lauda de sine...
Raspunsuri - Pagina 3
Anina_n spune:
quote:
Originally posted by palmyrah2002
Mai fetelor,eu zic ca nu-i bine sa fii modest!!!
Nu-mi place sa ma laud,dar sint o fire modesta
Problema este ca in jurul meu,toti cei care se lauda,traiesc foarte bine.Chiar daca nu fac nimic sau nu se pricep la nimic,sint foarte bine vazuti tocmai pentru ca se "baga in seama"in orice discutie si chiar daca habar nu au si trintesc niste prostii de te doare capul,o dreg imediat si spun:auleu,stai ca ma gindeam la altceva,desi vizibil habar nu aveau de la inceput despre ce este vorba.
Si ce daca ne laudam?Daca nu ne laudam noi cine sa ne laude?
Ideea este ca LAUDA DE SINE FACE FOARTE BINE,cum spune mai nou un proverb din batrini!!!
Daca astepti sa te laude altcineva,nu vei obtine niciodata nimic.
Vei fi tot timpul pus sa muncesti si se va spune despre tine:lasa ca asta tace si face,dai cit mai mult.Iar cei care se lauda cu cit muncesc si poarta 2 hirtii de ici colo ,dar scot lucrul acesta in evidenta o duc MINUNAT.
Solutia? Pai sa spui tot timpul:doamne ce corect am facut cutare lucru(oricui dispus sa te asculte)ba chiar m-a laudat si seful ca nimeni nu se pricepe ca mine.Si uite asa se duce vestea ca esti cel mai bun.
Hmmm,glumesc?
Nu stiu,dar asta este realitatea.Crunta si adevarata.
Desi nu face parte din principiile mele de viata,ma gindesc ca este foarte bine sa iti scoti calitatile in evidenta,chiar daca asta inseamna sa te lauzi.In fond si la urma urmelor daca mai gresesti citeodata,e normal(a gresi e omeneste).Si de ce sa ramii in urma unuia care nu stie nici cit un sfert din ce stii tu?Pentru ca el are curajul sa se laude si tu esti modest?
Cristina
No, ca mi-ai luat vorbele din gura !
Nina &
Nina-Cristina (1 an si 9 luni)http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
Flower spune:
quote:
Originally posted by Andrada
Bun Topic.
Deci mie mi se intimpla ca atunci cind vad cite o actiune, o situatie, etc si spun: eu n-as face in veci pururi asa, cum poate un om sa fie asa de..... La citeva zile, saptamini, luni, ma gasesc in aceeasi pozitie, facind acelasi lucru.
Exact la fel patesc si io 
!
EDDY spune:
"Modestia,este fructul mediocritatzii"
Spre rushinea mea 
,nu-mi mai amintesc unde am citit asta 
Eddy & Antonia Naomi
Sabina spune:
Eu am avut doar de pierdut cu modestia...asa ca...trebuie sa ma iau dupa ameri
cani!
Sabina & Sofia Galagia
Taty spune:
quote:
fetele din USA sau din tarile unde se cere "lauda de sine" la interviu, cum ati depasit handicapul modestiei cand a fost vorba sa va prezentati in fata unor necunoscuti sau cand ati completat resume-ul numai cu perfect tasks? nu e nici o ironie in intrebare, ma preocupa serios.
Si eu voiam sa postez ceva asemanator caci intentionez sa imprastii niste curriculum vitae si poate imi dati idei ce as putea pune prin ele ca sa atraga atentia asupra mea...(stiu ca suna cam generalizat, dar...) sau daca sunt chemata la un interviu...pina una-alta am retinut ideea Victoriei ( numai ca nu stiu ce-am sa ma fac, eu nu fumez
)
iubibubi spune:
parerea mea este ca a spune "stiu sa fac asta/stiu despre asta" nu inseamna lauda. daca o spui cu superioritate, in gura mare si faci caz ori de cate ori ai ocazia, de-abia atunci inseamna lauda. si s-ar putea ca "soarta" sa se razbune si sa te trezesti in situatii penibile...
relativ la "disputa" cu interviul pt. job - eu cred ca a-ti expune cunostintele si calitatile personale si a stii si cum s-o faci (cu alte cuvinte, a stii sa te vinzi) nu e deloc lauda. mai degraba inseamna ca esti stapan pe tine si pe cunostintele tale. in fond, care e scopul interviului? de a se face o triere a participantilor si a se alege cel mai potrivit pt. job-ul respectiv. cine castiga? acela care dovedeste ca indeplineste majoritatea cerintelor din job description si dovedeste incredere in sine. cine ar alege/prefera pe cineva "ezitant" fata de propria-i presoana sau pregatire profesionala?
bineinteles, se exclud cazurile cand cineva se lauda ca stie sa faca ceva/are cunostinte despre un anumit subiect si, in realitate, habar n-are. sau ca poseda niste calitati pe care nu le are. de fapt, aici nu mai e vorba de lauda ci de minciuna si lipsa de respect fata de sine. de aceea, eu nu sunt de acord cu "umflarea" cv-ului. a, ca e o "arta" sa-l faci atractiv, asta e altceva. exista firme specializate in asa ceva care stiu sa aleaga "cuvinte potrivite" si stiu sa-i dea o forma care sa "sara in ochi". dar asta nu inseamna sa scrii ce nu e de fapt.
sunt si cazuri in care spunem ca stim asa si pe dincolo si, cand vine vorba de facut, rezultatul nu e tocmai cel asteptat. poate fi vorba aici si de "conjunctura" (ne doare capu', gandurile ne sunt in alta parte etc.). ceea ce e scuzabil cred.
pupici.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi
Marox spune:
Maudi, tu esti cea care ai lansant discutia despre cum ne prezentam la interviuri, de aceea iti raspund tie. Cind eram in facultate am citit o carte scrisa de un specialist olandez in management, Geert Hofstede, e vorba de "Managementul societatilor multiculturale". Tipul a fost director IBM pe Europa, post care i-a dat ocazia sa se intilneasca cu oameni de multe nationalitati. Povestea ca atunci cind era tinar, de-abia iesit de pe bancile scolii, a postulat pt un job intr-o societate americana. La interviu a fost asa cum il invatasera de la scoala, din familie sa fie: modest, sa spuna adevarul, fara sa se laude in nici un fel. Nu a fost recrutat. Peste ani, cind la rindul lui primea candidaturi, a inteles de ce: toate CV-urile americane ii pareau "umflate", lipsite de modestie.
Am povestit intimplarea asta pt ca Hofstede a impartit tarile in 2: masculine si feminine. In societatile masculine, cultul celui mai puternic este intretinut, inca de cind este mic copilul este intr-o permanenta competitie, trebuie sa fie cel mai bun, eroii sai sint SUPERMAN, etc. In timp ce in societatile feminine, copiii au o alta educatie, bazata pe principiul egalitatii, intrajutorarii.
Acestea fiind spuse, va rog sa ma iertati daca am deviat prea tare de la subiect.
trisha spune:
Cred ca situatia descrisa de tine, Iren, se apropie mai mult de notiunea de gafa, iar nu de cea de lauda gaunoasa. Caci tu cand zici ca esti tare, super (si mai baga si tu niste superlative) la gramatica, asta inseamna, vorba lui Moromete, ca te bazezi pe ceva. Ai cheltuit niste ani, probabil, sutdiind "mi, ti, vi ne ve i le - pieri-le-ar numele", asa ca nu intri in categoria lui Costi Ionita, cu "agramaticalitatile" lui. Ia si partea buna a lucrurilor. Ai mai invatat ceva. Am patit-o si eu cu gafe de genul asta, dar eram intr-un cerc de prieteni, s-a ras pe viata si pe moarte si nu s-a facut cine stie ce caz pe tema asta. Cu oameni neverificati evit genul acesta de conversatii. Nu stiu daca-mi iese intotdeauna....
Si acum la cele spuse de Maudi. Sunt perfect de acord cu tine. Daca spui ca stii sa faci un lucru sau altul, iar afirmatia are si un suport real, mi se pare auto-estimare, iara nu lauda. Din pacate suntem , inca , tributari unei gandiri de gen mioritic: "lasa sa observe seful ce amploaiat de nadejde sunt eu, nu da bine sa ma bag in fata sa-i atrag eu atentia, daca se supara",...etc. Vorba tiganului "Lungeste, Domane, boala, pana s-o coace poama". Adica de ce sa nu arat ca ma cred in stare sa raspund unor cerinte mai mari? Genul de atitudini eu -sunt- foarte- multumit- cu- pozitia- mea,- sefu'-pe fata, iar pe la colturi "ia te uita, ba, si ala, pe cine a pus sef de birou, pai eu eram de zece ori mai bun, mai competent, mai muncitor, etc" mi se pare mai penibila decat gafe de genul celei facute de Iren , si, probabil, de multi dintre noi.
Trisha
Dava spune:
Mi-am gasit de lucru de curand dupa muuulte luni de cautare, iar o zi pe saptamana ma intalnesc cu sefa mea pentru training si, la o astfel de intalnire, pe la inceput, m-a intrebat cum a fost in ziua precedenta in locul unde am lucrat (lucrez cu copii, un program special, in mai multe locuri). Ea urma sa sune sa-i intrebe pe cei la care am lucrat cum m-am descurcat, dar intai m-a intrebat pe mine. Eu am stiut ca am facut treaba buna deoarece am primit laude in fata, in sensul ca mi s-a spus deschis ca au mai fost persoane inaintea mea, dar eu am fost cea mai buna. Asa ca, atunci cand sefa mea m-a intrebat cum a fost, i-am zis ca a fost ok, copiii au fost "fantastic" si, ca sa-i vad reactia (am fost pur si simplu curioasa), i-am spus si despre laudele pe care le-am primit; puteam sa tac pentru ca auzea oricum de la ceilalti cum m-am descurcat si n-aveam nici un stres, insa am vrut sa vad ce zice. Stiti cum a reactionat? S-a bucurat sincer! Si a inceput sa-mi spuna ca imi va fi si mai bine in viitor (era chiar la inceput). Eu zic ca uneori e bine sa vorbesti despre calitatile tale, de ce nu? Atat timp cat sunt reale...
Recunosc ca traiesc intr-o societate asemanatoare celei a lui Maudi, care are dreptate in ceea ce a spus.
Voi ce ziceti? Daca am redat exact ce mi s-a spus inseamna ca m-am laudat?
Nikita73 spune:
Pentru Dava.
In cazul tau nu e vorba de lauda, doar ai fost intrebata cum te-ai descurcat si erai si intr-un mediu unde trebuia sa-ti arati calitatile.
Se pare ca toti care au scris pina cum nu au nimic impotriva laudei de sine.Dar sincer acum, voi nu intilniti oameni care de la primele vorbe incep sa turuie despre cine sint ei, unde au fost, ce au ei, cit de tari sint ei? Eu nu stiu cum sa fug mai repede...
Chiar si la serviciu, am lucrat o data cu un tip, istet de altfel, care tot timpul raporta ce treaba buna a facut el, la cite se pricepe el, ce a facut el in ziua respectiva etc. Se avea bine cu seful, bineinteles, avea cel mai mare salariu, dar toata lumea il ocolea...
Eu una las pe altii sa ma laude si totusi nu-mi lipsesc laudele si complimentele...