guerilla emotionala

freedelia spune:

Eu nu reusesc sa imi activez pm-ul dar cred ca a discuta despre conditionarea copilului are ceva legatura cu topicul pentru ca ea trebuie sa decida daca o va face sau nu.

Prin conditinare, copilul nu este invatat sa faca ceva din empatie, ci pentru rasplata. Adica nu il snopeste pe fra-su in bataie nu pentru ca ii e mila de el, ci pentru ca vrea sa manance ciocolata si asta e conditia pusa de mama. In acelasi timp, el acumuleaza un car de nervi pe fra-su, fata de care nu si-a expus frustrarile pentru ca vrea sa primeasca ciocolata si pana la urma nu se mai poate abtine si ii sparge capul. Sau ajunge sa nu il suporte sau sa nu mai comunice deloc cu mama, care nu e interesata sa auda ca ele frustrat de fra-su si de ce si sa il ajute sa gaseasca solutii sa rezolve frustrarea, ci e interesata doar de aparenta liniste si lipsa de violenta dintre frati.

Si la fel in reactiile de furie fata de parinti. Copilul vede ca pe mama nu o intereseaza de ce plange, de ce loveste, de ce se tavaleste pe jos, ci o intereseaza numai ca el sa se opreasca, fiindca este deranjata de aceste manifestari. si din constrangere sau pentru recompensa incepe sa nu se mai manifeste, dar ceea ce simte nu se schimba, ci el se resemneaza si invata sa se prefaca. Si comunicarea se duce pe apa sambetei. Pe cand un copil care invata sa spuna, mami mor de nervi ca ma duci la gradinita, ma simt abandonat sau neimportant sau mai stiu eu cum se simte, copilul ala impreuna cu mama, cauta solutii -- adica alte moduri in care mama ii poate arata ca nu este abandonat sau neimportant, fara insa a ii da primul lucru pe care il cere -- adica a ii intrerupe mersul la gradinita. Acest tip de copil, mai tarziu, cand va avea probleme la scoala, va veni la mama si va aplica acceasi comunicare, nu va considera normal sa taca cand e nedreptatit sau bullied si asa mai departe.

Eu sunt adepata Attachment Parenting si nu cred in recompense si conditionari. Adica nu zic ca nu dau rezultate, dar cred ca afecteaza copilul in interior, desi la exterior ajunge sa para perfect.

18+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

eu_logoped spune:

suna perfect ce spui, doar ca eu vad o mica problema aici:
parerea mea este ca discutiile si intelegerea si apelul la rationament nu ii este accesibil copilului (nu in forma la care ne asteptam)
copilul mic nu intelege explicatii rationale, iar empatia se dezvolta in timp, ca toate celelate.
regulile, sun mai mult sau mai putin conditionari. ele inseamna o forma de organizare, un sistem la care parintele se raporteaza si coilul se va raporta, pentru a invata sa ordoneze informatiile din lumea asta mare.
orice comportament are consecinte - cu asta cred ca suntem de acord cu totii?!. ele pot fi negative sa pozitive, asta invatam pe pielea noastra.
eu privesc conditionarea, ca pe folosirea acestor consecinte pentru a =l invata ceva pe copil.
si cum copilul este tributar concretului, el intelge ce este in mare parte concret, atunci, conditionarea concreta este o forma de educatie.

si asta numai daca ne gandim la coilul normal!! dar daca luam in considerare si copilul cu CES, atunci conditionarea, efectul Pavlov daca vrei, este un mijloc foarte eficace de invatare.

ia pentru alti parinti care citesc - incarcati sa va ganditi la conditionarea despre care vorbesc mai amplu, pentru ca este mai complexa decat fectul Pavlov, doar ca ne trezeste repulsie prin prisma faptului ca prima impresie este ca se compara copilul cu catelul.... ceea ce nu este deloc cazl aici....



Andreea

freedelia spune:

In primul rand ca exista o diferenta imensa intre consecinte si pedepse. Consecintele sunt naturale -- ii zici sa nu sara de pe gard, nu te asculta si se loveste. Pedepsele sunt impuse -- ii zici ca nu se joace cu mancarea, se joaca si tu i-o iei.

In al doilea rand, regulile se introduc treptat si conform cu nivelul de intelegere al copilului. Adica la 1 an, nu are voie la prize si sa se joace cu cutitul -- chestii de safety, care ii pot pune in pericol viata. Cand vrea sa le faca, mama il ia si ii explica cu dragoste ca nu e voie si ii repeta la infinit de ce (ca te tai, ca te doare) si ii spune in acelasi timp stiu ca te simti frustrat, ca vrei sa te joci, stiu ca esti curios, ca vrei sa stii cum e, etc, etc. Asa copilu invata sa identifice sentimentele. Sa stie cand e frustrat, cand e curios, cand e trist, etc, etc.

Pe masura ce creste, se introduc reguli noi, care se explica, si se introduc sentimente noi -- nu ai voie sa lovesti/musti pentru ca doare (2 ani), trebuie sa strangi dupa tine (3 ani) etc -- astea sunt doar exemple, fiecare copil e diferit si ajunge la nivelul de a putea intelege anumite reguli cand e el gata nu cand vrem noi. Si de asemenea, se itnroduc noi sentimente -- stiu ca esti dezamagit ca nu putem iesi afara pentru ca ploua, stiu ca esti ingrijorat ca o sa ramai singur cu bona 2 ore, etc.

Dupa identificarea sentimentelor, urmeaza cautarea de solutii -- adica ce facem ca sa nu te mai simti asa. Hai sa cautam o activitate interesanta pe care sa o facem in casa, sau un loc inauntru unde ai vrea sa mergi, uite, mami isi ia telefonul mobil si ii spunem bonei sa te lase sa ma suni de cate ori vrei, etc. Cu timpul, copilul invata singur sa caute solutii si devine adultul care nu se lasa coplesit de sentimente si cauta solutii sa le depaseasca.

SI asa i se dezvolta si empatia, identificand sentimentele lui le poate identifica si pe ale altora si devine empatic.

18+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

eu_logoped spune:

uf, mi-e teama ca umplem topicul noi doua, desi sper sa fie constructiva discutia, poate ar fi bin sa ne mutam pe PM, ai primi mesajul de la mine?
oricum, o precizare:
ai spus """In primul rand ca exista o diferenta imensa intre consecinte si pedepse. Consecintele sunt naturale -- ii zici sa nu sara de pe gard, nu te asculta si se loveste. Pedepsele sunt impuse -- ii zici ca nu se joace cu mancarea, se joaca si tu i-o iei.""""

aici e o mica confuzie: consecintele asa cum le descrii tu sunt de fapt intamplari, stau sub marca posibilului, nu sunt sigure (poate sau nu poate sa se loveasca), pe cand pedepsele impuse cum le zici sunt CONSECINTE ALE REGULILOR - avem regula sa mananci frumos, daca mananci frumos, mmi e fericita, apoi urmeza programul cutare....etc... daca mananci urat, intentionat, consecinta va fi ca mami ia farfuria din fata ta.

asa vad eu notiunile de mai sus

eu consider ca trebuie sa ii pregatim pe cei mici pentru reguli, cauza si efect.
reguli sunt la gradi, reguli sun tin grupul de cpii, reguli sunt si cand mergem cu autobuzul, daca nu interiorizam sistemul de a respecta reguli, nu ma refer la o anume regula in sine, ci doar sa invatam de ce e bine sa respectam - pentru adaptare, atunci cum sa ne integram?


Andreea

freedelia spune:

Da, am primit pm-ul. Sustin in continuare ca regulile neintelese si sentimentele asc=ociate nevoii de a le respecta nu sunt o baza solida pentrua crea un om empatic, responsabil si in touch cu ceea ce simte.

18+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

eu_logoped spune:

A! sustii foarte bine!
de acord cu explicitarea regulilor, asta da, meg pana intr-acolo incat sustin explicarea lor in diverse moduri pentru copii: desene, explicarea cuvintelor, exemple...orice ca sa le inteleaga.
doar ca eu cred si in puterea educativa a conditionarii

Andreea

ruxandraru spune:

Ooooof... Greu de decis ce ar fi mai bine... Sa dau mai multe detalii: sta acolo 4 ore si pot sa ramin la programul asta inca un an. Doamnele spun ca se adapteaza bine. Cind merg sa l iau, il gasesc cuminte, dar trist. Acasa, probabil, se descarca de tot ce a tinut in el acolo. Nu cred ca se poarta nimeni urit cu el, dar situatia in sine e greu de suportat. Crizele cele mai urite, cu lovit, tavalit, urlat, plins sint declansate de refuzuri. de ex, in seara asta, la ora de culcare, l am rugat de mai multe ori sa vina la baie sa ne spalam ca de obicei, nu a vrut, apoi am stins televizorul si noi (eu si barbatu miu) ne am dus sa ne spalam pe dinti, lui i am lasat lumina. Timp de 20 de minute, a urlat, horcait, lovit... Vroia sa aprind televizorul. Il deranjeaza deciziile pe care nu le poate revoca, asa cum a fost si cea cu cresa, probabil. De parca si ar simti controlul amenintat... Nu am reaprins tv ul, acum ofteaza la usa (deschisa, de altfel) si asteapta ceva. CE?

eu_logoped spune:

cred ca asteapta sa fie bagat in seama, ceea ce e normal... si adultii fac uneori la fel...
asteapta sa i se ea ocazia sa va impacati...
ar fi un bun moment de xplicatii si exemple si intarirea regulilor...
mergi frumusel la el si ii explici (probabil inc o data) de ce e bine sa doarma copiii la oa asta, sa se spele, etc, cuma prin expliatii, ii oferi ocazia sa o lase mai moale cu supararea....ca si cum se lasa convins de explicatiile tale


Andreea

eu_logoped spune:

probabil este inca dependent de compania voastra...
copiii au sisteme diferite, nu reuseste sa se impace cu situatia ca trebuie sa mearga acolo in loc sa etreaca timpul acasa....
e vb ca ii place mai mult altceva decat gradinita, de aceea cred ca e bine sa i oferi si niste alternatve (vezi mesaj mai inainte)
poate daca ai organiza o petrecere cu colegi de la gradi, ca sa se imprieteneasca mai bine, sa se simta mai bine in grup?

Andreea

doxinu spune:

Foarte interesante parerile expuse.Io cred ca se pot combina cele 2 metode eu_logoped+freedelia.Trebuie sa recunosc ca io merg pe metoda freedelia insa o voi completa cu cea spusa de eu-logoped in unele situatii.Si io pun accent mai mult pe sentimente decat pe "tratarea" rezultatelor ce au generat o situatie.