femeile nu au curaj?
femeile nu au curaj? | Autor: monicav
Buna,fetelor!
Va urmaresc de mult si acum mi-am luat inima in dinti sa ma inregistrez si ma si reped sa postez un subiect. Am niste intrebari pe care mi le pun de mult si inca n-am gasit raspuns, poate ma ajutati voi.
De ce femeile asteapta ca barbatul sa ia intotdeauna hotariri intr-o relatie? De ce barbatilor li se dau sanse sa se gindeasca, sa se razgindeasca si sint lasati sa aleaga primii? Daca barbatul inseala este iertat, astepti sa-i treaca si sa vina inapoi, daca bea il scuzi ca asa sint toti barbatii, mai beau.
Daca e violent il ierti, ca ti-a zis ca iubesti si pentru ca iti spui ca nu se va repeta.
Femeia trebuie sa se ingrijeasca si sa fie draguta si intelegatoare, ca asa trebuie sa fie o nevasta.
De ce femeia nu are curajul sa plece dintr-o relatie din proprie initiativa, pentru ca lucrurile nu merg si nu e fericita, de ce asteapta ca barbatul sa ia hotaririle si ea doar se resemneaza si asteapta ca el sa-si schimbe parerea?
De ce sint atit de disperate cind sint singure si de ce au impresia ca barbatul de linga ele e cel care le da valoare?
Si de ce atunci cind un barbat inseala e intotdeauna de vina cealalta femeie, si se presupune ca barbatul a fost provocat, ea s-a dat la el?
Si oare de ce este atit de usor sa crezi ca toate fostele lui iubite au fost niste ticaloase si si-au batut joc de sufletul lui nevinovat?
Exista solidaritate, camaraderie feminina?
sau le interpretez eu pe toate aiurea? ajutor, va rog! voi ce credeti?
monicav
Raspunsuri
MariaM spune:
Ma-am regasit in cateva raduri pe care le-ai scris..mai putin cu batutul si bautura....astea nu le-ma experimentat si nici nu vreau...
in schimb inselat,fara drept de parere sau replica...si alte chestii din astea ..am avut cat carul...
DAR...acum...s-a schimbat foaia...
sunt cu acelasi barbat care mi-a facut destule neplaceri si porcarii...dar in rolul principal...joaca ...FATA...
si o spun fara urma rusine, fara nici un fel de resentimente...eu pe pielea mea am incercat zicala...esti buna ...esti proasta...
acum sunt rea...si sunt bagata in seama...:)))
Nu ma mai gandesc...aoleu il supar...cine stie..imi da papuci...
acum gandesc....
il supar...asta este...nu-i convine...e liber sa plece...
am avut curajul si am luat decizia de a schimba total comportamentul mu...si vad ca tine...
sa nu credeti ca acum...tot ce zic eu este litera de lege, sau nu vreau sa aud si parearea lui...nu...
dar nu ma mai consider asa femeie prea femeie...ma consider un fel de femeie -barbat...:))
va pup si multa fericire
Maria&Vladut
anaana spune:
Sincer nu am mai auzit de mult de asa "relatie" intre barbat si femeie si daca femeia a stat linga acel barbat atunci il "iubea orbeste" sau considera ca nu se poate descurca din p.d.v. material fara acel barbat.
Personal am cunoscut femei care au avut curajul sa plece dintr-o relatie din proprie initiativa, pentru ca lucrurile nu mergeau si nu erau fericite.
Da cred ca exista solidaritate,camaradenie feminina.
Ana
adi_dalma spune:
Bun subiect ai ales!!!!!!!!!!!
eu una ... de vre un an incoace (cel putin) sunt resposabila pt toate relele pamantului puse unele peste celelalte... sunt mereu criticata ...
in schimb El este perfectiunea intruchipata ....cinstit vorbind sunt departe de a fi perfecta... dar parca parca eu nu il judec deloc aspru pe Domnia sa ... sunt poate prea neinsemnata ca sa mi permit sa i judec pe altii .. am obosit
Mazarica spune:
Depinde de la caz la caz.
In mare parte il accepta pentru ca depinde de el financiar.
Dar, in ultimul timp sunt tot mai multe femei care-si iau viata in propriile maini si fac asa cum cred ele de cuviinta.
Nu sunt o feminista , dar nu sunt de acord cu capul lasat si oftaturi in perna pentru ca el e un nemernic. Avem o viata si fiecare trebuie sa si-o traiasca in armonie. O greseala e tot greseala indiferent de sexul celui care o comite.
Daca te uiti forum ai sa citesti tot felul de intamplari cu fete care au stat langa niste nemernici in ideea de a fi bine, dar le-au ajuns amarul si pana la urma au plecat, chiar daca parea imposibil.
Fiecare e liber sa aleaga ce e mai bine pentru el.
Dana P spune:
Depinde de ce fel de femeie vorbesti. Eu sunt curajoasa (ca sa fiu in ton cu titlul subiectului). Pai sa le luam pe rand:
- de ales eu l-am ales si l-am facut sa isi doreasca o relatie cu mine (era c-am june prim intre colegi si nu prea=l vedea nimeni casatorit sau potolit in relatie), si uite ca suntem impreuna chiar daca eu am fost cea care a ales;
- toata viata am fost independenta, am facut ce am vrut eu, de cand sunt in aceasta relatie (8 ani) mi-am mai lasat din cornite ex: nu mai plec atunci cand mi se scoala in gara si ma urc in primul tren care ma duce pe meleaguri necunoscute doar pentru ami satisface dorinta de a vedea ceva nou (asa faceam in facultate), acum cadem de acord sa mergem intr-un anumit loc;
- independenta financiara este iar un act de curaj, ca de multe ori nu te prea descurci cu ceea ce ai ,nici o problema ceri ajutor, dar nici sa ajungi sa ii ceri bani pentru lucruri intime (stiti voi care) mie nu imi place;
- daca as stii ca ma inseala si mi-ar veni cu mitocanii nu l-as ierta, asta a fost si conventia noastra de convietuire: daca nu mai vrei sa fim impreuna spui, totul e sa nu stiu sa nu aflu ca atunci e de rau, si pa la revedere;
- de baut nu bea decat foarte ra o bere, stie ca urasc alcoolul si cu timpul (fara insistente, nu i-am interzis niciodata) il uraste si el;
- violent nu a fost, stie cu cine are de-a face, am practicat artele martiale, asa ca aici ...
- de ingrijit, ce intelegi prin asta? eu dau atentie doar atat cat simt eu ca e necesar pentru mine: sa fiu curata, ma imbrac cu ce imi place mie si in ce ma simt bine;
- intelegatoare sunt in masura in care acest lucru merita atentie, daca ceva nu imi convine spun calm si gasim impreuna solutie, daca are chef de harta il ignor, nu ma intereseaza istericalele si stie acest lucru.
- am vrut sa plec dar am ramas, nu cred ca daca vreau intr-adevar o alta viata nu as face-o;
- nu barbatul de langa tine iti da valoare ci ceea ce reprezinti tu ca om, asta oglindeate valoarea ta (ce la servici te duci de mana cu sotzu?), sau in liceu si facultate nu aveai nici o valoare ca nu aveai barbat langa tine?
- bine ca la parte cu "barbat inseala e intotdeauna de vina cealalta femeie", aici o citez din nou pe bunica mea (fetel mai vechi stiu) "cateaua daca nu da din coada cainele n-o simte"
- "Si oare de ce este atit de usor sa crezi ca toate fostele lui iubite au fost niste ticaloase si si-au batut joc de sufletul lui nevinovat?" - aici e poveste pentre adolescente 
- "Exista solidaritate, camaraderie feminina?" - exista dar e raritate, specie pe cale de disparitei, eu am cateva prietene adevarate
Totul incepe cu a te considera puternica si o data cu timpul devii si foarte curajoasa.
Scuze daca am suparat pe cineva.
Dana
country girl spune:
quote:da. vei vedea asta si din reactiile la mesajul tau, raspunsuri care nu intarzie sa apara
Initial creeata de monicav
De ce femeile asteapta ca barbatul sa ia intotdeauna hotariri intr-o relatie?quote:nu cred ca e o regula ca hotararile sa le ia intotdeauna barbatul. cred ca depinde de personalitatea fiecaruia. eu personal, iau singura hotararile care ma privesc pe mine si il consult intodeauna inainte de a lua o hotarare pentru amandoi.
De ce barbatilor li se dau sanse sa se gindeasca, sa se razgindeasca si sint lasati sa aleaga primii?quote:sunt adepta principiului ca tot omul are dreptul si se intampla sa greseasca. o data. daca se repeta inseamna ca ceva anume favorizeaza repetarea greselii: caracterul lui sau atitudinea mea. asta inseamna ca fie adopt alta atitudine, fie renunt la barbatul acela, fiindca el nu cred sa-si schimbe caracterul
Femeia trebuie sa se ingrijeasca si sa fie draguta si intelegatoare, ca asa trebuie sa fie o nevasta.quote:sunt de parere ca intr-o relatie si barbatul si femeia trebuie sa dea dovada de intelegere fata de celalalt, atat vreme cat de partea cealalta primesti aceeasi intelegere si respect.
De ce femeia nu are curajul sa plece dintr-o relatie din proprie initiativa, pentru ca lucrurile nu merg si nu e fericita, de ce asteapta ca barbatul sa ia hotaririle si ea doar se resemneaza si asteapta ca el sa-si schimbe parerea?quote:eu zic ca au si femeile curaj sa puna capat unei relatii, doar ca vocatia lor de maica Tereza le face sa spere ca poate macar in al 12-lea ceas se schimba caracterul barbatului si relatia. ceea ce evident nu se intampla aproape niciodata
De ce sint atit de disperate cind sint singure si de ce au impresia ca barbatul de linga ele e cel care le da valoare?quote:nu cred ca o femeie care isi cunoaste valoarea ca persoana se simte disperata cand e singura sau are valoare doar in relatie cu un barbat.
Si de ce atunci cind un barbat inseala e intotdeauna de vina cealalta femeie, si se presupune ca barbatul a fost provocat, ea s-a dat la el?quote:nu cred ca e vina celeilalte ca el te-a inselat. decizia de a insela a fost a lui, restul sunt scuze inventate de lasitate.
Si oare de ce este atit de usor sa crezi ca toate fostele lui iubite au fost niste ticaloase si si-au batut joc de sufletul lui nevinovat?quote:nu cred ca femeile cu care a avut relatii sunt ticaloase si si-au batut joc de el. O relatie presupune intotdeauna 2 care impart si reusitele si esecul relatiei.
Exista solidaritate, camaraderie feminina? [quote]
Danna spune:
Exista multe femei puternice, care au preferat sa mearga mai departe singure, decat in doi, dar de fapt tot singure.
Fiecare dintre noi cred ca este constient de faptul ca nu exista nimeni perfect din toate punctele de vedere, dar uneori unele dintre noi se multumesc cu mai putin din cauza ca spera sa poata modifica acele aspecte ale comportamentului partenerului care le deranjeaza. Din pacate, acest lucru nu este posibil. O persoana se poate schimba numai daca ea doreste aceasta, nu pentru ca i se impune de catre partener.
Laura _Oprescu spune:
Solidaritate feminina exista ! nu sunt o feminista inflacarata, cred ca barbatul si femeia nu trebuie sa concureze,ei trebuie sa se completeze..
.. desi o femeie poate la fel de bine ca un barbaT sa intretina o familie,ea nu trebuie sa uite ca este femeie..majoritatea dintre noi,cunoastem bucuria de a fi mama..dupa ce esti parinte, nimic nu te impiedica sa cari zece sacose, un carut, copilul care plange in brate si tot felul de chestii care te extenueaza cu timpul, dar nu realizezi pentru ca le faci cu bucurie,...capcana insa care apare este ca ne intra in sange descurcatul asta de unele singure ,si fix, cand nu e cazul, adica atunci cand ai barbatul langa tine, tu faci aceeasi greseala...nu ceri ajutorul !..ce vede barbatul?in primul rand, admira ca sotia lui este puternica si descurcareata, dar in timp,nu o mai priveste ca pe cea de care s-a indragostit..si atunci apare tragedia..va iubi in primul rand pe mama copilului si NU pe soata lui!
..ii admira muschii si nu sanii, ii admira rabdarea cu copilul si nu silueta...s-a dus...
.. perioada mea de gravidie a lasat asupra sotului meu amprenta urmatoare"cea mai frumoasa gravida"..toata sarcina, am primit cadouri, rochii, parfumuri,flori,fructe...credeti ca a fost usor?in perioada asta aveam o mare tendinta sa lenevesc,voiam sa dorm,in nici un caz sa ma cosmeticesc...dar am facut-o ...imi creste inima si acum cand aud pe unul sau pe altul spunandu-mi ca stiu de la Adi cat de frumoasa am fost..imi pare bine ca a ramas cu impresia asta..pentru ca totul se construieste cu perseverenta..si casnicia e un lucru care merita construit in permanenta..sotul meu este unul dintre aceia care aduce flori si acum dupa zece ani...
de aceea, consider ca o femeie trebuie sa isi apere punctul de vedere, sa nu faca compromisuri decat daca poate cu adevarat trece peste ele... in ceea ce priveste adulterul, nu sunt de acord ca faptul ca e vina celeilalte femei...in relatie au fost implicati amandoi...vina este eventual a ta si a lui..de restul nu te intereseaza, simpli factori adiacenti..vina ta ca ai uitat sa te iubesti , sa te ingrijesti , sa te respecti, vina lui ca a uitat sa te rasfete, sa te ajute,sa te priveasca...
.. de aceea tot timpul daca e ceva care deranjeaza intr-o relatie, discuta!...nu trebuie minimalizata suferinta, subiectul nu trebuie invelit in poleiala,el trebuie clarificat..
dupa parerea mea asa ar trebui sa mearga lucrurile..iubire, respect,atitudine..in momentul in care o femeie face un compromis si inchide ochii, fara a discuta problema care o doare,relatia se duce naibii...ramane o masca, o pseudorelatie.
..Realitatea dureroasa este ca femeile sunt slabe din cauza ca ,in majoritatea cazurilor, depind financiar de barbat,nu fiindca nu sunt capabile de mai mult, ci pentru ca asa s-a intamplat..a aparut copilul,ai intrerupt totul pentru el..bla, bla..
ideea e ca ne paste adeseori vulnerabilitatea...atunci intervine si nostalgia ..si ce-ar fi fost daca,...mare PACOSTE ASTA!..
ma opresc brusc acum pentru ca altfel nu mai reusesc sa termin cu increderea mea in capacitatile femeii...numai faptul ca avem puterea de a da viata mi se pare un miracol de netagaduit!....
fetelor, de m-as naste inca o data ,femeie as vrea sa fiu!
leda spune:
Eu cred ca e numai in mintea noastra totul. Nu ne sint superiori decit in aceeasi masura in care fiecare sintem deosebiti si daca nu ne gasim adevarata menire desigur ca sint unii mai buni decit noi. Altfel, daca ei sint mai liberi, este pentru ca nu au prejudecatile pe care, inca de la pacatul originar, ni le tot transmit parintii nostri, taindu-ne din aripi imediat ce incep sa creasca. Lipsa curajului ar insemna ca asa ne-am nascut, dar nu este asa. De cind facem primii pasi ni se inoculeaza incet sentimentul fricii, culmea, chiar de catre cei ce ne iubesc cel mai mult, pe motivul ca de la parintii si dascalii lor stiu ca asa vom putea fi fericite, desi multe au esuat, dar au dat vina pe soarta. Tocmai aceasta supunere ii indeparteaza de noi si le reduce respectul pentru noi. Nu cred ca ar trebui sa schimbam rolurile, sa devenim femeia-barbat, nici nu ne-ar sta bine, ci doar sa ne cunoastem valoarea si sa-i iubim pentru ce sint, nu sa-i transformam in divinitati. Iertarea trebuie sa vina tot din iubire si intelegere, nu din ideea ca sint barbati si li se permite. Ideea este ca daca sintem covor la picioarele lor, menirea este sa calce peste noi. Independenta? Nu cred ca ne prea ajuta. Schimbam stapinii de acasa cu cei de la serviciu? Ca nu sint atitea posturi de director. Mai degraba participare. Independenta totala ne-ar da un aer de superioritate, care iar i-ar indeparta de noi si noi vrem dragoste nu razboi. Totusi cred ca singurul sentiment care ar inlatura toate aceste griji e iubirea. Cind iubim si sintem iubite nu ne mai dorim independenta. Asta este parerea mea.
casandra spune:
Parerea mea e ca sunt multe femei care se complac intr-o casnicie alaturi de un betiv sau afemeiat si indura multe, dintr-un anumit egoism. Motivul rostit este: indur totul pentru copil, sa vada ca nu sunt eu de vina ci taica-su, sa nu ma invinovateasca pe mine ca nu a avut tata sau ca din cauza mea s-a destramat casnicia. Martirajul asta o transforma intr-o mama eroina, iar in baza acestui statut va putea emite tot timpul pretentii de la copil, vezi eu m-am sacrificat pentru tine, iar tu ce faci, cum ma rasplatesti, cum apreciezi tu acest lucru ? Asta pe de o parte, pe de alta parte, toata lumea stie ce sot are si cat de gospodina este ea, cum el o inseala si ea il asteapta cu masa pusa, samd, pentru asta clar trebuie sa fie admirata si compatimita. Daca nu ar indura toate astea, cum ar mai putea spune vecinele, colege, vai, saraca ce fata buna si uite ce pateste...