Probleme cu fratele mai mare de 4 ani

De cind a aparut Monica Vladut s-a schimbat. El declara ca o iubeste dar nu il intereseaza prea mult ce face ea, si nu mai e ascultator ca inainte. De fapt nu e deloc intelegator, eu ii spun ca nu pot sa ii fac ceva pentru ca trebuie sa ma ocup de BB si el plinge si nu accepta situatia. Face scandal din orice, plinge, nu face ce il rog decit daca il amenint ca il pedepsesc altfel. Poate ca e normal.

Ce ar trebui sa fac sa ii fie mai usor? Am incercat sa gasesc lucruri cu care sa ma ajute pentru bb dar nu prea exista.

Multumesc frumos pentru raspunsuri!

Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005) & Monica (23 aprilie 2009)


Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro
Despre Andrei

Donati 2% din impozit pentru Andei

Fundatia EUROMANIA, CUI 12947122, Bd-ul Ion Mihalache, Nr. 327, Bloc 12, Sc. D, Etj. 4, Ap. 114, Bucuresti,
Cont: RO89 RNCB 0086 0046 6770 0002, BCR Sucursala Grivita

Ayla21 spune:

Simona, stii ca ai nostrii sunt foarte foarte apropiati de varsta.
La fel e si Claudiu. Si nu pana acum, ci abia de cateva zile.
De fiecare data cand vine de la gradinita are program de miorlau, fara motiv. Azi a lovit un copil, si e prima data cand loveste un copil. L-am intrebat ce i-a facut, daca l-a lovit sau l-a suparat si a spus ca nu, deci nu are nici un motiv justificabil.
Era un copil foarte ordonat, la el in camera era ca in farmacie, acum doar daca il amenint ca nu primeste ceva anume sau nu merge undeva incepe sa isi stranga lucrurile.
Eu cred ca e normal sa se manifeste asa pt ca nu mai sunt in centrul atentiei, si vor sa ne atraga atentia cu orice chip. Noi ii dam foarte multa atentie lui Claudiu, si ne iubim, si noi doi ne pupam, e tot pe mine, vine, ma pupa, ne imbratisam, apoi pleaca singur la treburile lui. Nu cred ca este neglijat. Dar faptul ca nu mai este singur. Inainte sa raman insarcinata spunea tot timpul ca vrea o fetita a lui (o surioara), deci si-a dorit-o si e topit dupa Luana. Luana numai la el rade si chitaie amandoi. Luana gangureste pe limba ei, Claudiu o imita si Luana rade, parca ar vorbi o limba a lor.
Nu prea am in ce sa il implic sa ma ajute, nu spun ca am nevoie de ajutorul lui, dar sa se simta util in cresterea surorii.
Nu e egoist, nici cu Luana, nici cu alti copii. Tot timpul cand ii iau ceva spune sa-i luam si Luanei sau la alti copii.
Cred doar ca fac pe teribilistii pt ca nu mai sunt singuri.
Astept si eu pareri ale mamicilor cu mai multi copii, si cu mai multa vechime.
Eu nu ma panichez, chiar daca e rasfatat. Eu vreau sa am copiii rasfatati, pt ca sunt copii. Deci din punctul meu de vedere este normal sa se comporte asa si nu sufar din aceasta cauza.
Simona, pupici la Vladut si Monica

_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

adita spune:

eu am incercat sa nu folosesc prea des scuza cu bebe. de exemplu, daca vroiam sa faca liniste, nu ziceam fa liniste sa doarma bebe, ziceam fa liniste ca deranjam vecinii. ideea era sa nu aiba de ce da vina pe bebe ca nu pot face unele lucruri pe care le vroia cel mai marisor. daca ii tot zici, nu face aia ca plange bebe, nu pot aia ca trebuie sa ma duc la bebe, aia nu ca nu stiu ce e cu bebe, ajunge sa poarte pica celui mic, sa simta ca il impiedica. eu il purtam pe cel mic mult in brate, in wrap, asa era si el multumit ca e cu mami, si puteam sa ma ocup si de cei mari, sa nu se simta frustrati

mamica de patru copilasi : Stefan (18 ian. 2007) , Nectarie Ioan (5 ian. 2005), Elena (21 mai 2003)si Antim (27 sept. 2001)

Ayla21 spune:

Adita felicitari pt copilasi!

_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

Tonnia spune:

La noi diferenta a fost mai mica, cred ca a fost mai usor. Dar iti spun cam cum am facut. De la inceput eu cu cel mare am fost complici, cam asa ceva, de parca puneam la cale cum sa procedam cu cel mic. Cand se apropia ora de somn a celui mic, ii spuneam: Ce-ar fi sa-l adorm si sa ne jucam noi....? Cand plangea cel mic nu zburam, aveam o intarziere de cateva secunde, macar ca ma uitam la cel mare: Iar plange, ce facem? Nu foloseam cuvantul trebuie (sa-l culc, sa-i dau sa manance etc), parca tot timpul depindea de noi ce o sa facem.
Cand ne intalneam cu persoane cunoscute de fiecare data cel mic era in centru atentiei si atunci, inainte de a ne apropia, radeam cu cel mare: "parca vad ca iar incepe: vai ce dragut e!..."
Si acum am grija sa fac lucruri doar cu cel mare, mai ies in mall doar cu el, macar o data la 3 saptamani facem ceva ce-i place. Si cu cel mic am timp exclusiv.
Ideea e cred sa nu tanjeasca nici unul dupa locul celuilalt.
Si sa nu-ti simta eventuala iritare cand nu face ceea ce ar trebui. Sa nu spui niciodata: el e mic, tu esti mare...suna prea implacabil.
Oricum, e o perioada grea pana se aseaza lucrurile in famile. Tin pumnii!

philip spune:

intre baietii mei va fi o diferenta de aproape 5 ani, si taaare mai presimt ca voi fi activa pe topicul asta. din pacate, n-am sfaturi, insa am gramada de temeri. sper sa auzim mai multe pareri de la mamici trecute prin asta.

Philip
Nicholasin5days
Mommy

octopusu spune:

La noi diferenta este de 2,8 ani si desi i-am acordat ft ft multa atentie celui mare (statea ft mult timp mama cu cel mic iar eu mai mult cu cel mare), tot a avut niste reactii ft ft ciudate (tipa din senin, nu era absolut deloc ascultator etc). Tot ce pot sa iti spun este ca dupa vreo 2-3 luni si-a mai revenit si acum il accepta ft bine pe fratiorul lui si nici iesiri ciudate nu mai are. Dar, repet, noi i-am acordat ft ft multa atentie.

Trinity spune:

Si la noi este o diferenta asemanatoare intre fete 3.5 ani.
Cea mare a fost intotdeauna apropiata de mine, si dupa aparitia celei mici a suferit destul de mult, insa nu a arat mai deloc.
Ne-am trezit dupa vreo 2-3 luni cu dureri de buritca (fara motiv), stari apatice etc.
Si va dau cuvantul ca sunt o mama atenta, ca intotdeauna am stiut sa citesc in privirea copilului meu si i-am simtit nevoile, etc.
Ideea a fost ca ea nu a aratat.
In plus cea mica m-a solicitat foarte mult si nu a acceptat pe nimeni altcineva, a fost taaaare greu.
Acum suntem bine, cea mare are momente in care spune amarata ''Eu nu am vrut sa am o surioara'' Mi se rupe sufletul pentru ea cand aud, imi dau seama ce simte.
De facut diferente intre ele am incercat sa nu fac, am cooptat-o in multe din activitatile cu cea mica. Are momente cand vrea, momente cand o iubeste, o pupa, ii da sa pape, sa bea apa. Si are momente cand zice ca nu o vrea, etc.
Cred ca trebuie mult tact, rabdare si perseverenta, astfel incat sa nu sufere. Si stim foarte bine ca e tare greu atunci cand esti obosit, cu unul mic care plange si unul mare care nu intelege (si te astepti sa inteleaga, ca ''e mai mare''! OARE?).

Cu totii facem greseli si e important macar sa invatam din ele.

Sirimie, sfatul meu este macar sa incerci, pe cat poti, sa nu il ameninti. Va dezvolta o oarecare aversiune pentru Monica. Va fi cea din cauza careia sufera, din cauza careia e pedepsit, etc si cred ca va fi din ce in ce mai dificil.
Acuma, adevarul este ca fiin asa de mica, nu are cum sa o perceapa decat ca un bebelus care oracaie si care i-a furat lui mamica....
Poate tati sa preia mai mult din timpul cu Vladut? Se poate? La noi o vreme a functionat tare bine...

Tonia