De religie baptista este cineva?
Raspunsuri - Pagina 4
varun spune:
v-ati nascut baptisti sau v-ati baptizat bazandu-va pe liberul arbitru?
rachel owen spune:
Arhistefy,
si altii,de ce nu?
Parerea mea e ca nu conteaza ce religie am avea.
De fapt toti credem intr-un singur Dumnezeu si intr-o singura Biblie.
Asta sa nu uitati,fetelor.
acum eu stiu ca ma bagai si eu in subiect si ca tu Arhistefy intrebai cu totul altceva, si eu strict la subiect nu stiu sa-ti raspund, dar am banuit ca esti baptista dupa felul cum privesti lumea si mi-ai devenit foarte draga!!
crism spune:
Puscasu,
eu "m-am intors la Dumnezeu" la 14 ani si m-am botezat la 17. Am fost botezata la ortodocsi cand eram mica. Deci intr-un cuvant, am devenit baptista de buna voie. 
Cristina, sotia minunatului Sean, mamica la doi pitici frumosi, Connor Ryan 3 ani si Elena Maria 1 an.
lucamatei spune:
Cristina,
Ne cunoastem sigur, am lucrat 2 ani cu BillRogers si sotia lui Gina cu proiectul International House...De Dan Paul ai auzit, pastor roman de prin State care s-a mutata acum la Bucuresti cu cele 5 fete...te pupic, si Domnul cu voi,
oana olson
crism spune:
Oana, intra si vezi pozele mele, poate ma recunosti... Daca ai poze cu tine, trimite-mi una, stau asa de prost cu memoria...:( Merci mult! :)
Cristina, sotia minunatului Sean, mamica la doi pitici frumosi, Connor Ryan 3 ani si Elena Maria 1 an.
oanaruth spune:
quote:
Originally posted by varun
v-ati nascut baptisti sau v-ati baptizat bazandu-va pe liberul arbitru?
puscasu
RASPUNS: Nimeni nu se naste baptist, ortodox, catolic, musulman sau de orice alta religie!
Insusi termenul de "religie" trebuie sa dea o lamurire (necesara, dar nu si suficienta!): "religie" vine de la re-legare, care inseamna, fireste, sa te legi din nou, sa innozi din nou comunicarea cu Cineva - in speta, cu Acela cu care am rupt legatura prin pacat...
Iar de... baptizat (de la baptisma, baptistatis = stropire cu apa, ablutiune, spalare), am putea spune ca am facut-o bazandu-ne pe liberul arbitru, daca nu ar fi vorba de fapt de Betleem, de Golgota, de Jertfa, de Cruce...
Dana si Iubirea ei,
Oana-Ruth
varun spune:
le cam incurcati fetelor. chestia cu #intorsul la dumnezeu # e chiar amuzanta.
SMART spune:
Buna ziua varun,
eu sunt baptista dar nu traiesc intr-o familie baptista si nu am sa-ti spun istorii ci mai degraba am sa-ti povestesc cum am deveni eu ceea ce sunt astazi. Sunt nascuta otodoxa, asta insemnind ca amindoi parintii meu sunt ortodocsi. Botezata la citeva luni ca toti copii ortodocsi, trecind pe la biserica de citeva ori pe an, paste, spovedanie, craciun, cununii,inmormintari, etc, intr-o parohie in care toata lulmea cunostea pe "Parintele" (si toate patimile lui), inca mai mult, prieten de familie. Familia mea normala, totul obisnuit ca in provincie. Am trecut prin toate lucrurile prin care trecem in viata, scoala, facultate, dragoste, despartire si m-am trezit la 26 de ani in fata unui lucru cumplit, un coleg de servici care a plecat in vacanta si nu s-a mai intors, a avut un accident si a murit.
Pentru prima data cineva apropiat de virsta mea murea si am crezut ca mor si eu de durere, de groaza, de frica. Am realizat ca toate lucrurile pe care le spuneam legate de religie, ritualurile mele zilnice de a spune o rugaciune, mersul la biserica de citeva ori pe an erau doar ritualuri, doar parte din cultura mea ...generala. Am fost bolnava din cauza acestui deces, am zacut timp de 3 luni intr-un soi de amorteala fizica si psihica, am slabit 5 kg ceea ce la vremea aceea era enorm mentru mine (aveam 50 in total). Aveam o frica teribila, ajunsesem deodata, brusc la evidenta concluzie ca sunt muritoare, de fapt deja muribunda, fiecare zi care trecea ma aducea mai aproape de un sfirsit. Si atunci am inteles ca viata vesnica nu era ceva in cea credeam, ca Isus era doar un personaj intr-o poveste de Craciun si de Paste, ca nici nu stiam mare lucru si cu atit mai mult nu puteam intelege. Asa ca am facut un efort si intr-o duminica am intrat intr-o biserica baptista, incercind sa aflu un raspuns la toata durerea mea. Si am aflat raspunsul, si am inteles pentru prima oara de ce Iisus a murit pe cruce pentru mine, de ce a trebuit sa treaca prin toate chinurile, prin tradare si durere, de ce am sa trec si eu la rindul meu prin aceste experiente in viata si cum trebuie sa privesc lumea. Si atunci am intreles ce inseamna sa te intorci la Dumnezeu, sa il privesti pentru prima data ca pe un prieten care face calatoria alaturi de tine si te indruma, te ajuta, iti arata calea cea dreapta (pe care poti sau nu sa o urmezi, alegerea este a ta). Nu pot sa-ti spun ca de atunci traiesc intr-o stare de euforie permanenta, in nici un caz nu este vorba de asa ceva, dar am invatat sa ma accept asa cum sunt, sa ma cunosc mai bine, sa am speranta si incredere in cel care ne-a creat dupa chipul si asemanarea Lui.
Am inteles povestile bibliei, ale vechiului si noului testament, povetze si indrumari, sfaturi si exemple. Am inteles ca desi Dumnezeu este alaturi de noi in orisice clipa din pacate noi suntem cei care ne indepartam de El, cu voie sau fara voie si de aceea a ne inoarcem la el este calea normala, credinta nu poate fi impusa ci se cladeste in mod constient. Trebuie deasemeni sa iti spun ca gasim credinta in toate bisericile, dar fiecare dintre noi are anumite sensibilitati si pentru mine a fost biserica baptista unde am gasit puterea de a merge mai departe.
FELICIA
danadarla spune:
Ma bucur ca ati deschis subiectul. Ma simt intr-un fel mai ca acasa; nu scriu foarte mult la forum, numai cind am timp la lucru, ca acasa nu am timp niciodata - tripletii ma tin ocupata.
M-am gindit de multe ori citind tot felul de mesaje de pe acest forum la starea de spirit si la starea spirituala a multor dintre cei care scriu aici si impartasesc sentimente si pareri. Sint multi care sint departe de D-zeu si prin consecinta le lipseste pacea sufleteasca si speranta care ne duce pe noi dintr-o zi in alta. Nu ca e mult mai usor de dus totul cind stii ca viata nu se termina aici? Nu ceea ce traim acum e totul, e doar experienta care ne va duce in viata viitoare in cer sau in iad.
Nu e usor sa iti tii credinta si capul sus cind ziua nu merge cum vrem noi, dar credem in prezenta Duhului Sfint care poate fi constanta in viata noastra zi de zi - care ne calauzeste si intareste.
Ne da pacea de care avem nevoie in fiecare clipa.
Si eu sint baptista, frecventez biserica fr. Valentin Popovici din Chicago. Activitatea mea in biserca s-a schimbat substantial de cind avem cei trei copii - dar nu pot sa imi inchipui cum ar fi viata sa nu ai relatii cu fratii. Prin tot ce am trecut cu copiii, de la sarcina, nastere si totul in ultimele 19 luni de cind s-au nascut, nu pot sa spun ca as fi putut trece prin toate astea daca n-ar fi fost rugaciunile fratilor.
Ma bucur pentru dragostea voastra pt. D-zeu, frati si pentru Casa Lui.
Sa fiti binecuvintate(ti)!
Dana
simonaM spune:
si eu ma bucur foarte mult cind am deschis subiectul si am vazut multe lucruri frumoase aici.eu sunt penticostala...din troy(detroit).ajuta-ne doamne sa fim niste lumini vii in intunerecul acestei lumi pacatoase.domnul sa fie cu noi pina in veci,vecilor.amin.mona78