum traim noi,acceptam implicit sa fim tratati ca niste nimeni,...poate pentru ca de la vanzatoarea din colt pana la super doctorul ,nimeni nu mai stie care ii e locul, menirea,.........................
Am auzit o chestie si mi-a placut mult,iar cugetand mai profund am ajuns chiar sa mi-o insusesc :"ceea ce nu te doboara , te face mai puternic..."

"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam

iuliac spune:

Dragele mele, exista si doctori extraordinari in Romania. Cand am nascut eu, in salonul alaturat a fost o doamna care mai avea putin si-i pupa mainile doctorului sau pentru ca a stat o gramada de timp incercand sa-i resurciteze copilul care nu respira cand s-a nascut si a reusit. Dupa o saptamana de la nastere am avut o complicatie (adenopatie) si m-am internat la Coltea. Acolo am vazut alti doctori extraordinari. Colega mea de salon avea sange in stomac (nu stiu cum se numeste boala) noaptea a avut o mare criza (varsa sange etc) iar doctorita a fost sunata acasa si in 15 minute a ajuns. Iti spun sincer ca am fost acolo (toate s-au petrecut in salon)si am vazut cum medicii roiau in jurul ei. Femeia saraca. Nu dispunea de nici un ban asa ca ... mita iese din discutie. Era divortata si avea trei copii. Deci sunt si doctori minunati.

Marina spune:

eu i-as ridica statuie doctoritei mele daca s-ar putea.
Intr-un fel ai dreptate pt ca auzind povestile fetelor de aici cu baie inainte de nastere si alte draceli de astea care in RO intr-un spital public sunt inimaginabile, m-am intrebat si eu de ce acceptam?Am nascut in Giulesti, un spital de kk pt oameni fara probleme dar m-am dus acolo pt ca stiam ca daca copilului meu i se va intampla ceva va fi pe cele mai bune maini. Ar trebui sa ne revoltam e clar dar ai curaj cand e viata copilului tau in joc? Spun asta pt ca eu am cam fost expediata din spital pt ca facem galagie si inca traiesc cu regretul ca nu am facut suficienta.
M-am dus seara la copil la 9 fara 5 si nu eraa nici naiba de asistenta...am intrat , m-am spalaat pe maini si mi-am luat copilul in brate. Faza la care intra asistenta si intr-un tipat ma ia la rost ca de ce am intrat , imi tine un discurs despre egalitatea copiilor macar in maternitate. Eu timida si vai de capul meu dupa o cezariana replic ca doar nu era sa iau in brate toata maternitatea , mi-am luat copilul meu. Ufff greseala imensa, mi-a smuls copilul si pana sa ma dezmeticesc m-a dat afara. intru la loc ii spun sa se calmeze daca nu vrea sa scol jumatate de spital, imi iau copilul si in timp ce ma chinui sa ii dau san ma gandesc la replici crunte pana ma trazneste ideeaa ca bebe mic al meu ramane singur peste noapte cu nebuna...drept care instinctiv ma duc ii cer scuze si ii mai bag si sfantaa hartie de 50000. Umilinta mai mare nu am trait in viata mea.
Nu am dormit deloc, noroc caa am avut cea mai faina colega de camera, am stat la povesti pana la 6 dimineata consolandu-ne una pe alta (avea furia laptelui ...uff cumplit). La 6 era un vant cumplit de decembrie, merg la Maria si stupoare...geamurile la bebei larg deschise, ei cu caapul gol si un curent de mureau mamicile care venisera la alaptat. Asta mi-a pus capac...am facut un mare scandal desi pasnic fara tipete sau alte chestii, dar nu am iesit pana nu a venit dr si probabil ca ar fi reusit sa ma scoata din salon doar cu bodyguarzii...urmarea ???? la 9 m-au intrebat daca nu vreau acasa, m-au pus sa semnez ca pe proprie raspundere si la 10 stateam cu mandretea mea in camera cu mult drag aranjata.

Morala ...la urmatorul copil (daca ma ajuta D-zeu sa mai am unul) VOI AVEA ATITUDINE. Nu au dreptul sa ne calce in picioare si doar "strigand" si atragand atentia rezolvam ceva.

sorana spune:

Si eu sunt de parere ca medici sunt impartiti in buni si rai. Am intalnit medici f. buni care sunt si niste oameni nemaipomeniti. Exista si printre ei jigodii si nemernici precum si prosti. Din pacate la noi nu se face nimic pentru inlaturarea celor care nu sunt buni profesionisti. Normal ar fi sa fie facuta o "razie" si cei care nu au ce cauta acolo sa isi caute de lucru. Din pacate la noi nici sa-i dai in judecata nu e usor. Daca fiecare ar da in judecata medicul care i-a cauzat o problema sau doar i-a cerut spaga s-ar tria automat jigodiile. Dar pt. asta ar trebui sa functioneze impecabil justitia si "colegiul medicilor". Dupa parerea mea n-are rost sa ne amaram ca aceasta problema nu va disparea in urmatorii 10 ani. Bafta la gasit medicii buni!

Monica (1 an) si Sorana

nikita spune:

Eu nu sunt de acord cu Marina6. Se simte o imensa suparare dincolo de cuvintele ei, si am convingerea ca a trecut printr-o experienta urata de foarte putin timp.
Da, sunt medici din pacate care nu-si prea dau interesul sa comunice cu pacientul, dar sunt si medici pe care ii simti foarte aproape ca oameni si, seriosi ca specialisti.
Indolenta? Da. E adevarat , dar am intalnit si functionari la diverse institutii indolenti si puturosi."JOS INDOLENTII". " MOARTE PUTUROSILOR". Si daca femeile nu discuta cu medicul este problema acelor femei, eu cand merg la medic intreb si inca nu mi s-a intamplat sa nu primesc explicatii si rapunsuri.Nu vad cum ignoranta unor femei m-ar afecta pe mine in relatia mea cu medicul .
Am o fetita cu probleme cronice de sanatate si in drumurile noastre prin spitale am intalnit medici, surori si infirmiere oameni adevarati (fara spaga). Si apoi lipsa de medicamente , de mobilier si echipament medical din spitale tine exclusiv de GUVERNUL NASTASE care se stie scapa printre degete finantare spre sanatate si de aici atmosfera apasatoare si deprimanta din spitalele noastre. Ei, ar mai fi multe de zis. De exemplu salariile medicilor ( care intre noi fie spus au totusi cea mai grea facultate si apoi specializarile 3- 4 ani, examene de primariat etc.) au fost platiti cu mari intarzieri . Umilitor. De aici poate dezinteresul, frustrarea. Da ,sunt unele asistente care vorbesc nepoliticos sunt de acord, si te fac sa te simti prost dar cred ca daca iei atitudine se rezolva, sau poate strangi din dinti si te gandesti ca trebuie sa treci si peste asta. Pana la urma nu poti cere omului ce nu are.Iar faptul ca in tara asta toate merg prost, nici asata nu este adevarat 100%, dar poate ca este ceea ce meritam?!! Noi am votat. Poporul. Tineti minte in '90 cum se stiga "NU NE VINDEM TARA", NOI MUNCIM NU GANDIM"( de la IMGB) eee! daca am fi gandit mai de mult.
Sanatate si optimism va doresc. Si mai bine sa nu avem nevoie de doctori. Pupici

Gaby spune:

Pana la urma totul se reduce la mentalitate si educatie.Acum ceva vreme am scris un articol care a fost publicat...dar...apa trece pietrele raman...Nimic.Romanul nu percuteaza....articolul este povestea mea"cosmetizata'...dar degeaba ...mai trebuie ceva facut? dar ce?....ca de vorbit...vorbim...

"PAREREA MEA…
Maternitatea - cosmar si oroare! Nasterea… o aventura!

Unul dintre cele mai emotionante momente din viata este acela cand, dupa noua luni de asteptare, iti poti tine in brate puiutul. Sau asa ar trebui sa fie... Nasterea la maternitate m-a facut sa ma gandesc mult timp la... a avea sau nu al doilea copil. Majoritatea mamicilor sau viitoarelor se gandesc, spre finalul celor noua luni de sarcina, ce le asteapta..., ce va fi cel mai greu de suportat: durerea nasterii sau inertia personalului medical. Mai ales cel mediu, care are o atitudine facuta sa paralizeze orice dialog. Experienta mea in cadrul acelei maternitati m-a facut sa cred ca Romania este tara indiferentei si a inconstientei. Asta pentru ca ce se intampla acolo nu mai tine de "lipsa fondurilor", aici trebuie facute schimbari majore la nivel de mentalitate... Dara sa purcedem...
Trebuie sa va spun ca totul a fost bine , chiar si in sala de travaliu. Medicul a fost cum nu se poate mai bun, chiar si asistentele, dar... "contra cost". Cosmarul a inceput dupa... cand am fost dusa in salon. Desi saloanele aratau destul de bine..., prestatia personalului - asistentele de salon si de copii - a lasat mult de dorit... Cred ca le lipseste profesionalismul, rabdarea si, cel mai essential, nu pun suflet in ceea ce fac. Este foarte adevarat ca unele erau binevoitoare... dar cele mai multe aveau mutre acre si toate acestea in conditi de lauzie sau depresie postnatala. Aceste persoane nu se uita la tine daca nu "cotizezi". Pe parcurs am aflat ca aceasta lipsa de interes nu se rasfrange numai asupra proaspetelor mamici ci si asupra nou-noascutilor. Dar pana la urma nu ma deranja lipsa de interes fata de mine… ci fata de cei carora ar tebui sa le pese, macar datorita gingasiei si dragalaseniei. Mai strigator la cer este ca majoritatea erau deja mamici… desi nu pareau oameni! Datorita comportamentului lor si de multe ori a inconstientei, viata micutilor este in pericol. Dupa ce am nascut a trebuit dau mici atentii tuturor asistentelor, chiar si pentru cel mai neinsemnat lucru sau sfat primit… Chiar si cand puiutul meu a facut febra (in spital…) si a trebuit sa chem asistenta de la copii… care nu avea de gand sa vina; dar care a venit cat ai clipi dup ce am plusat.
Cat timp am fost in spital am fost suparata si intrigata din cauza nepasarii celor din jurul meu. Imaginea de acolo arata cam asa: asternuturi murdare care se schimbau la cerere (contra cost!), sapunul pentru bebelusi lipsea, hainele lor erau vechi si patate… iti era frica sa le folosesti, asistentele nu te ajutau cu nimic, nici un sfat fara "atentii", pediatrul trece o data pe zi, in cinci minute isi termina vizita.
Cum pot crede ei ca o mamica, in acea stare, poate trece cu vederea asa ceva si poate uita… si apoi sa o ia de la capat! Pentru ca personalul medical in ziua de azi asta face: mizeaza mult pe capacitatea mamicilor de a trece peste orice neajuns, pe faptul ca majoritatea nu patesc nimic la nastere, nasterea decurge normal si lipsa lor de profesionalism, de cele mai multe ori, nu se resimte imediat.
De curand, directorul general din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei, Mihai Horga, a declarat ca ceea ce lipseste in toate cele 261 de maternitati din Romania este lipsa… de aparatura performanta si numarul mic de personal. Eu stiu mai bine decat domnia sa… stiu din propie experienta ce lipseste in maternitatile din Romania, poate daca ne intreba pe noi femeile , puteam sa-i spunem in cor: Domnule, lipseste OMENIA, PROFESIONALISMUL, DRAGOSTEA FATA DE APROAPELE TAU. Cum spuneam la inceput, prima pe lista schimbarilor ar trebui sa fie mentalitatea si nu are legatura cu fondurile inexistente in sanatate. Banul poate deschide multe usi, dar nu deschide poarta sufletului,asa cum spunea cineva pe forum, caci in spital nu mi-a fost frica de nastere ci de cele patru zile petrecute impreuna "Nesimtirea", patru zile cat un secol!"
gaby
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=739&cid=488